Amintiri din Focșaniul în care se călătorea cu autobuzul 10 – între Gară, Centru, Sud și Obor
Într-un text încărcat de nostalgie și emoție, focșăneanul Daniel Mușat Mureșanu reînvie atmosfera de altădată a transportului în comun din Focșani, când autobuzele albastre, taxatoarele și biletele de 45 de bani făceau parte din farmecul cotidian al orașului. Pornind dintr-o plimbare prin București, autorul își lasă gândurile să-l poarte pe traseul legendar Gară – Centru – Sud – Obor, amintindu-și de vremurile în care focșănenii socializau în autobuze, își dădeau biletele din mână în mână și trăiau cu bucurie micile povești ale drumului de fiecare zi.
Traseul de autubuz 1O din Focșani:Gară - Centru - Sud - Obor
O zi superbă de toamnă în bătrânul București! De câte ori prind o asemenea zi, ies la plimbare și încerc să îmi închipui ce făceau oamenii de aici în urmă cu zeci de ani. Ies în Calea Dudești și încerc să îmi fac un plan, încotro să o apuc. Mă așez în stația de tramvai și îmi spun în gând:
„ În primul tramvai care sosește, mă voi urca în el și mă voi lăsa dus de vatman pe traseul său!”
Am trei variante pentru plimbarea de azi!
- Tramvaiul 23 care mă poate duce la Parcul Carol I.
- Tramvaiul 27 care mă poate lăsa în Dealul Patriarhiei, să pot vizita și să mă rog la Catedrala Patriarhală.
- Tramvaiul 19 care mă poartă spre cimitirul Bellu în stația Eroii Revoluției și unde pot aprinde câteva lumânări la mormintele unde se odihnesc celebrități.
Până să sosească primul tramvai, am timp să privesc o clădire cu o arhitectură superbă. Este ușor de închipuit ce bijuterie de casă a fost, dar greu de privit cât de jalnic arată. Nu poți să nu fii curios și să încerci să afli cui a aparținut această clădire, care astăzi a ajuns o ruină, ce stă să cadă. O singură cărămidă dacă se desprinde, frumoasa casă de demult, este la pământ. Așadar, curiozitatea m-a făcut să mă interesez și să aflu ce este cu această casă. La fel ca și în orașul Focșani și în București sunt urme ale unor clădiri minunate care își așteaptă sfârșitul nedrept.
Așa cum îmi închipuiam, construcția pe care o admir cu tristețe, situată pe Calea Dudești a aparținut unui negustor, care fabrica lumânări, săpun de casă și săpun de lux. Chiar dacă era o făbricuță de cartier, negustorul pe nume Toma Zamfirescu, locuia acolo tocmai pentru a putea fi mereu în rândul muncitorilor. Și dacă azi casa este în prag de a fi demolată, încă mai sunt oameni care locuiesc acolo cu riscul ca într-o noapte se poate prăbuși peste ei. Nu demult la parterul imobilului, am văzut o înmormântare. Defunctul era rrom și era plâns de rudele sale. A stat doliul în ușa situată la parter, mai multe săptămâni până când pânza neagră agățată în toc s-a decolorat. Mi-am dat seama ușor cine locuiește acum acolo. Fiind atent la detaliile clădirii, brusc sunt adus la realitate de zgomotul specific al șinelor de tramvai. Tresar ușor și văd că acel tramvai este numărul 19. Mi-am zis: ,,Mă voi opri la cimitirul Bellu și am să mă plimb pe aleile și printre mormintele scriitorilor și ale actorilor câteva ore.” Urcând în vagonul care se legăna pe șine, primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a lua bilet de călătorie. Mi-am scos telefonul din buzunar, am deschis aplicația și am cumpărat bilet. Da! Am cumpărat bilet cu ajutorul telefonului! Nici urmă de taxatoare sau bilet de hârtie cum erau odinioară! Cu 3 lei am cunpărat un bilet, din aplicație, valabil 90 de minute pe orice traseu. Toate persoanele se așezaseră pe scaune cu telefoanele pornite. Fiecare cu gândul lui, cu treaba lui! Nici vorbă de socializare!
În timpul călătoriei mele, mi-am adus aminte cum se circula pe vremuri în Focșani la mijlocul anilor '70. Am apucat acele autobuze mici albastre în care se înghesuiau mulți călători. Diminețile, orașul era cuprins de un furnicar de lume. Oamenii plecau din cartierul Sud să ajungă la locul lor de muncă din oraș. În replică, cei care locuiau prin Centru sau la Gară se îndreptau către Sud pe platforma industrială. Pe vremea aceea existau taxatoarele care vindeau biletele de călătorie. Acestea stăteau într-o cabină special amenajată. Am prins bilete cu 45 de bani, 50 de bani și un leu. Țin minte că îmi lăsa mama bani mărunți și mulți erau monede de 15 bani tocmai pentru a plăti câte trei bănuți să facă o sumă de 45 de bani, sau monede de 25 de bani, să plătesc 50 de bani. Traseele erau foarte aglomerate și de multe ori, autobuzul mai pornea din stație și cu călători pe scările ușilor din spate. Când venea controlorul, uneori abia reușea să se strecoare printre călători, să poată verifica biletele. După ce îți cerea biletul la control, îl rupea la un capăt, semn că ai fost verificat. Uneori ochiul ager al taxatoarei observa câte un călător suspect și îl întreba: ,,Dumneavoastră ați cumpărat bilet?” Mai târziu, aproape de anii '80 au venit la Focșani primele autobuze moderne. Erau mult mai încăpătoare, mai curate, mai luminate și foarte important - confortabile. Atunci s-a schimbat puțin și modul de verificare al biletelor de călătorie. După ce cumpărai biletul de la taxatoare, trebuia să îl compostezi. Erau două-trei aparate de compostat montate pe niște bare de lângă uși. La fiecare cap de stație, taxatorul sau șoferul desfăcea aparatul de compostat și schimba modelul care perfora biletul. În așa fel nu puteai să păcălești controlorul pentru că el știa exact ce model funcționează. De asemenea, și biletele aveau un număr de serie sau erau colorate în roșu, verde, albastru sau galben, tocmai pentru a nu te plimba fără să plătești biletul. Însă oamenii erau inventivi. Când biletul a ajuns un leu și 50 de bani călătorii erau solidari: Dacă cineva urca din Sud și cobora, să zicem, în Centru, la florăria Codlea lăsa biletul său unei persoane care urca din Centru și mergea până la gară. Cu un simplu ,,Mulțumesc!” oamenii socializau și erau prietenoși. De multe ori, când era foarte aglomerat călătorii nu mai puteau ajunge la taxatoare să cumpere bilet, dar dădeau banii din mână în mână și cel care era mai aproape, cerea bilet. Acesta se întorcea tot din mână în mână până la călător. Deseori din acea aglomerație se auzea câte o voce: ,,Luați-mi și mie, vă rog, un bilet!”
Când au apărut autobuzele moderne, cu burduf, erau dotate cu două cabine pentru taxatoare. Atunci se procurau mai ușor biletele chiar dacă era aglomerat. Așadar, în bătrânul Focșani circulau autobuze pe mai multe trasee, care aparțineau I.J.T.L. (Întreprinderea Județeană Transport Local). Într-o perioadă scurtă, în stațiile de autobuz, funcționau și cabine de unde puteai cumpăra bilet sau să faci abonament. De regulă, erau amenajate în stațiile mari.
Din copilărie îmi aduc aminte de următoarele trasee pe care am circulat destul de des. Cel mai lung și mai aglomerat mi se părea traseul numărul 10. Acesta purta călătorii din Sud către Centru, Gară, Obor și avea următoarele stații, stații care există și astăzi: Sud - Plombă - CPL - Polivalentă - Capela Militară - Florăria Codlea - Muzeul de Istorie - Gară. Când traseul era spre Obor se pornea din Sud, se ajungea până la Capela Militară, iar de acolo, în intersecția magazinului Big se făcea dreapta și urma stația Tribunal - Biserica Catolică - Spital și se îndrepta spre Obor.
Traseul numărul 1 era identic cu cel Gară - Sud, doar că se prelungea până la Golești. Stația din Centru a avut mai multe locații. Spre exemplu pe la mijlocul anilor '70 era în dreptul clădirii fostului lacto-vegetarian, azi magazinul Paco. Dar și vizavi era stație, unde acum este blocul cu zece etaje, iar la parter funcționează magazinul Vodafone. Acea stație era un pic mai sus, urcai niște trepte și puteai aștepta autobuzul pe niște băncuțe. Era în imediata proximitate a fostei școli evreiești, unde azi se află școala numărul 9.
Traseul numărul 2 lega orașul Focșani de cartierul Mândrești. La fel ca și astăzi, traseul era folosit de mulți gospodari care veneau în piață să își comercializeze produsele (ce-i drept, azi, din ce în ce mai puțini).
Stația din centru de care vă povesteam că a avut mai multe locații, lega mai multe trasee și era un fel de nod al traficului, la fel ca și cea de la Gară. Una dintre locații a fost chiar în dreptul fostului magazin de mobilă ,,Căminul”, azi Coafor și focșănenii o denumeau stația de la ,,Căminul” sau ,,Ceasul Rău”. Aceasta funcționa la începutul anilor '80.
Traseul numărul 6, un traseu folosit tot de gospodarii care veneau în piață să vândă zarzavat și legume, făcea legătura între Focșani, Crâng și plaja Putna. Pe timp de vară această linie era destul de aglomerată, pentru că plaja Putna era un loc de agrement căutat de mulți focșăneni, așa cum era și plaja Milcov. Din păcate aceste locuri nu mai sunt amenajate. Și astăzi locuitorii din comuna Vânători mai folosesc acest traseu pentru a veni în Focșani.
După ce s-a deschis Bulevardul Independenței pe la mijlocul anilor '80, traseul Obor a străbătut o perioadă tot bulevardul, iar din intersecția Ceasul Rău mergea înainte spre Sud sau făcea dreapta spre Gară. Îmi aduc aminte, copil fiind, și mergând cu mama la cimitirul Nordic, ne urcam din stația Plombă-Sud și luam autobuzul spre Obor. Pe vremea aceea bulevardul Mărășești nu era atât de populat și nici modernizat, fiind străbătut de o gârlă cunoscută de toți focșănenii timpului sub denumirea de ,,Cacaina” unde se deversau reziduri.
Poate puțini dintre dumneavoastră își mai amintesc de traseul Sud-Bahne! Acest traseu era disponibil din două în două ore, iar la Capela Militară șoferul făcea dreapta, se îndrepta către Tribunalul Vechi, vira tot dreapta pe strada Cezar Bolliac, trecea prin fața fostei Case a Pionierilor, intra pe strada Lupeni și avea cap de stație la fostul complex din Bahne, unde azi funcționează magazinul Paco. Deoarece traseul nu circula din oră în oră sau în unele perioade mai era suspendat, acest itinerar nu avea un număr și scria pe o simplă plăcuță pe parbrizul autobuzului ,,Sud-Bahne”. Pe traseul care ducea în Bahne circulau doar autobuze vechi, mici, de culoare albastră pentru că traficul nu era foarte solicitat. Poate și din acest motiv, la un moment dat, s-a hotărât de către fostul Consiliu Local al vremii să fie desființat.
Așa cum îmi povestea o prietenă, Dana, în anii '69-'73 a făcut zilnic drumul cu autobuzul care făcea legătura între Obor și Gară. Se pare că acel autobuz era numărul 4. Aceasta, locuind în apropierea fostei case Cristescu, azi magazinul Mega Image din Obor, trebuia să ajungă la Gară, pentru că învăța la Școala numărul 4, azi sediul Colegiului Economic. Mai exista și un itinerar care făcea legătura între Focșani și Odobești cu stație la Gară, Muzeul de Istorie sau în Strada Tăbăcari. Acest autobuz oprea și în Câmpineanca.
Am constatat cu plăcere, dar și cu nostalgie că majoritatea stațiilor de transport în comun poartă denumirile vechi și sunt încă funcționale. Aș aminti pentru tinerii focșăneni denumirea stațiilor pe care părinții și bunicii lor le foloseau în trecut și care unele sunt și azi folosite: Plombă, Complex Sud, Stația M-uri, CPL, Polivalentă, Capela Militară, Florăria Codlea, Muzeul de Istorie, Casa Cărții (zona Teatru), Tribunalul Vechi, Catolică, Spital, Obor, Finanțe, Complex - Bahne.
Încet, încet, transportul în comun revine în actualitate din cauza aglomerării traficului. Este mai convenabil acum, ca în unele situații, să te deplasezi cu autobuzul, troleul sau tramvaiul decât să mergi cu autoturismul proprietate.
De multe ori transportul în comun este aglomerat de autoturismele private, dar și de infrastructură. Este o diferență uluitoare între traficul de acum 50 de ani și cel de acum, în toate orașele.
Dar gândindu-mă la traficul de demult din orașul meu drag Focșani numai ce aud: ,,Biletul dumneavoastră, vă rog, controlul STB!” (Societatea de Transport București) Parcă trezit dintr-o poveste am realizat că mă apropii de stația Eroii Revoluției, unde trebuie să cobor și să mă reculeg la mormintele din Cimitirul Bellu. Înainte de a coborî, am prezentat controlorului aplicația de pe telefonul mobil unde confirmam că am cumpărat bilet. Lucrătorul STB mi-a urat o zi bună, iar eu am coborât liniștit, nedându-mi seama ce repede s-a terminat călătoria… deși traficul este infernal.
Am scris pentru dumneavoastră din dorința de a vă trezi puțin amintirile petrecute în mijloacele de transport în comun de pe traseele orașului Focșani: Gară - Centru - Sud - Obor.
Al dumneavoastră cu drag,
Daniel Mușat Mureșanu - Focșani
Ultimul capitol din cartea ,,Vă las vouă…amintirile mele dragi” ce va completa trilogia ,,Strada Mare a Unirii, colț cu Republicii”
Citiți și să fiți iubiți!
