Carte de imobil - Casa Giurgea din Focșani
Vă place această casă de patrimoniu din oraș? Sigur că da, mai ales dacă privim și la alte ruine de patrimoniu, tot din orașul nostru, pe care municipalitatea a decis, întemeiat, să le supraimpoziteze, dar și aici este o întreagă poveste.
Normativele locale stipulează, într-adevăr, că pot fi supraimpozitate edificiile particulare neîngrijite, dar ce facem cu clădirile ce aparțin instituțiilor și care, prin lege, sunt scutite de impozit. Iar în legătură cu imobilele de patrimoniu este consemnat, în actul normativ ce le privește, că și aceste case, bunuri de patrimoniu local și național, sunt dispensate de impozite. Bineînțeles, există și o condiție în acest sens și anume că doar casele monument istoric, care au fațada îngrijită, sunt exceptate de la impozit. Așa că este interesant de aflat care o fi măsura legală adoptată de autoritatea locală în cazul monumentelor istorice degradate, aceasta fiind singura îndreptățită, dar si obligată să stabilească aceste date fiscale.
Asa că până la o precizare oficială putem, de exemplu, să urmărim pentru divertisment sau din orice alt motiv, cum s-a reușit în orașul nostru o restaurare impecabilă, una din puținele care s-au întâmplat în ultimii 20 de ani, de când statul a permis retrocedarea imobilelor naționalizate în timpul regimului comunist. Să zicem casa care se zărește din intersectia străzilor Ștefan cel Mare, Republicii și Gării, în direcția străzii Tăbăcari, unde la numărul 3 A acum, în trecut 3 bis, se înfățișează privirilor trecătorilor o adevărată bijuterie arhitectonică, atât pentru cei care au fost martori și admiratori ai Focșaniului vechi, dar și pentru noi cei actuali, cunoscători mai ales ai Focșaniului de azi.
Imobilul în cauză este cunoscut, în conformitate cu lista Ministerului Culturii, drept casa Giurgea și tot acolo se menționează și codul din nomenclatorul de patrimoniu, dar și perioada când se crede că acest edificiu a fost înălțat. Trecând, însă, la răsfoirea documentelor de arhivă, situația începe să capete alte nuanțe.
Rezultă că acest imobil a aparținut familiei Giurgea, anume Ion Gh Giurgea, mai mult ca sigur personajul care face obiectul materialului următor de presă:
Din Odobeștii de altădată: Ionică Gh. Giurgea
Așa de mare era puterea economică a acestei familii de iscusiți podgoreni, dar și cu reprezentanți în Parlamentul din urmă cu mai bine de un secol, încât au reușit să edifice în orașul Focșani, într-un spațiu aerisit și bine ales, o clădire extraordinară, chiar și pentru zilele noastre, ce să mai vorbim de timpurile trecute, când posibilitățile materiale ale populației, cea mai marte parte, erau mult mai modeste. Vremea ridicării clădirii poate fi estimată, din recensăminte, cam perioada 1870-1880 și se prezintă din matricolele fiscale de început de secol al XX lea drept: construcție de zid cu 8 camere și o bucătărie precum și alte 3 camere (probabil pentru servitori), o a doua bucătarie, un beci, toată învelită cu tablă și împrejmuită, având 2 fațade, dintre care una se afla tocmai pe strada Slt. Potop, așa de întinsă era vechea curte a odobeșteanului adoptat de orașul nostru.
După Primul Război Mondial, evidențele documentare amintesc tot de Ion Gh Giurgea ca fiind în continuare proprietarul acestui imobil, împreună cu fiul său, Constantin I Giurgea, însă la scurt timp seniorul Giurgea se stinge, iar feciorul nu mai găsește interes să rămână în acest oraș și în această casă, așa că o vinde repejor. Clădirea trece prin mai multe mâini, până în apropierea anului 1940, când are parte de un cumpărător serios și anume col Dr Ifrim Sava (cu siguranță un medic militar și poate că mai sunt încă focșăneni ce își mai amintesc de dânsul). Acesta nu se joacă cu vânzările, așa că rămâne în clădirea respectivă peste 20 de ani și cu certitudine nu ar fi plecat nici atunci, dar orânduirea comunistă nu a mai suportat ca un astfel de imobil să aparțină altcuiva decât statului, așa că i-o confiscă oficial în anul 1959, deși dispunea, în cea mai mare parte din ea, încă, de ceva mai multă vreme, însă fără forme legale și cu proprietarul cazat undeva în spate printr-o anexă. O dovadă în acest sens o reprezintă faptul că în anii 1951-1952, aici fusese instalată Direcția Regională Putna a Arhivelor Statului, dar această unitate nu a rămas mult timp în acest loc, fiind mutată pe strada Plevnei la fosta casă (există și azi) a farmacistului Remer, cumnatul marelui scriitor din județul nostru, Duiliu Zamfirescu. Pe strada Tăbăcari, în acest mic palat și tot în vremurile apuse, au fost instalate și alte instituții locale de mare importanță, chiar și presa locala amintind de Secția de Drumuri și Poduri sau Administrația Județeană a Finanțelor Publice, pentru că aici era loc berechet pentru birocrații angajați acolo, casa având o suprafață de aproape 350 de m p, iar terenul din jur 1500 de m p .
În anii recenți, imobilul a fost retrocedat în contextul legislației reparatorii, iar apoi vândut cui trebuie, pentru că poate observa și cine vrea și cine nu vrea că aici s-au investit sume considerabile de bani, dar s-a căutat mai ales să se obțină arta, așa cum ar trebui să se mai întâmple prin alte câteva locuri din urbea noastră.
Citiți în documnetul atașat Lista monumentelor istorice inventariate în anul 2015 în județul Vrancea
Florin Marian Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Fisiere atasate
