AUDIO | Lăutarii uitați ai Vrancei: Dobre Moise și Dumitru Bâdic, martorii sonori ai tradiției de pe Valea Râmnicului Sărat
Înregistrările din 1939 realizate de Constantin Brăiloiu readuc în atenție muzica autentică din Dumitrești și Jitia, astăzi parte a patrimoniului cultural vrâncean
Dobre Moise și Dumitru Bâdic, lăutarii de pe Valea Râmnicului Sărat
Două nume aproape uitate astăzi – Dobre Moise și Dumitru Bâdic – ocupă un loc cert în istoria muzicii tradiționale românești. Ei sunt protagoniștii uneia dintre înregistrările de referință realizate în anul 1939, sub egida Electrecord, în cadrul campaniilor de cercetare conduse de etnomuzicologul Constantin Brăiloiu.
În data de 13 octombrie 1939, la București, cei doi lăutari au fost înregistrați pe discuri de gramofon interpretând un repertoriu de jocuri tradiționale din zona fostului județ Râmnicu Sărat, într-o formulă instrumentală arhaică: vioară și cobză.
Înregistrarea cuprinde piese cunoscute sub denumirile:
- Jocul Tuciu
- Jocul Iancu
- Jocul Brâul Mocănesc
Acestea nu sunt simple melodii de joc, ci documente sonore autentice, păstrate astăzi în arhive internaționale de muzică tradițională, fiind catalogate în rețele europene de tip DISMARC, utilizate de cercetători și instituții culturale.
Conform surselor arhivistice și studiilor de specialitate:
- Dobre Moise este menționat ca cobzar, asociat localității Dumitrești, din fostul jud. Râmnicu Sărat.
- Dumitru Bâdic, viorist, avea 55 de ani la momentul înregistrării și apare în documente atât ca lăutar din Dumitrești, cât și din Jitia (Vrancea actuală).
Această dublă apartenență nu este neobișnuită, lăutarii epocii fiind adesea itineranți, activând în mai multe sate și zone etnografice apropiate.
Importanța înregistrării din 1939 este confirmată de faptul că numele celor doi lăutari apar ulterior în:
- reviste românești de folclor,
- lucrări academice de etnomuzicologie,
- cataloage culturale din România și din străinătate, inclusiv din spațiul italian și central-european.
Prin intermediul acestor discuri, muzica satelor din zona Râmnicului Sărat a fost salvată de la dispariție și integrată în patrimoniul cultural documentat al României.
Dobre Moise și Dumitru Bâdic nu au fost artiști de scenă și nici nume cunoscute publicului larg. Ei au fost purtători autentici ai tradiției, iar valoarea lor a fost recunoscută tocmai prin actul de arhivare realizat de Constantin Brăiloiu.
Astăzi, la peste opt decenii de la acea sesiune de înregistrare, readucerea acestor nume în atenția publicului reprezintă un gest necesar de recuperare a memoriei culturale locale și de respect față de muzica tradițională românească în forma ei nealterată.
Marian Găloiu
