Imi maninca furnicile copiii in container
Primul nou nascut pe santierul stramutatilor de la Brosteni se lupta cu zapuseala inceputului de vara pe santier. Nascut pe 18 aprilie, Dragos Olteanu si-a inceput viata intr-un container, unde temperatura atingea ieri 40 de grade. Calvarul familiei Olteanu insa a inceput anul trecut. Dupa ce a fost la un pas de moarte, fiind luata de ape pe 13 iulie 2005, Anca Maria Olteanu, mama baietelului, traieste ca refugiatii intr-un container metalic pe caresoarele l-a transformat intr-un ad varat cuptor, de nici pasarile nu se mai aseaza din cauza caldurii. Si totusi, in spatele usii acestui container din din cartierul Unirea-Odobesti, tinara familie se zbate cu zapuseala, tintarii si furnicile pentru a putea oferi bebelusului o adiere de racoare. Au trecut pe acest santier toate oficialitatile judetului, de la primar, la prefect, ambii cu copii mici acasa, dar nimeni nu a venit vreodata cu ceva in mina. Numai vorbe.
"Am fost tratati ca niste animale"
"Afara sint 30 de grade, aici, inauntru, sint 40. Noaptea ne sufocam. Usa nu o putem deschide ca intra tot felul de animale si ginganii. Din cauza caldurii ne-au invadat furnicile. Singura persoana care mi-a promis ceva a fost prefectul. Mi-a dat telefon sa-mi ceara lista cu banii pe care i-am imprumutat pentru casa, in speranta ca ma va ajuta, pentru ca sintem plini de datorii. în rest am fost tratati ca niste animale. Ultima oara primarul Gheorghe Calin i-a raspuns sotului meu «Ce .... mea vreti sa va mai dau.... ?» ca si cum eram niste nenorociti si-i ceream primarului sa ne dea ceva de la el de acasa. Pina la urma li s-a facut mila muncitorilor de noi si speram sa termine mai repede casa, ca sa nu murim
axfisiati in acest blestemat de container. Parca a fost o data nenorocita. Pe 13 iulie anul trecut m-a luat apa si era sa mor inecata cu fetita. Tot pe 13, de aceasta data in septembrie, am venit in cimp sa incepem casa. Luasem 100 de milioane de lei de la banca si visam ca pina iarna sa intram in casa. Aflasem de la edic ca sint insarcinata si ma credeam in al noualea cer. Se face anul acuma si fata a intrat la scoala, iar copiii cind o intreaba unde locuieste le spune rusinata ca sta intr-un container. Eram ca doi nebuni cu fetita in mjlocul cimpului si toti ne promiteau marea cu sarea, dar nu au fost decit minciuni. Vin, fac poze, ne vaita si pleaca. Noi raminem ca intr-o leprozerie, fara apa si cu un grup
sanitar, vai de mama noastra. Asta este viata noastra! Ce sa-i zic fetitei cind imi spune ca vrea sa se joace? M-am luat cu munca la casa. Am sapat fundatia, am intins la fiare cu sotul, dar am ajuns la capatul puterii. Mai avem putin sa terminam casa, dar nu mai avem bani sa luam varul lavabil, niste lemn pentru dusumele si sobele. Am tot trimis sotul pe la banci, dar nici nu vrea sa auda nimeni d enoi cind le spune ca este sinistrat in cimp. Poate cineva vrea sa ne imprumute si cind ne asezam la casa noastra le dam banii inapoi. As merge sa muncesc cu ziua, dar nu pot lasa baietelul si trebuie sa ma ocup de fetita ca a intrat in clasa I si acum invata sa scrie", ne-a povestit, cu pruncul in brate si lacrimile
in barba, Anca Maria Olteanu.
Abandonati si de Biserica
Traim intr-o tara crestina si ne laudam ca Biserica este pe primul loc in sondaje. La Anca Maria si Dragos nu a venit nici un preot sa o cerceteze ori vreun credincios habotnic. Daca vreun preot citeste
aceste rinduri, sa-si aminteasca de cuvintele Evangheliei si sa incerce sa ajute aceasta familie care traieste un cosmar cum rar ni s-a oferit in acest timp. Nu pentru mastodontii de fier si beton S-a intrupat Hristos, ci pentru cei saraci si goi si in nevoi. De aceasta data micutul Dragos are nevoie de un adapost, iar noi putem sa il ajutam. Nu credem ca zecile de preoti care predica duminica de duminica iubirea aproapelui din fata altarului pot ramine insensibili apelului disperat al unei mame care vrea sa perpetueze minunea vietii prin chipul angelic al lui pruncului Dragos. Conducerea Bisericii locale este invitata sa se alature nevoilor acestei mame, la fel si conducerea judetului, Prefectura si Consiliul Judetean. Sau asteptam sa vina iar strainii, iar noi facem donatii pentru catedrale? în locul parintilor lui Dragos putea fi oricare dintre noi. Orice ajutor este bine venit, iar cei care vor sa sprijine familia stramutata o pot face apelindu-i la numarul de telefon 0723.674771 sau mergind direct in cartierul sinistratilor din Unirea-Odobesti (fostul sat Patesti), dincolo de calea ferata. Sau venind la redactia "Ziarului de Vrancea" din Focsani, b-dul Unirii nr. 17.
