Barbatele Vrancei
Se spune ca femeia este partea frumoasa a omenirii. Si femeile vrincene demonsteaza din plin ca este asa. Pe linga faptul ca sint sotii, mame, si-au construit si cariere extraordinare. Astazi este una dintre rarele zile in care barbatii isi aduc aminte cite momente fericite din viata le datoreaza femeilor. In ultimii ani, femeile au iesit din postura impamintenita de sprijin umil al barbatului si se afirma in domenii care pina nu demult le pareau inaccesibile. Multe si-au facut treaba excelent, desi chiar barbatii le-au pus bete in roate. Ele au demonstrat ca inteligenta, ambitia, tenacitatea si puterea de munca le transforma in concurenti de temut pentru sexul "tare" chiar acolo unde pareau sa detina suprematia. Nu este de mirare ca astazi vedem femei politist, cum se intimpla si in Vrancea, femeie care invirt milioane de dolari sau femei care fac sa se invirta rotitele politicii mondiale din postura de actori principali si nu de "umbre"
ale barbatilor. Ziarul de Vrancea prezinta astazi citeva femei remarcabile, care pot constitui un explu pentru tinerele dezorientate.
Silvia Nicolae, o singura "padurarita" printre padurari
Doamna padurilor din Vrancea
Silvia Nicolae, singura sefa de District Silvic din Vrancea, a vinat cu Nicolae Ceausescu.
Spune ca, daca s-ar naste de inca zece ori, ar alege aceeasi profesie
Si-a petrecut 33 de ani in padure, marcheaza copaci, ii taie, ingrijeste animalele salbatice, vineaza, calareste si iubeste padurea precum viata ei. Este Silvia Nicolae, sefa Districtului Silvic nr. 7 Siret din cadrul Directiei Silvice Focsani, singura femeie din judet care ocupa aceasta functie. Administreaza peste 2000 de hectare de padure, are in subordine sapte cantoane cu sapte padurari, cu care face una dintre cele mai bune echipe ale Directiei Silvice. De altfel, spune ca sapte este cifra care-i poarta noroc. Oamenii din satele de pe lunca Siretului ii spun "padurarita". Cine o asculta ajunge sa-i invidieze profesia, pentru ca vorbeste cu multa pasiune despre codru.
Lunca Siretului, inclusiv Padurea Neagra, declarata monument al naturii, se afla in districtul condus de Silvia Nicolae, singura femeie care lucreaza zi de zi la radacina copacilor. In padure a invatat sa faca de toate. "Merg singura prin padure, trag cu arma, merg calare, am invatat tot ce se poate invata", spune "padurarita" Silvia Nicolae despre profesia ei. Ii place atit de mult ceea ce face incit, daca s-ar naste de inca zece ori, ar alege tot sa ingrijeasca padurea. "E o meserie pe care o ador si pe care am ales-o inca din copilarie. Eu m-am nascut in nordul Moldovei, Cimpulung Moldovenesc, un orasel unde padurea curge in oras, si casa mea era aproape de padure. Aici am capatat pasiunea pentru padure. Tot aici aveam un brad frumos care, in adolescenta, devenise confidentul meu. Poate ca sint o fire mai romantica, dar gasesc in padure, inediferent de greutati, puterea de a merge mai departe. Stiti, de multe ori luam cite o pastila pentru a fi putin mai linistiti. Ei bine, eu gasesc in padure exact asta", ne-a spus Silvia Nicolae. Pe cit de frumos vorbeste despre padure, pe atit de barbatoasa este in teren aceasta femeie silvicultor. Chiar in aceste zile, Silvia Nicolae marcheaza copacii ce vor fi exploatati din padurile care au fost retrocedate satenilor din zona. Desi ieri a venit la lucru imbracata in uniforma de gala, in padure nu merge cu cochetaria. "In padure schimb fusta cu pantalonul si, fireste, pantofii cu cizma de cauciuc. In district fac de toate: impaduriri, paza, patrulari, etc. Imi place foarte mult vinatoarea, chiar daca nu imi place sa trag in vinat. Avem amenajate in Padurea Neagra multe adaposturi pentru animale. In tinerete, cind lucram in Buzau, am fost si tehnician de vinatoare si am avut intilniri chiar si cu ursul. In primii ani de activitate l-am asitat la vinatoare chiar si pe Ceausescu. In vremea aceea, se stie, pregateam vinat pentru conducatorii nostri. A venit la vinatoare de mistreti la Nehoiu", ne-a povestit Silvia.
"Niciodata nu am cedat in fata provocarilor"
Desi meseria de silvicultor pare de apanajul barbatilor, Silvia Nicolae spune ca a reusit cu multa indirjire sa le demonstreze contrariul. "Cind am venit in Vrancea, foarte greu am reusit sa conving ca pot si eu sa fac ceea ce fac barbatii. Am avut chiar piedici. De multe ori imi era greu, dar niciodata nu am cedat in fata provocarilor. Fie ca a nins, a plouat sau m-a durut ceva, nu am zis niciodata nu. Nu stiu cit am reusit ...", spune femeia padurar, despre care colegii, barbati si femei deopotriva, au numai cuvinte de lauda. La ora actuala, Silvia Nicolae are in subordine sapte padurari. "Colaborez foarte frumos cu ei, nu as zice ca ii am in subordine. Sintem o echipa. Mi-a placut sa le cunosc familia, copiii, sa fim impreuna si la bine si la rau. Am grija de echipa mea, i-am incurajat sa-mi spuna toate necazurile lor tocmai ca sa previn anumite probleme. Le cunosc familiie, avem chiar mici confidente", povesteste sefa padurarilor din Lunca Siretului.
Padurea a crescut odata cu ea
De 33 de ani, agenda anuala a Silviei Nicolae incepe cu cite o cugetare, evident, dedicata padurii: "Surizatoare copilariei, binevoitoare dragostei, compasionanta batrinetii, gasim in padure puterea de a ne continua sperantele", scrie pe prima pagina a agendei din 2005. Silvia este tare mindra cind se plimba in padurile semete, pe care chiar ea le-a plantat cindva si care au crescut odata cu ea. "Pina in urma cu patru ani am lucrat la "Cultura padurilor". M-am ocupat si de puieti, si de pepiniere, si de plantat, in special de cultura padurilor. Mi-a placut foarte mult meseria mea pentru ca padurea porneste de la saminta. Poate si pentru ca sint femeie. Am fericirea sa vad o padure intreaga la Girbova, pe valea Milcovului, pe care am plantat-o eu. Si acum acea padure este mare, se fac in ea lucrari de ingrijire. Foarte mult m-am ocupat si de cultura padurilor in lunca. La munte, Dumnezeu e cel care ajuta mai mult padurea sa se regenereze, dar lunca are ceva probleme din cauza lucrarilor hidrotehnice care s-au facut pe Siret. Nivelul pinzei freatice a scazut foarte mult si de aici am avut o serie intreaga de greutati. Specii iubitoare de apa s-au mai uscat, a fost nevoie sa ne ocupam de microstatiuni si sa schimbam speciile respective, sa mergem din aproape in aproape, sa incercam sa nu desertificam cumva lunca Siretului. Sa ramina frumoasa, asa cum trebuie sa ramina", a concluzionat "doamna" copacilor din Lunca Siretului.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
