A murit președintele Comunității Evreilor din județele Vrancea și Buzău, Mircea Rond
Vineri 17 noiembrie 2023 spre seară s-a răspândit în Focșani vestea tristă a decesului fulgerător al lui Mircea Rond, președintele Comunității Evreilor din Județele Vrancea și Buzău ."Sunt născut în orașul Tulcea, poarta de intrare a Deltei Dunarii. Școala generală, liceul, le-am facut în Tulcea, fiind prima promoție a Liceului Metalurgic. După terminarea armatei am ajuns la Brașov unde am lucrat la Uzina de Autocamioane. În anul 1981 am ajuns la Odobești, Vrancea când m-am căsătorit cu soția mea, originară din acel oraș. Avem un băiat Andy, 2 nepoți superbi care locuiesc la București", mărturisea în urmă cu 8 luni regretatul dispărut din această lume într-un interviu publiicat în Ziarul de Vrancea pe care-l puteți reciti în continuarea în memoria sa.Tot în memoria lui Mirecea Rond republicăm în continuare articolul "Sinagoga Evreiască din Focșani" al colaboratorului Daniel Mușat Mureșanu, fragment din cartea "Strada Mare a Unirii, colț cu Republicii" a acestuia apărut în cotidinul nostru în anul 2019.
Într-o postare emoționantă activată pe contul său de facebook, Andy Rond, fiul lui Mircea Rond precizează
"Nu voi vorbi la timpul trecut despre tatăl meu (Z"L), voi spune că este cel mai puternic, deștept, amabil, prietenos, bun, vesel,Persoană atentă, protectivă, generoasă din lume. Sunt atât de mândru că sunt fiul lui și sunt sigur că va continua să fie la fel din stele."-Andy Rond
"Cu regret și adâncă tristețe am aflat de trecerea în eternitate a domnului Mircea Rond, Președinte al Comunității Evreilor din Județele Vrancea și Buzău.
Un om cu o putere de muncă deosebită, care a contribuit foarte mult, cu dedicare și abnegație, la prezervarea și dezvoltarea patrimoniului evreiesc, spiritual și material, din Focșani, Odobești, Râmnicu Sărat sau Buzău. Iubitor de cultură, nu lipsea de la evenimentele artistice sau religioase organizate de FCER-CM, fiind el însuși organizatorul a numeroase activități educative și culturale. În special, a fost un om cald, apropiat de cei din jurul său, cu un umor fin și o vorbă bună mereu, apreciat și iubit de toți cei care l-au cunoscut!
Cu durere ne vom lua rămas bun de la el luni, 20 noiembrie, ora 12:00. Înmormântarea va avea loc la Cimitirul Evreiesc de pe Șoseaua Giurgiului din București.
Transmitem profunde condoleanțe familiei și celor apropiați!Baruch Dayan Ha Emet! Fie-i amintirea binecuvântată!"-a transmis prin intermediul unei postări activată, sâmbătă 18 noiembrie 2023, Federația Comunităților Evreiești din România - pagina oficială
Ziarul de Vrancea transmite condoleanțe familiei și apropiaților lui Mirecea Rond.Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Citiți și mesajul transmis de primarul Municipiului Focșani la aflarea veștii decesului lui Mircea Rond
"O veste tristă pentru comunitatea municipiului Focșani.Mircea Rond, președintele Comunității Evreilor din Vrancea a părăsit această lume.Sincere condoleanțe familiei îndurerate!"-Cristi Valentin Misăilă
Citiți și :Prin aproape, aproape! Interviu cu Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani
Ziarul de Vrancea publică astăzi al paisprezecelea interviu din seria celor realizate pentru cotidianul nostru de profesorii Elizia și Vasile Lefter, „mai altfel”, cu vrânceni aflați în țară. Interviurile sunt publicate sub genericul „Prin aproape, aproape. Ei sunt ai Vrancei și ai Țării!”. Interviul de astăzi este realizat cu Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani
Prin aproape, aproape!Interviu cu domnul Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani, realizat de profesorii Elizia și Vasile Lefter
„ Fiecare persoană este atât produsul întregii suferințe și a tragediei personale, cât și a succesului și bucuriei care a purtat-o în locul în care trăiește scurtul moment temporal.”(Gregg Braden)
Întrebarea nr. 1 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Pornind de la aceste cuvinte de spirit, prezentați-ne câteva date despre dumneavoastră și familia Domniei Voastre.
Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani: Sunt născut în orașul Tulcea, poarta de intrare a Deltei Dunarii. Școala generală, liceul, le-am facut în Tulcea, fiind prima promoție a Liceului Metalurgic. După terminarea armatei am ajuns la Brașov unde am lucrat la Uzina de Autocamioane. În anul 1981 am ajuns la Odobești, Vrancea când m-am căsătorit cu soția mea, originară din acel oraș. Avem un băiat Andy, 2 nepoți superbi care locuiesc la București
Întrebarea nr. 2 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Domnule Mircea Rond, ce reprezintă orașul Unirii pentru dumneavoastră?
Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani: Întâlnirea cu orașul Focșani a fost când am venit în vizită la Comunitate cu ocazia unei activități. Am lucrat câteva luni la Focșani,când am avut posibilitatea ca după program să vizitez orașul, să cunosc oameni, pulsul pieții, parcul. Din anul 2000 când am început activitatea la Comunitate, am deschis ușile Sinagogii ca toata lumea să poată veni să fie alături de membrii comunității, ca o mare familie.
Întrebarea nr. 3 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Sinagoga pe care o manageriați cu eleganță, rafinament și pasiune este nu numai un spațiu ezoteric, ci și unul cultural, bine centrat în viața orașului de pe Milcov. De unde această dorință de a magnetiza energiile culturale în jurul Sinagogii?
La Comunitatea evreilor Brașov de unde am venit, fostul președinte Leibovici Sami a insuflat tinerilor o dragoste mare pentru tot ce este frumos. Cor, concerte, expozitii, excursii, lansări de carte, sărbători, întâlniri cu personalități. Când am venit la Comunitate am încercat să plantez în inimile celor ce vizitau sinagoga din Focșani, aceleași lucruri pe care le-am văzut și în alte locuri pe care le-am vizitat. Și pentru că la Râmnicu Sărat și Odobești mai sunt sinagogi, le-am reparat cât a fost posibil financiar și am organizat multe evenimente cu elevi, profesori, lansări de carte, expoziții.
Întrebarea nr. 4 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Adresați invitații și primiți oaspeții cu zîmbete și căldură, cu empatie, înțelegere și acceptare a valorilor celorlalți fără granițe și bariere fizice, sau de altă natură. Cum reușiți să faceți față situațiilor complexe apărute?
Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani: M-am bucurat de fiecare dată, atunci când sinagoga este plină de oameni, când copiii urcă sau coboară pe scări, strigă sau cântă, ascultă poveștile despre evreii care au locuit în oraș, despre prieteniile legate de-a lungul anilor, despre dorința tinerilor, despre istoria, tradiția comunității noastre, despre personalități.
Întrebarea nr. 5 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Dumneavoastră și distinsa doamnă Harieta sunteți o prezență activă la acțiunile elevilor din școlile vrâncene, împărtășind bucuroși din tradiția iudaică, în proiecte interculturale. Relatați vă rugăm pârghiile acestei colaborări de succes
Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani: Copiii, elevii, profesorii și oamenii au un loc important în proiectele pe care le desfășurăm împreună. Nu am dorit ca proiectele să fie scrise, citite ca simple obligații, ci să vină din inima fiecăruia. Am văzut de-a lungul anilor, copii care spuneau poezii, povești, cântau, citeau din cărți, desenau, cu zambetul pe buze și obrajii roșii. Am văzut desene, făcute de elevi despre sărbătorile evreiești, Holocaust cu idei izvorâte din inima fiecăruia. Profesori și personalități care povesteau cu mândrie despre evreii pe care i-au cunoscut și locurile unde au locuit
ntrebarea nr. 6 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Sunteți un liant între comunitatea evreilor din Focșani și celelalte comunități din țară, facilitând vizitele unor grupuri de elevi în schimburi de experiență. Cum este apreciat efortul președintelui Mircea Rond la nivelul comunității evreiești?
Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani: De fiecare dată am spus că fiecare comunitate din țară are locul și meritul ei. Sunt comunități din țară în care numărul evreilor este mai mare: București, Iași, Oradea,Timișoara, Brașov și comunități mai mici. Comunitatea din Focșani este formată din: Focșani, Râmnicu Sărat, Odobești, Buzău, Adjud. Activitățile pe care le desfășurăm sunt facute împreună cu minoritățile, prietenii sau partenerii de proiecte, elevi sau profesori. Se fac vizite și schimburi de experiență cu membrii din comunitățile apropiate (Brăila,Galați,Tecuci,Bacău). În cadrul unor programe membrii comunităților evreiești din țară s-au întâlnit și au dezvoltat prietenii pentru o viață.
Întrebarea nr. 7 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter:
Vorbiți-ne despre revista pe care o patronați, cu difuzare națională și internațională.
Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani: De când am venit la Comunitatea din Focșani mi-am dorit să scriu despre evreii din Focșani, despre poveștile lor de viață. Alături de noi a sosit d/l Profesor Neagu Ștefan, care ne-a indrumat pe parcursul anilor. Așa au apărut și primele cărți despre istoria evreilor din Focșani, Râmnicu Sărat, despre personalități, despre tradiția lor. Atunci a apărut și ideea unui miniziar, care să cuprindă mai multe teme, folositoare celor care citeau. În timp s-au alăturat și d/l Atarcicov, d/l Cherciu, d/l Bogdan Dogaru, d/na Corina Mihail, Ionel Mony Constantin, Fam.Selegian, Daniel Mușat Mureșanu și alții care au îmbogățit salba de cărți despre participarea evreilor la prosperitatea orașelor de unde erau: Evreii din Odobești, Evreii din Panciu, File din istoria comerțului-Focșani, Odobești din sufletul meu, Evreii din judetul Putna-Vrancea, Focșani și Ținutul Putnei-Leagan al Iudaismului Românesc. Acum Revista MENORA este distribuită pe Messenger, internet, mail
Întrebarea nr. 8 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Aparțineți unui popor mult încercat de vitregiile istoriei. Cum vedeți evoluția societății evreiești?
Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani: Se pare că lucrurile merg pe un făgaş bun
Întrebarea nr.9 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter:Ce reprezintă familia pentru dumneavoastră?
Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani: Pentru mine familia reprezintă totul, este universul meu, lângă familia mea mă simt în siguranță, deoarece ea îmi va fi aproape în momentele grele ale vieții.
Întrebarea nr. 10 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Ca Președinte al Comunității Evreiești din Focșani, cum veți acționa în viitor de la această onorantă funcție?
Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani: Îmi doresc ca această Comunitatea a Evreilor să fie un punct important în peisajul de instituții a orașului Focșani, un punct de cultură, un punct istoric al evreilor etc.
Prin aproape, aproape!Interviu realizat de profesorii vrânceni Elizia și Vasile Lefter cu Mircea Rond, președintele Comunității Evreiești din Focșani
Citiți și mesajul scriitorului Daniel Mușat -Mureșanu , colaborator al Ziarului de Vrancea, la aflarea veștii decesului lui Mirecea Rond
"Am aflat cu tristețe de plecarea la Îngeri a bunului prieten Mircea Rond, fostul Președinte al Comunității Evreilor din Focșani! Om de cultură și artă! Rămas bun, prieten drag!"-Daniel Mușat Mureșanu
Citiți și ;Sinagoga Evreiască din Focșani
Mi se întâmplă destul de des să trec pe strada Oituz din Focșani. Această stradă se află în imediata vecinătate a strazii Mare a Unirii unde locuiesc.
De câte ori mă îndrept spre zona teatru, observ o clădire cu o arhitectură aparte. Această construcție, un adevărat templu este situat la adresa din strada Oituz nr. 4. Plimbându-mi pașii prin acea zonă, cineva parcă mă îndeamnă să mă opresc puțin și sa contemplez pentru câteva momente clădirea din fața mea. Nimic nu mă face să rămân pe loc, niciun glas nu îmi poruncește să mă opresc din drum, dar...un instinct interior îmi dictează că trebuie să rămân puțin în loc. Mă opresc automat, închid ochii și încerc să îmi inchipui ce oameni s-au perindat prin acel Lăcaș de-a lungul timpului, ce amintiri or fi lăsat, ce istorie ascunde fiecare ființă care ani buni a trecut pragul acelui templu. De fapt, nu este un templu. Este locul care a aparținut și încă aparține unei comunități, care în urmă cu peste 50 - 60 de ani era puternică și dezvoltată în bătrânul Focșani. O comunitate care și-a lăsat amprenta peste oraș datorită civilizației, culturii, a felului de a se comporta exemplar, niște oameni care au făcut mult comerț pe aceste locuri, fapt ce a dus la prosperitate, oameni care au slujit medicina și au deschis cabinete particulare și spițerii unde găseai tot felul de medicamente și unde farmacistul te întâmpina cu zâmbetul pe buze, îți cerea rețeta și după ce o studia câteva clipe, îți spunea bucuros că îți prepară medicamentul sau crema și a doua zi puteai veni să o iei. Ei bine, acesti oameni minunați care au lăsat Focșaniului amintiri frumoase, au aparținut comunității evreiești.
Clădirea sacră ridicată pe strada Oituz nr. 4, încă de prin anii 1800 este Sinagoga Evreiască și are un trecut foarte misterios și interesant pentru mine. De câte ori trec pe acolo, am senzația că într-o altă lume am trăit printre acei oameni, le-am cunoscut obiceiurile și parcă acum mă roagă să pomenesc ceva și despre ei. Evreii, după știința mea, erau niște oameni foarte inteligenți, ascuțiți la minte, care se ocupau în mare parte cu negoțul, având multe prăvălii particulare pline cu de toate. Bunătățile erau aduse chiar din Israel. Erau printre ei și mulți doctori, profesori, farmaciști sau avocați care reprezentau cu succes orașul Focșani. Din păcate, negura vremii a șters o parte din amprenta evreilor și încet-încet se sting amintirile lăsate de această comunitate. Se pare că...de mult, existau vreo cinci Sinagogi Evreiești în Focșani care aparțineau diferitelor bresle de meseriași. Fiecare breaslă avea Sinagoga ei, dar cea situată în strada Oituz era cea mai mare. Poate și din acest motiv ea a rămas și astăzi în picioare. Se pare că nici comuniștii nu au reușit să distrugă această Sinagogă, un adevărat simbol evreiesc pentru focșăneni.
Din nefericire, dictatura comunistă a reușit încet, dar sigur să facă ca majoritatea cetățenilor evrei să părăsească Focșaniul și să revină pe pământurile lor natale din Haifa, Jaffa sau alte ținuturi ce aparțin evreilor. Dacă alții au ales să rămână în Focșani, numărul acestora este din ce în ce mai mic, urmând ca în câțiva ani să rămână doar amintirea lor, deoarece au o vârstă înaintată. Locul unde este amplasată Sinagoga, este un loc liniștit, fapt ce face să adâncească și mai mult misterul acestui Lăcaș de Cult. Îmi imaginez cum în urmă cu mulți ani, oameni civilizați se adunau în Sinagogă, cântau și se rugau pentru liniștea sufletului lor sau iertarea păcatelor celor apropiați, plecați la cer. Parcă văd, prin vechea mahala din strada Oituz, cum pe trotuarele înguste, evreii veneau la Sinagogă pentru a se ruga în stilul lor. Copii îmbrăcați frumos alături de părinți și bunici, tineri cu straie de sărbătoare se adunau în acel loc în zile de sărbătoare. Copii purtau șepci pe cap, hăinuțe din material bun cu vestuțe închise în trei nasturi, pantaloni pană cu ciorapi ce acopereau glezna, iar în picioare purtau bocăncei cu talpă groasă, legați în șireturi și frumos lustuiți. Dacă era iarnă și era ger, la gât purtau fulare lungi din lână, iar în mâini aveau mănuși croșetate de bunicile lor. Am avut bucuria să simt mult mai aproape misterul Sinagogii atunci când am pășit pentru prima dată pragul ei. Este o construcție foarte frumosă dar veche. Este atât de veche încât se află într-o stare avansată de degradare. În sala mare se află multe cărți vechi și bănci din lemn care ascund multe amintiri. Etajul este prevăzut cu multe scaune, unde membrii comunității participau la slujibe. După numărul locurilor de care dispune Sinagoga, îmi dau seama ușor că și populația comunității evreiești din Focșani era destul de numeroasă. Mi-aș fi dorit sincer, ca și astăzi numărul lor să fie la fel de mare și să îi pot urmări cum vin la adunare, să stau de vorbă cu ei și să aflu din tainele culturilor. Viața lor rămâne un mister. Calea de acces în Sinagogă se face de zeci de ani, prin ușa centrală, construită din lemn care este vopsită în culoarea maro. În stânga și în dreapta ușii centrale, se află două căi de acces simetrice puțin mai înguste, vopsite tot în maro. Cum pătrunzi în Lăcașul de Cult, dintr-un hol intri într-o încăpere care face intrarea în Sinagoga propriu-zisă, acolo unde se țineau slujbele și unde astăzi se mai întâlnesc membrii comunității.
Se mai întâlnesc, dar...ce-i drept, în număr mult mai mic. Dumnealor păstrează cu sfințenie și în prezent datinile și obiceiurile străvechi. Nu trece eveniment deosebit, fără ca puținii membrii ai comunității să nu se întâlnescă, să serbeze și să marcheze acel eveniment așa cum făceau și înaintașii lor. Aceste lucruri încă mai sunt posibile datorită inimosului domn Mircea Rond. Pe dumnealui am avut ocazia să îl cunosc personal și să-mi dau seama cât de sufletist este. De câte ori mă întâlnesc cu dânsul, îmi adresează invitația să trec pe la Sinagogă. Chiar am reușit să îl vizitez de două ori și să am satisfacția, să ating și să miros istoria. O istorie care a marcat Focșaniul vechi. Lucurile pe care le-am observat în cele două vizite scurte, mi-au plăcut foarte mult. Am avut ocazia să văd cum domnul Mircea Rond primea un grup de elevi de la liceul Pedagogic și le povestea cu mult drag istoria acelui loc. La sfârșitul vizitei, dânsul le-a împărțit elevilor caiete și pliante. Atunci mi-am adus aminte cum obișnuiau să facă și vechii negustori. Nu plecai din prăvălia lor cu mâna goală. Chiar dacă nu cumpărai nimic, ei îți ofereau o mică atenție, un suvenir tocmai pentru a te face să mai revii. Copil fiind, intrând cu bunica într-o prăvălie evreiască de pe strada Mare a Unirii, un negustor mi-a dat o bucată de zahăr candel, sub formă de cristal alb, si în interiorul căruia se putea observa un fitil. Mi-a rămas și acum în gură, gustul dulce de zahăr candel, care se topea încet atunci când îl consumai. Domnul Mircea Rond, mi-a întărit convingerea cât de ospitalieri erau evreii. Tot dânsul face demersuri pentru a obține fondurile necesare consolidării clădirii. Cu amărăciune îmi povește de câte ori ne întâlnim că nu poate să adune în Sinagogă, mai mult de 20 de suflete, clădirea nu prezintă siguranță și... pe bună dreptate, reprezentanții legali interzic acest lucru. Este nevoie de mulți bani pentru ca ea să reziste și să fie reparată. Lângă această construcție minunată locuiește unul dintre frații Stoenescu, un alt negustor din garda celor vechi. Dânsul este vechiul patisier al focșănenilor, unde poți servi ca pe vremuri și acum, cele mai gustoase plăcinte umplute cu brânză, mere, și carne, dar și alte specialități: Cozonaci, mucenici de 9 Martie. Prăvălia dumnealui se numește “Capșa” și este situată în mijlocul Pieței. Domnul Stoenescu, de câte ori are ocazia, donează pentru diferite acte caritabile, însă singur nu reușește să acopere toate nevoile. Totuși domnul Rond, speră ca într-o bună zi va reuși să înceapă lucrările de reparații, care ar reda clădirii strălucirea de altădată și nu ar mai avea emoții atunci când pământul se cutremură din adâncuri și ar putea dărâma Sinagoga. Am avut bucuria să cunosc câte ceva din viața evreilor. Datorită unei doamne care mi-a fost vecină de scară în bloc și care se numea Waissman Toni, am avut ocazia să cunosc câte ceva din viața și cultura acestora. Mă îndrăgea foarte mult atât pe mine cât și pe mama. Îmi pare rău însă, că nu am reușit să o cunosc decât spre apusul vieții atunci când se deplasa foarte greu. De câte ori se oprea mama la dânsa să îi lase câte o pâine, ori să o întrebe de sănătate, doamna Toni mă mângâia pe creștet și mă îndemna să învăț. S-a stins la începutul anilor "80 pe patul unui azil la vârsta de 88 de ani, cu gustul amar în suflet că nu a reușit în ultimii ani de viață să meargă la slujbele și adunările de la Sinagoga situată în strada Oituz nr. 4.
Primul meu prieten evreu, a fost un copil de acceași vârstă cu mine. Era un băiețel blond și locuia cu părinții săi în același imobil situat pe strada Greva de la Grivița, nr. 20. În anul 1968, m-am despărțit de prietenul meu de joacă nemaivăzându-l nici în ziua de astăzi. Îmi amintesc de acea zi de vară când a plecat cu părinții săi în Israel. Se numea Heșcovici și a fost cel mai bun prieten al meu din acea perioadă. În ziua în care a părăsit Focșaniul vechi și locuința aparținând bisericii păstorită de părintele Dumbravă, unde locuiam mai multe familii cu chirie, când m-am trezit din somnul de după-amiază, mama mi-a spus că familia Heșcovici a plecat definitiv din țară. Dictatura comunistă le-a dat voie să plece. A fost o zi tristă pentru mine și îmi amintesc cu nostalgie că mi-au curs lacrimi pe obraji auzind că nu îmi voi mai vedea prietenul de joacă. Aș fi bucuros să îl reîntâlnesc, să aflu ceva despre el, să știu ce a făcut în acești peste 50 de ani.
În locul său, la scurt timp, s-a mutat "nea Fani Frizeru" despre care vă povesteam că lucra la frizeria "Ciufulici" și cu al cărui fiu, Liviu, m-am împrietenit foarte repede. Evreii au fost oameni serioși, foarte bine pregătiți, iar o parte din amintirea lor a rămas și în vremurile noastre pe meleagurile Focșaniului, în adâncul pământului de la ieșirea din oral spre crângul Petrești. Undeva, pe partea stângă se află cimitirul evreiesc, cimitir în care se odihnesc osemintele vechilor negustori, profesori, avocați, doctori, farmaciști sau oameni de rând. Sunt evrei care nu au părăsit orașul, nu au plecat pe alte pământuri, dar au ales să rămână până la ultima respirație în Focșani, orașul unde și-au trăit viața, au avut copii, au suferit și au scris istorie. Acolo se odihnește și Ioji Lupovici, fost coleg cu soția mea, șeful serviciului aprovizionare din cadrul Vinexport de peste linie (așa cum îl știau toți focșănenii). Îmi povestea soția despre domnul Lupovici că era un om foarte conștiincios, care muncea multe ore peste program. A muncit atât de mult, încât și-a neglijat sănătatea, lucrând aproape până la ultimele clipe ale vieții, când regretatul doctor chirurg Cubolteanu l-a operat și a anunțat familia că nu poate face nimic pentru dumnealui. A rămas soția, doamna Rodica Lupovici, care astăzi a ajuns la o vârstă respectabilă. De la un alt bun prieten, Corneliu Landau, ceva mai în vârstă decât mine și stabilit din anii adolescenței la Haiffa, am aflat că lângă Sinagogă, funcționa prin anii "50 o fabrică de îmbuteliat sifoane. De câte ori trecea domnul Landau pe lângă Sinagogă să se roage împreună cu tatăl său, rămânea mirat de felul cum muncitorii îmbuteliau sifoanele. Timpuri vechi, amintiri frumoase care rămân veșnic vii în memoria mea. Pentru tot ce a făcut bun comunitatea evreiască, în dezvoltarea Focșaniului vechi, prin aceste rânduri sărace, raportate la faptele dumnealor, le sunt recunoscător, îi pomenesc și mă rog pentru odihna lor veșnică. Iar celor care sunt în viață, le doresc ani lungi și sănătoși.
Daniel Mușat- Mureșanu
Fragment din cartea "Strada Mare a Unirii, colt cu Republicii"
P.S1-Cartea "Strada Mare a Unirii, colt cu Republicii" a colaboratorului ZdV , Daniel Mușat Mureșanu ,a apărut la editura ”Salonul Literar” și a fost lansată pe 10 iunie 2018 la Târgul de carte Focșani 2018.
P.S 2-În momentul de față (noiembrie 2019) am constatat cu multă bucurie că Sinagoga despre care am scris, a intrat într-un proces complex de reabilitare!
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
