Local

„Chimica-Marchim” Mărășești, de la mândria județului, la chinul foștilor salariați de a-și obține adeverințele de muncă     

Florin Marian Dîrdală
8 iul 2024 3013 vizualizări

Încercând să depășesc bariera „amatorismului jurnalistic”, așa cum mi s-a reproșat în mediul on-line, când am facut eroarea referitoare la data deschiderii primului supermarket la Focșani (n.r. în articolul Foto | 20 de ani de la deschiderea, după '90, a primului supermarket din Focșani.Clădirea în care s-a deschis a aparținut unei tipografii), vă propun un alt subiect.

Poate nu foarte spectaculos, dar cel puțin util pentru unii dintre vrânceni, după cum urmează: în renumitul orășel de odinioară, Mărășești, la cinci minute de gară, spre nord și pe stânga, era situată vestita Fabrică „Chimică” Mărășești. Cu o linie de garaj care-i permitea să încarce și să descarce toate produsele fabricate, dar și să-și înmagazineze materiile prime. Construcția a început în anul 1899, iar actul constitutiv al Fabricii de Produse Chimice Mărășești S A  a fost semnat la 17 decembrie 1901.

Totul a plecat de la Ulisse J. Negropontes (socrul Generalului Eremia Grigorescu), care a decis să arendeze 12 hectare din moșia sa, în 1899, pe 96 de ani, pentru suma de 1200 lei pe an. Adică în niște condiții mai mult decât favorabile, cu condiția ca acționarii să ridice în maxim un an și jumătate respectiva fabrică, ceea ce s- a întâmplat la fix. Văzând seriozitatea lor, moșierul a decis să le vândă cele 12 hectare în 1902. Pentru a le permite să investească cât mai bine și cât mai mult în afacerea lor.

În timpul Primului Război Mondial, ca toate întreprinderile din regiunile unde au fost lupte, fabrica a fost distrusă de armatele de ocupație și a suportat pierderi considerabile, încât după război a trebuit o refacere generală. S-au comandat din nou majoritatea mașinilor și s-a renovat clădirea după ultimele cerințe ale tehnicii moderne. Era scutită de orice fel de impozit către stat, județ sau comună. Fabrica producea la început numai clei, făina de oase și de coarne, întrebuințat pentru îngrășaminte agricole, negru animal, gelatină comestibilă și industrială, superfosfat. Mai producea și distribuia energie electrică locuitorilor din Mărășești și spitalului din localitate.

Ca organ superior de conducere al Fabricii de Produse Chimice Mărășești S.A. era „Direcțiunea”. Alcătuită dintr-un „director” și un „subdirector”. Clădirile care compuneau fabrica erau următoarele:„localul administrației” compus din „cabinetul directorului”, „cabinetul subdirectorului”, „cabinetul corespondentului, dactilografului,magazionerului și contabilului”. Tot în acest local erau și două camere ce serveau ca „laboratoare chimice”.

Urma „casa cazanelor” unde se aflau mai multe recipiente mari cu vapori, care serveau pe de o parte ca forță motrică, iar pe de altă parte produceau vaporii necesari pentru extragerea grăsimii din oase.

Exista și „casa mașinilor”  unde erau mai multe utilaje care funcționau pe bază de aburi, de mărimi fantastice, precum și turbine cu aburi . 

Nu trebuie uitată nici „instalația electrică” care producea energie electrică ce pornea și cu care funcționa întreaga fabrică și ajungea, până în casele locuitorilor din Mărașești,la un preț convenabil ambelor părți. Pe lângă toate acestea, fabrica mai avea „încăperi pentru împachetare și depozitarea produselor” .

În 1923, Fabrica de Produse Chimice Mărășești S.A a produs:100 de vagoane de clei, 30 de vagoane grăsime, 40 de vagoane negru animal, 300 de vagoane îngrășăminte chimice. Avea un capital de 20 000 000 lei și 300 de lucrători. Produsele fabricii ajungeau până în  S.U.A, în 1937 plecând către această destinație, peste 300 de tone făină de oase. Fabrica a construit pentru angajați, încă din perioada interbelică, o gradiniță, o sala de mese, o sală de festivități, o cameră pentru musafiri și funcționari, sere de flori, etc  În perioada celui de-al Doilea  Război Mondial, cu toate condițiile grele existente, fabrica nu și-a redus capacitățile de producție, înregistrând sub directorii Manole Netea și Aurel Haba progrese apreciabile.

După naționalizarea din 1948, fabrica a intrat în proprietatea statului și a beneficiat de o atenție deosebită din partea regimului comunist. În perioada 1968-1979 din totalul sumelor de bani alocate industriei, 12 la sută au fost repartizate doar industriei chimice. Atunci, când director era un anume Cornel Mariș, s-au construit noi capacități la „Chimica” Mărășești, care și-a diversificat foarte mult producția, ajungând să fabrice produse unicat în Europa. 

Dar în vremurile recente situația întreprinderii s-a tranșat în felul următor: societatea a intrat în derivă dupa 1990, iar după 2000  în insolvență. Apoi a urmat falimentul. Responsabilul care a avut în sarcină, în primă fază, redresarea activității economice a lui „Marchim” Mărășești, apoi lichidarea acestei întreprinderi, a fost firma „Evicont”. Această firmă lichidatoare „Evicont” a funcționat până acum câțiva ani în Focșani, pe B-dul Unirii, iar persoana principală de aici era d-l Marin. Din păcate vârsta acestuia și alte probleme firești l-au determinat să înceteze să mai profeseze în acest domeniu. Practic o dată cu retragerea acestuia a fost declanșată și procedura de lichidare a respectivului lichidator „Evicont” , ridicându- i- se în instanță toate sarcinile vechi. De la pronunțarea falimentului și până în urmă cu 4- 5 ani, foștii salariați „Marchim-Chimica” Mărășești  au avut un noroc formidabil. Deoarece au putut apela la firma lichidatoare „Evicont” , care le- a întocmit adeverințele pentru grupa a II a de muncă, cu toate ca arhiva „Chimica” Mărășești s-a pierdut, din diverse cauze naturale si umane, de la inundații, până la alte situații neprevăzute. Cu toate acestea Casa de Pensii Vrancea a regăsit decizia care atesta că angajații de la „Chimica” Marchim au fost încadrați în grupa a II-a de muncă și a acceptat toate adeverințele eliberate, în acest sens, de „Evicont” , mulțumind o parte din fosta forță de muncă de aici.

Dar a dispărut și „Evicont” și din acest moment a început starea de confuzie! Nu mai există nimeni care să elibereze astfel de documente, iar Casa de Pensii Vrancea nu dorește să se „…”„complice inutil”. Așa că fără o adeverință de grupa întocmită și asumată de cineva cu autoritate, nu mai vrea să recunoască această situație specifică pensionarilor de la „Marchim”  Mărășești, celor care nu au avut inspirația să solicite, la timp, acest act de la „Evicont”. Ce e de făcut în această situație? O parte din foștii salariați de la „Marchim” Mărășești, cu drepturile recunoscute, iar cealaltă parte cu ele neacceptate! Greu de spus, probabil că soluția va fi tot la îndemâna instanțelor. Dar parcă acest lucru e puțin frustrant! În mod normal, dacă Casa de Pensii Vrancea a identificat decizia prin care „Marchim” Mărășești figurează ca încadrată în categoria întreprinderilor ce au acordat grupa a II-a de muncă, ar trebui să recunoască din oficiu toate solicitările cetățenilor care vor să dovedească acest lucru și au pe carnetul de muncă datele de bază. Anume perioada lucrată la această întreprindere. Mai ales acum, când se anunță  „Marea reformă a pensiilor din România”!

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea 

Citiți și vizionați și :VIDEO | Mărire şi decădere: Fabrica de Chimicale Mărăşeşti, 123 ani de istorie demolată

Fabrica de Chimicale din oraşul Mărăşeşti a fost înfiinţată în urmă cu peste 123 ani, însă a fost demolată în anul 2011. Arhivistul Florin Marian Dîrdală ne propune o incursiune în timp până în 1901 la actul constitutiv al vestitei fabrici. Fabrica poate fi considerată un model de afacere în perioada interbelică, când număra 300 de lucrători care aveau la dispoziţie grădiniţă pentru copii, sală de festivităţi şi chiar cameră pentru musafiri. Produsele sale ajungeau până şi în SUA.

 VIDEO:FocusTV

Din vestita Fabrică de Chimicale din Mărăşeşti a rămas din anul 2011, de când a fost demolată în totalitate, doar o palidă amintire. Îşi mai aduc aminte de ea doar cei care au lucrat efectiv în fabrică sau cei care, trecând de atâtea ori cu maşina pe lângă colosul industrial, au văzut cum de la an la an uzina se transformă într-o ruină. Florin Marian Dîrdală, arhivist la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea, ne propune un scurt istoric al acestei reprezentative fabrici din judeţul Vrancea. Acesta a găsit mai multe documente de arhivă din perioada interbelică în care sunt prezentate atât informaţii generale despre fabrică, precum şi câteva imagini inedite. 

În renumitul orăşel Mărăşeşti, la cinci minute de gară, pe stânga era situată Fabrica Chimică Mărăşeşti cu o linie de garaj care-i permitea să încarce şi să descarce toate produsele fabricate precum şi înmagazinarea materiilor prime. Construcţia a început în anul 1899 sub primul ei director Iosef Hertz, în colaborare cu Firma Zalatmaer Schwefelchies Industrie Act Gesellschaft din Budapesta”, ne-a relatat Florin Marian Dîrdală.

Fabrica Mărăşeşti, un veritabil complex industrial

a – Clădirea în care se producea cleiul din oase,

 b – Clădirea în care se extrăgea grăsimea din oase

c – corpul unde se făcea uscarea, tăierea şi înmagazinarea cleiului

La început, fabrica producea numai clei, făină de oase şi de coarne, întrebuinţat pentru îngrăşăminte agricole, gelatină comestibilă şi industrială, superfosfat, însă cu timpul activitatea întreprinderii avea să se extendă. De exemplu, societatea producea şi distribuia curent locuitorilor din Mărăşeşti şi spitalului din localitate.

Fabrica nu era formată dintr-un singur corp, aceasta fiind un adevărat complex industrial. Pe lângă corpurile destinate directorului, subdirectorului, dactilografului, magazionerului, etc., mai funcţionau două camere ca laboratoare chimice, casa cazanelor, acolo unde erau mai multe cazane mari cu vapori folosite pentru extragerea grăsimii din oase. Totodată, zona industrială mai cuprindea şi casa maşinilor, unde funcţionau mai multe utilaje şi turbine de aburi de mărimi considerabile.

Pe lângă cele amintite mai sus, fabrica mai dispunea de câteva încăperi pentru împachetarea şi depozitarea produselor. La începutul anilor 1920, fabrica număra 300 de lucrători, după cum reiese din documentele de arhivă. Din aceleaşi documente aflăm că produsele fabricii ajungeau până în Statele Unite ale Americii, când în 1937 peste 300 de tone de făină de oase treceau Atlanticul pentru a fi cumpărate de americani. 

Fabrica a construit pentru angajaţi încă din perioada interbelică o grădiniţă, o sală de mese, o sală de festivităţi, o cameră pentru musafiri şi funcţionari, sere de flori etc. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cu toate condiţiile grele existente, fabrica nu şi-a redus capacitatea de producţie, înregistrând sub directorii Manole Neţea şi Aurel Habă progrese apreciabile”, a mai adăugat arhivistul.

Comuniştii au întreţinut-o, capitaliştii au demolat-o

Odată cu venirea comuniştilor, cu naţionalizarea, fabrica intră în proprietatea statului însă se bucură de o atenţie deosebită din partea autorităţilor vremii. Industria chimică avea să beneficieze de o atenţie încă şi mare în intervalul 1968-1979, când din totatul sumelor de bani alocate industriei, 12% erau viraţi către cea chimică. După 1990, în buna tradiţie postdecembristă, fabrica şi-a închis porţile, fiind adusă cu timpul la stadiul de…amintire. Dacă în ţările din occident, cu atât mai mult în cele în care comunismul nu a existat vreodată, sunt afaceri care datează chiar şi de sute de ani, acestea fiind duse mai departe din generaţie în generaţie, la noi iată că multe firme cu tradiţie dispar din motive… pur româneşti. (Sorin TUDOSE) 

 Text republicat în Ziarul de Vrancea-prima publicare 08 iulie 2012


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.