A început să scrie Garabet Ibrăileanu, acum 100 de ani, celebrul roman „Adela” în casa de la Focșani din B-dul Gării nr 6?
Garabet Ibrăileanu sau Garabet I. Brăileanu -100 de ani de când a început să scrie celebrul roman „Adela” în casa de la Focșani din B-dul Gării nr 6.Chiar dacă, pe atunci, această stradă se numea cu totul altfel și anume B-dul Lascăr Catargiu, iar imobilul în cauză se situa la nr. poștal 2.
În vremurile din vechime, la Focsani, se afla așezată o puternică comunitate de armeni. Zona preferată de aceștia a fost vestul orașului, cam pe actualele străzi Gării, Republicii, Timiș, Nicolae Titulescu etc
În acest perimetru au ridicat superbe edificii imobiliare dintre care unele au rămas intacte până în zilele noastre precum: sediul Metex, Green Park, restaurantul Golden, Muzeul de Istorie etc etc. O clădire excepțională armenească se afla chiar pe calea de acces a parcului Nicolae Bălcescu și aparținea puternicei familii Ferhat.Iar pe Bulevardul Gării la nr. 2. azi nr. 6, tot această familie a mai ridicat o clădire impresionantă.Cu gândul de a o oferi copiilor, când aceștia vor porni pe drumul lor în viață.
Si așa s-a și întâmplat!ÎIn anul 1900, luna august, ziua 27,d-ra Elisaveta Ferhat, religia ortodoxă, oriental gregoriană, etatea douăzeci și sapte ani, fiica majoră a lui Stefan Ferhat, s-a căsatorit cu doctorul Ariton I Brăileanu, religia ortodoxă, oriental gregoriană, de 35 de ani, născut în orașul Botoșani, la anul 1865, fiul decedatului Abraham I Brăileanu.Cât de frumoasă o fi fost Elisaveta(Eliza) și cât a cântărit acest lucru în încheierea acestei căsătorii, asta nu putem ști.Dar cu siguranță impozantul edificiu, construit de tatăl său în jurul anului 1900 a reprezentat un motiv suficient de solid pentru ca tomnaticul flăcau, de 35 de ani, medicul Ariton I Brăileanu să o ceară de soție.
Despre acest Ariton putem constata că a venit pe lume în anul 1865, la Botoșani, conform extrasului de naștere oferit de Serviciul Județean Botoșani al Arhivelor Naționale.Și era fiul lui Avram I. Brăileanu de profesie brașovan ( comerciant ). Tatălui i se mai zicea și Abraham, probabil după o asemănare de nume biblice din Vechiul Testament.Acesta a devenit cetățean român, adică s-a împământenit prin anul 1885, deci pe când avea vreo 60 de ani.Lucru care demonstra cât de severe erau autoritățile române, când erau solicitate să ofere protecția acestui stat.Și a fost acceptat, doar pentru că avea o bună conduită și onestitate în calitate de comerciant în orașul Botoșani.A decedat, în anul 1889, conform actului de moarte transmis de același Serviciu județean Botoșani.
Si ajunși în acest punct să trecem la marele nostru clasic Garabet Ibraileanu și chestiunea dacă era rudă cu al nostru, Ariton I Brăileanu. Alexandru Piru în lucrarea „Viata lui G. Ibrăileanu”, publicată în anul 1946, susține că erau rude, fără îndoială, dar foarte îndepărtate. Un fel de veri de-al doilea, sau și mai îndepărtați.Tatăl medicului Ariton se numea Avram-Abraham iar al scriitorului, Teodor.Primul era născut în 1828, iar Teodor în 1842. E drept, zona în care au trăit cei doi a fost nordul Moldovei: Botoșani, Pașcani, Târgu-Frumos. Să fi fost bătrânii celor doi, veri primari? Posibil!Atunci Ariton si Garabet erau veri de grad 2. Alexandru Piru mai amintește că în jurul anului 1880 Garabet Ibrăileanu s-a deplasat în județul nostru și la Focșani, dar a stat la o mătușă din partea mamei sale, în localitatea Putna Seaca, azi situată în comuna Garoafa.
Oricum lucrarea criticului Piru, disponibilă on- line pe Digi Buc, trebuie citită cu maximă atenție.Pentru că de aici, se poate desluși cât și dacă celebrul Garabet Ibrăileanu a început să scrie romanul „Adela”, în 1924, pe când se afla în clădirea vărului său, Ariton din Focșani, Bdul Gării nr 6.Dar trebuie ținut cont, de faptul că în iulie 1924 făcea parte dintr- o comisie, alături de Sadoveanu.Prin intermediul căreia căutau și analizau scriitori noi și talentați.Când arșita verii era prea aprigă prefera drumul la munte către mănăstiri. În toamna acelui an, 1924, dar și în primăvară, se afla la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. Oare când avusese timp să meargă la Focșani ? Poate anul următor, 1925 sau 1926.Cu toate că și atunci a fost prins cu munca la cursurile de la facultate.Iar din 1927 i s-a propus de către Ministerul Artelor să scrie o prefață și să controleze textul poeziilor lui Eminescu pentru o ediție de lux.Mai mult chiar, majoritatea timpului, când nu era la cursuri și-l petrecea la imobilul său din Iași unde lucra noaptea și dormea întreaga zi. Iar cînd mai avea timp de excursii prefera satul Văratec.Prin urmare pare să nu fi ajuns în această perioadă pe la Focșani.Oricum nu așa de mult timp cât să lucreze la un roman destul de întins.Dar poate asta contează mai puțin! Ceea ce este important cu adevărat, e că opera lui Ibrăileanu continuă să fie, încă, valoroasă, iar criticul, istoricul literar, eseistul, redactorul literar, pedagogul si romancierul care a fost Garabet Ibrăileanu va rămâne, în veci, un român vestit, chiar dacă de etnie armenească.
Revenind la casa din Focșani de pe B-dul Gării unde se bănuiește că a locuit o perioadă, după cum a amintit Ariton Ibrăileanu, urmașul proprietarului din vechime și cel care a obținut-o, la legile de retrocedare, aceasta a fost ridicată din averea bătrânului Stefan Ferhat în jurul anului 1900.Care a lăsat-o de zeste fiicei sale, Elisaveta(Eliza), la căsătoria cu doctorul Ariton I Braileanu.Și era descrisă, conform actelor de arhivă, în felul următor: „Casă mare de locuit, construcție din zid, compusă din 7 camere, acoperită cu tablă, cu instalație de apă și lumină, sobe de teracotă, cu baie, cămară, bucătarie, hol, beci etc.” A fost naționalizată cu decretul nr 92/1950 în dreptul proprietarului deposedat fiind menționată Eliza Brăileanu.Și a servit intereselor Intreprinderii de Gospodărire Orășenească, apoi Judetenei de Gospodărie și Control Locativ Vrancea, până la momentul retrocedării în 2007, pe baza legii 10/2001.Iar in zilele noastre, se prezintă într-o formă restaurată corespunzător și într-o stare arhitectonică deosebită, ce aduce valoare perimetrului în care se află si de ce nu, întregului nostru oraș.
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Citiți și:Anexa Casei Ibrăileanu, declasată din monument istoric
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
