Astăzi despre: 8 noiembrie 1945 | Ultimul moment de rezistenţă deschisă la sovietizarea ţării | Ultima mare manifestație pro-monarhie înainte de instaurarea regimului comunist, organizată de tinerii țărăniști și liberali, încheiată într-o baie de sânge
Pe 8 noiembrie 1945 avea loc ultima mare manifestație pro-monarhie din România înainte de instaurarea regimului comunist. Era ziua de nume a Regelui Mihai, zi în care oamenii obișnuiau să-l serbeze pe Rege. În acel an însă, cu comuniștii deja la putere și pregătindu-se pentru preluarea totală a puterii în stat, sărbătorirea Regelui s-a transformat într-o manifestație de sprijin pentru monarhie, care ajunsese să simbolizeze ultima rezistență împotriva comunismului.
Manifestația din Piața Palatului, organizată de tinerii țărăniști și liberali, s-a încheiat într-o baie de sânge care a făcut mai multe victime, cu morți și răniți, iar în urma sa sute de persoane – cei mai mulți tineri, opozanți ai comuniștilor – au fost arestate. Deși reprezentanții guvernului au fost cei care au tras în populație, în urma procesului organizat în iarna anului 1946 acuzați și condamnați au fost o parte dintre tinerii arestați, pentru „înfruntarea autorităţii publice”, „instigare la întrunire fără autorizaţie”, „asociere contra ordinii publice”, „comentarea situaţiei politice interne şi externe” şi „instigare la multiplicarea şi răspândirea de publicaţiuni necenzurate”.
„În anul acela guvernul a descurajat orice sărbătorire a evenimentului, dar ocazia unei demonstrații publice de loialitate nu a fost ocolită. Deși regele se afla la Sinaia, oamenii s-au îndreptat spre palatul din București în valuri, ducând cu ei steaguri și cântând imnul național;bărbați și femei, bătrâni și copii s-au înghesuit în piață. Camioanele rusești, pline de soldați înarmați, au venit să împrăștie mulțimea. Oamenii, sfidând gloanțele, prin simpla forță a brațelor lor, au răsturnat camioanele și le-au dat foc. Au fost aduse forțe și mai mari, și sute de oameni au fost efectiv bătuți cu sălbăticie și târâți în arest înainte ca mulțimea să poată fi împrăștiată. Cred că puține popoare s-au lăsat vreodată împușcate ca să-i ureze regelui lor la mulți ani!” [din memoriile Principesei Ileana;Trăiesc din nou, Humanitas, 2010
În timp ce aceste camioane se retrăgeau, la ora 11, 25, în fața statuii din piață un camion a fost răsturnat și incendiat. Acesta a fost urmat la scurt timp de un al doilea camion, căruia i s-a dat foc. Atunci, s-au tras focuri de armă, cu puțin înainte de a se vedea venind dinspre Calea Victoriei o mare de steaguri care se apropiau de piață și care — am aflat puțin mai târziu – purtau însemnele Partidului Național Liberal, ai cărui reprezentanți veneau în piață să-l aclame pe Rege.
Marea de oameni cu steaguri aclamându-l pe Rege și-a făcut loc lângă statuie. În fruntea procesiunii era purtată o pancartă pe care scria:„Trăiască Majestatea Sa Regele Mihai“. Un informator mi-a spus printre altele că ieri-seară a fost imposibil să se cumpere portrete ale Regelui din magazine, iar oamenii din piață au fost nevoiți să ia tablouri de pe pereții de acasă sau ai magazinelor, ca să aibă cu ce defila
O persoană din anturajul Partidului Liberal mi-a spus că seara trecută s-au operat multe arestări printre liderii partidelor Național}ărănesc și Național Liberal, care se ocupau cu pregătirea manifestației de astăzi din piață în cinstea Regelui. Unii dintre ei au plecat de acasă pentru a nu fi arestați și a putea participa la manifestația de astăzi din piață, demonstrându-și loialitatea față de Rege.
Pe la ora 11, 30 piața arăta ca o mare de oameni masați în fața palatului, un alt mare grup în fața hotelului și o mare masă de oameni care se întindeau pe jos în Calea Victoriei, cât vedeam cu ochiul. Grupuri mici de demonstranți circulau prin piață purtând portretele Regelui și Reginei mamă, iar o mașină de pompieri condusă de soldați sosise în grabă pentru a stinge focul camioanelor incendiate lângă statuie.
Deodată, puțin înainte de prânz, dinspre clădirea Ministerului de Interne s-au tras puternice rafale de armă.
Mărturii din 8 noiembrie:Cicerone Ionițoiu, scriitor, deținut politic
In dimineaţa de 8 Nov.1945 Teohari Georgescu l-a convocat prin telefon pe Nicolae Penescu, la orele 8, 30. Acolo era si Const. Brătianu, secretarul general PNL iar audienta a fost comună. Le-a citit un text care era traducerea unei adrese ce-i fusese trimisă de Comisia Aliată de Control prin care se spunea că mitingurile sunt permise. Dacă se urmăreşte însă provocări, conducătorii grupurilor politice trebuie să fie făcuţi răspunzători de manifestaţiile interzise. In momentul când avea loc audienta îsi făceau apariţia camioanele cu muncitori de la CFR si Distribuţia în Piaţa Palatului. S-a cerut secretarului general să comunice că guvernul doreşte ca să fie revocată această manifestaţie. S-a răspuns, cu drept cuvânt, ca partidul nu poate revoca ceea ce n-a convocat. (Din Comunicatul nr.2 al PNT, din 12 Nov.)
La ora 6, 30 dimineaţa toate intrările care dădeau spre Piaţa Palatului Regal, începând din Piaţa Romană până la Universitate, continuând pe bulevardul Elisabeta si str. Brezoianu până la Ştirbei Vodă erau închise circulaţiei, erau soldaţi din T.V, agenti de politie militari şi civili care nu permiteau accesul decât al celor care locuiau în perimetrul respectiv dovedit cu legitimaţie. De la ora 8 dimineaţa studenţimea se încolona la căminele Politehnicii din Barou Delavrancea, la Statuia Mihai Viteazu si Facultatea de drept. Peste tot se vedeau chemări pentru manifestaţia de la Palatul Regal, scrise cu vopsea sau lipite .Dispăruseră etichetele din librării, cumpărate de elevi, scrise si lipite peste tot, în oraş. Majoritatea elevilor se duceau la licee fără serviete deşi se anunţase că se vor tine cursuri. Peste două ore Piaţa Palatului va fi plină de elevi absolut de la toate şcolile. De fapt prezenta lor va fi simţită, cu sutele, în arestările care s-au efectuat în aceea zi. Au fost semnalaţi elevi de la liceele:Matei Basarab (unde s-a raportat că din 700 de elevi numai 350 au rămas la cursuri), liceele industriale de băieţi nr. 1 si 2, Industrial de fete, Regina Măria, Dimitrie Cantemir, Regele Ferdinand, Nicolae Bălcescu, Regele Mihai si Marele Voievod Mihai (în număr mare fiind si patronul scolii), Spiru Haret, Aurel Vlaicu, Ion Neculce, Barbu Delavrancea, Gheorghe Lazăr, Colegiu Sava, Iulia Hasdeu, Sfântu Gheorghe, Gheorghe Sincai, Principele Carol, Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazu, Liceul Comercial Carol, liceul Profesorii Asociaţi, Scoală de Arte si Meserii, Titu Maiorescu, liceul Industrial Ciocanul, Scoală de Horticultura, toate acestea si altele si-au dat tribut Ministerului de Interne si celorlalte locuri de detenţii, înscriindu-si prezenta în suferinţa neamului, împotriva ocupaţiei barbare ce se instaurase, în locul eliberării. (historia.ro)
Amestecul rusesc în afacerile interne ale României era evident la toate nivelele vieţii politice, economice şi sociale urmărind schimbarea întregii structuri, pentru a transforma tara într-o anexă bolşevică.
Pe lângă uneltele aduse în "furgoanele sovietice" si politrucii veniţi cu diviziile "Tudor Vladimirescu si Horia, Cloşca si Crisan", au mai găsit şi la fata locului mulţi oameni lipsiţi de caracter, puşi pe trădare pentru a parveni, pe care rusii i-au folosit ca "tovarăşi de drum", cât au avut nevoie.
Cu ajutorul acestor elemente si sprijinul tancurilor ruseşti, A. I. Vasinschi a impus guvernul de la 6 Martie 1945 care a dezlănţuit o cruntă teroare în toată tara.
Regele Mihai în luna August a cerut demisia lui Petru Groza si, acesta îndemnat de Susaicov să refuze dispoziţia regală, s-a intrat în cunoscuta criză denumită "greva regală" si care a ţinut până 8 Ianuarie 1946 când s-au aplicat hotărârile Conferinţei de la Moscova din 26 Dec.1945.
In timpul "grevei regale" într-un raport al Misiunii Militare americane adresat Washingtonului pe 13 Septembrie 1945 se spunea: "...Scopul URSS este în mod clar...să integreze România în mod complect în situaţia economică si politică sovietică. Comunizarea integrală si unirea formală cu URSS, urmărită de comuniştii români, sunt probabil scopuri finale, dar sunt departe de înfăptuirea lor."
La începutul Conferinţei de la Londra, a Miniştrilor de externe a celor 3 Mari Puteri, pe 16 Sept. 1945 Molotov declarase : "Uniunea sovietică nu va tolera niciodată în Răsăritul Europei guverne ostile si nu poate fi vorba de reorganizare a guvernelor bulgar sau român, decât după tinerea alegerilor."
Iar la acest capitol, cu 45 de zile înainte, în timpul întâlnirii la nivelul celor trei şefi de State, Rusia se opusese oricărui control anglo-american, de orice natură în ceea ce priveşte alegerile libere din aceste ţări.
In cadrul Conferinţei miniştrilor de externe de la Londra, pe 26 Septembrie Molotov declarase că anglo-americanii susţinuseră un guvern neprietenos fată de URSS, la Bucureşti si solicita recunoaşterea internaţională a guvernului Groza.
Iuliu Maniu, în declaraţiile făcute presei străine subliniază printre altele: "...Dacă dl. Molotov orientându-se după informatiuni tendenţioase si interesate ce i-au fost date, afirmă că nu are nimic să reproşeze guvernului, tara românească în covârşitoarea si impresionanta ei majoritate reproşează acestui guvern dezastrul economic, degringolada financiară, prăbuşirea monedei naţionale, specula înspăimântătoare, anarhia, carenţa autorităţilor, convenţiile oneroase încheiate cu străinătatea si mai cu seamă îi reproşează teroarea cumplită pe care a instaurat-o. Opinia publică care cunoaşte realităţile, va condamna în unanimitatea ei, pe acei informatori în fruntea cărora stă actualul guvern prezidat de dl. Petru Groza, un guvern odios cum n-a mai fost altul în România. Pe un sâmbure comunist s-au grefat ambuscaţii şi rataţii vieţii publice, româneşti de sub cele trei dictaturi precedente, care compromişi si odioşi opiniei publice, s-au oferit să camufleze pe comunişti, pentru ca scăpând de acuzaţia de criminal de război, să poată exercita o nouă teroare de pe banca ministerială a aşa zisului guvern democratic. Acest guvern nu este susţinut decât de fasciştii unguri rămaşi aici de pe timpul regimului hortist, de câţiva agenţi si oportunişti care se găsesc în toate ţările şi în toate timpurile si de o mică minoritate de muncitori care terorizează pe cei din majoritate prin comitetele sindicale şi de fabrică impuse cu forţa poliţienească....".
După Conferinţa de la Londra, Secretarul de Stat american - James Byrnes - alesese pe Mark Ethridge, editor al ziarului "Louisville Courier Journal" ca să facă o vizită în Bulgaria si România pentru a înainta o dare de seamă cinstită şi independentă despre situaţia ce urma să o găsească la fata locului.
Aceasta se datora faptului că discutarea problemei româneşti se amânase pentru Conferinţa Miniştrilor de Externe ai celor trei Mari Aliaţi ce urma să aibă loc la Moscova între 16-26 Decembrie 1945.
Reprezentanţii american si englez din Românii, Schuyler si Berry s-au întâlnit pentru prima dată cu Ana Pauker pe 19 Oct. încercând să schimbe atmosfera în relaţia est-vest din România. In cadrul discuţiilor, cei doi reprezentanţi apuseni au subliniat că nu se poate trece peste faptul bine cunoscut din ultimii 10 ani că "numele lui Maniu si Brătianu au fost asociate în mintea opiniei publice americane cu lupta pentru libertate si democraţie în România."
Pe 23 Oct. Const. I. C. Brătianu într-o declaraţie făcută presei străine a spus printre altele: "...Guvernul Groza, ce reprezintă toate stigmatele dictaturii, constituie un real pericol pentru România, atât în ordinea internă, cât si pentru poziţia sa internaţională."
La numai 24 de ore, în noaptea de 24/25 Octombrie au fost arestaţi numeroşi naţionali ţărănişti si liberali din Capitală supunându-i la torturi si privaţiuni, iar în cursul zilei de 25 Oct. au continuat arestările printre fruntaşii tineretului naţional ţărănist ce plecau de la sediul partidului din str. Clemenceau nr. 9 -11, de teamă ca aceştia să nu manifesteze pentru Rege cu ocazia zilei de naştere din 25 Octombrie.
In ajunul acestei aniversări guvernul a anunţat că ziua de naştere a Regelui va fi sărbătorita odată cu cea onomastica pe 8 Noiembrie.
Pe 31 Octombrie, Iuliu Maniu într-un interviu acordat ziarului "New-York Times" a subliniat printre altele: "că socoteşte situaţia României tragică, înconjurată de tări rivale care vor avea în curând alegeri si deci guverne recunoscute putând fi reprezentate la Conferinta de Pace. Marile Puteri trebuie să ia măsuri urgente şi practice pentru a elimina guvernul actual, care este complet lipsit de sprijinul opiniei publice VA considerat guvernul Groza ca un guvern Quisling impus de URSS si care serveşte Rusia pe toate căile, făcând conventiuni economice care duc tara la ruină.
De asemenea Iuliu Maniu a subliniat că în România sunt imposibile alegerile libere atâta timp cât trupele ruseşti nu vor fi retrase de pe teritoriul tării.
Senatorul american Popper care vizita mai multe capitale din Europa, în întâlnirea organizată în cinstea lui de reprezentantul american, a spus pe 1 Noiembrie: "în prezent în România nu există libertatea presei, a cuvântului si a întrunirilor si nici inviolabilitatea persoanei. Poporul si guvernul american nu se pot obişnui cu acest fapt. Ei doresc să fie asigurate condiţiile unei adevărate democraţii în toată tara."
Furioasă, după discuţiile cu Schuyler si Popper si la vestea că Ethridge va veni să verifice situaţia libertăţilor din România, Ana Pauker în mitingul de la Ploieşti, din 4 Nov. 1945, a tunat si fulgerat spunând:" Unii de peste mări si ţări s-au obişnuit ca numai alde Maniu si Brătianu să conducă ţara noastră, ori ce învăţ are şi dezvăţ."
Iuliu Maniu si C. I. C. Brătianu au discutat pe 3 Nov. ca cele două partide să lase populaţia să manifesteze pentru Rege, iar membrii partidului să participe dacă doresc, ca simpli cetăţeni.
In seara de 6 Nov. Secretarul general al PNT a fost convocat la Ministerul de Interne şi Teohari Georgescu i-a comunicat că are informaţii că PNT intenţionează să provoace incidente si s-ar putea să curgă sânge pe 8 Nov, iar el a informat Comisia Aliată de Control despre proiectata manifestaţie.
Bucurestiul se umpluse de manifeste-chemări înmânate sau scrise şi s-au efectuat zeci de arestări în seara de 7 Noiembrie.
Aceasta era atmosfera pregătitoare sărbătoririi Onomasticei Suveranului (
(8 NOIEMBRIE 1945 (1) de Cicerone Ionitoiu (dintre participanti)
Citiți și