Local

S-au împlinit 130 de ani de la nașterea marelui ,,om de stat” vrâncean, Vasile I. Țiroiu

Costică NEAGU
10 sep 2020 1791 vizualizări

Vasile I. Țiroiu, vocația muncii și a ,,binelui public”

Pe 8 septembrie, 1890, de Sântămărie, s-a născut la Boloteștii Putnei (azi Vrancea), Vasile Iorgu ȚIROIU, personalitate locală de seamă, a cărui viață s-a împletit în mod organic cu viața comunității locale și a Județului Putna. Vasile I. Țiroiu provenea dintr-o familie de podgoreni înstăriți, bunăstarea lor fiind rodul unei munci temeinice și al solidarității familiale:,,Dar marea calitate a mamei a fost acel devotament sincer pentru soțul ei”.

Născut în 1890, într-o familie de plugari și podgoreni putneni, autorul este atras în mod imperativ de viața, atmosfera și munca de la țară, de satul natal pe care-l va sluji până la ultima picătură de energie și de care nu se va desolidariza, chiar dacă sacrificiile sale au fost răsplătite cu alungarea din funcția de ,,primar fără salar”, după trei ani de mandat după ce ridicase biserica dărâmată în timpul Primului Război, după ce a construit școala din Bolotești, dispensarul, a pavat trotuarele drumului central, a decolmatat Canalul Sturza, foarte important și azi pentru irigarea grădinilor satului, iar mai târziu a fost alungat din funcția de prefect și din alte funcții de stat.

A urmat (1901-1909) cursurile Liceului Internat ,,C. Negruzzi” de la Iași, apoi (1909-1912) Universitatea din București, Facultatea de drept, al cărui licențiat a fost, fiind și cursant al Facultății de litere (istorie și geografie), unde l-a cunoscut și s-a apropiat de profesorul Simion Mehedinți cu care a legat o strânsă și permanentă colaborare, de-o viață. A făcut Campania din Bulgaria (1913); A fost magistrat (1914-1916) ajutor de judecător la Moinești. A luptat ca ofițer de front (1916-1918, în Războiul Întregirii Neamului.

A fost demobilizat în luna martie 1918, iar în perioada martie-octombrie, același an,a fost director de cabinet la Ministerul Instrucțiunii publice și Cultelor în timpul ministeriatului Simion Mehedinți, în Guvernul Marghiloman. În anul 1920, s-a stabilit în Bolotești, cu ocupația principală de ,,agricultor și viticultor”.

Fire activă, iubitor al localității în care s-a născut, întors de pe front, se angajează în munca de reconstrucție a satului natal, dar vocația muncii și a binelui public îl poartă fără putere de împotrivire către politică. După reconstrucția bisericii (1920-1923), va fi primar, pe o listă independentă, al Comunei Bolotești (1926-1929), curenunțare la salar. Suma destinată salarizării primarului, fiind folosită pentru alte nevoi urgente ale comunității.

Va intra apoi în politică în rândurile partidului liberal, ocupând funcții politice și de stat la nivel județean și național (Deputat de Putna; Vicepreședinte al Camerei Agricole Putna; Administrator al Casei de Credit a Agriculturii din Județul Putna; Prefect al Județului Putna; Președinte al Federației Naționale a Cooperativelor Viticole și Pomicole din România; Președinte al Casei de Depuneri și Consemnațiuni București), V. I. Țiroiu a devenit o figură emblematică a timpului său, din Județul Putna.

După o viață de muncă și sacrificii în folosul semenilor, în 1949, când i se recunoscuseră meritele, fiind magistrat, prefect, deputat și primar, după o îndelungată muncă de cercetare, în martie 1949 a fost dat afară din locuințele sale din Bolotești și Focșani, fiind nevoit să locuiască la o soră a sa din București, până la sfârșitul zilelor, 1976.

După o viață dedicată muncii și binelui public, Vasile Țiroiu va pleca din Focșani, pe furiș ca un răufăcător: ,,Și cel ce fusesem cândva, cineva, plecam acum ca un simplu bejenar, un vagabond de acum înainte, al vieții și al lumii.

Duceam cu mine, în buzunar, un catastif întreg al lucrurilor împrăștiate și în geamantan o săculeață plină cu chei. Catastiful l-am nimicit cu timpul, căci nu mai avea nicio valoare, iar cheile, peste patru-cinci ani, când m-am încredințat deplin că nici ele nu mai reprezintă nimic, le-am vândut unui lăcătuș, cu 21 de lei.

Sic tranzit...!”

După cumplita prăbușire din 1949, a lucrat ca,,mic funcționar” la Întreprinderea de Construcții din București,s-a pensionat la 67 de ani, cu o pensie de 250 lei. În anii 1961-1963, a scris lucrarea monografică ,,Satul Boloteștii Putnei, din trecut și până azi” și lucrarea ,,Istoricul podgoriei putnene”, lucrări apreciate de istoricul C. C. Giurescu, dar nepublicate.

În 1970,impresionat de sărbătorirea Centenarului de la nașterea ilustrului său prieten, născut la Soveja, savantul Simion Mehedinți, își pune ordine în notițe și în gânduri, scriind la îndemnul profesorilor Florica și Iulian Albu din Soveja, lucrarea ,,Amintiri, cum am colaborat cu profesorul Simion Mehedinți”. Lucrarea era destinată unei viitoare Case memoriale ,,Simion Mehedinți” de la Soveja.

Prin anii 1970, cu un ultim efort, ducându-și cu mare greutate, hainele bătrâneților, revine pentru un moment la Bolotești, leagănul vieții sale. Între două autobuze, se va întoarce prin ,,tunelul timpului” până în copilăria sa.

Întâlnirea cu fosta lui gospodărie, în care acum este gospodăria colectivă, este cutremurătoare. ,,Ocolind încet-încet, ajunge în fața unei gospodării cu porțile străjuite de plopi piramidali. Se oprește în fața ei încremenit. O privește lung. O casă mare spațioasă. E aceeași casă albă (...) e casa tinereții și vieții lui de altădată și parcă nimic nu lipsește decât el care a fost sufletul generator din anii de demult”.

Nici undă de regret pentru faptul că a renunțat la viața de orășean, pentru a veni în satul său. Și acum la final, îl încearcă aceeași dragoste față de locurile natale. ,,Da, acesta este satul lui și e fericit că a ajuns ziua râvnită, de a mai veni o dată să-l vadă înainte de a pleca și el pe drumul fără capăt, fericit de a se simți încă o dată între neamurile și semenii săi.”

S-a stins din viață la vârsta de 86 de ani, la București, însingurat și probabil, cu sentimentul că munca lui, de-o viață, s-a scurs în uitare, netrebuitoare pentru contemporani, sau cu o nemărturisită încredere în viitorul alor săi.

*   *   *

La 130 de ani de la naștere și la 44 de ani de la plecarea la cele veșnice, Asociația Personalului Didactic ,,Simion Mehedinți” și Casa de Cultură ,,C. C.Giurescu” vor organiza în parteneriat, în cadrul Zilelor ,,Simion Mehedinți”, ediția a XXX-a, o activitate de omagiere a marelui ,,om de stat” vrâncean, Vasile I. Țiroiu, când vor fi tipărite și lansate lucrările postume: ,,Amintiri, cum am colaborat cu profesorul Simion Mehedinți” și ,,Istoricul podgoriei putnene”, tipărite prin grija Casei de Cultură din Odobești.

Costică NEAGU

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.