Cine mai muncește prin satele din Vrancea?
Doar ei, bătrânii. Cei tineri au plecat sau n-au chef.
Mi-am petrecut câteva din aceste zile în Răcoasa. Liniște, prea liniște aș putea spune. Și nu pentru că oamenii sunt plecați la mare sau la Saint Moritz. Ci pentru că nu mai e cine să mai facă ceva. Nu lovituri de topor, nu zgomot de flex sau fierăstrău, nu bocănit de ciocan... Doar vreo drujbă mai huruie prin păduri, în depărtare, și câte-o căruță cu bătrâni mai trece de la adunat sau cu lemne, pregătindu-se de iarnă, cu bostani...
Satele din Vrancea s-au golit și se golesc pe zi ce trece: ne mor bătrânii, ne pleacă tinerii iar cei care mai au vlagă nu mai au chef să facă ceva. Stau pe la porți, pe băncuțe, uitându-se la bălăriile cât casa, trăgând mahoarcă și aruncând în șanț chiștoacele sau cutiile de bere pe care tocmai le-au terminat.
În „Poiana lui Iocan”, așa cum a numit un prieten crâșma din apropiere, tineretul însă există. Chiar des pe metrul pătrat. Cu berea în față, așezați liniștiți la mese, vreo 8-9 persoane vorbesc liniștite de una, de alta, glumind și râzând, făcând planuri pentru ziua ce începe. Uniii dintre ei chiar vor merge la muncă. Sunt arvuniți sau așteaptă să fie. Asta de ochii lumii. Că dacă au bani în buzunar, nu muncesc. Doar dacă chiar au rămas pe zero și azi sau mâine nu au alte perspective.
Unii dintre ei merg chiar să „vadă lucrarea”, să se „împace” la încarcatul vreunei căruțe de piatră sau fân, să vopsească vreun gard sau să sape vreo gaură.
- Vin, nea Vasile. Cum să nu vin? Te las eu pe matale? Mâine dimineață sunt la poartă. Am văzut ce-i de făcut... gata! Da azi nu pot, că nu prea mă simt bine. Da dai un rachiu să mă întăresc? că-s tare zdruncinat de ieri...
CONTINUARE IN EPISODUL URMATOR
Text+fotografie preluate de pe contul de facebook :REALITATEA DE RĂCOASA
