Botez în spital si nuntă la penitenciar
Doar bătrinii isi mai amintesc despre spitalele de dinainte de război, in care preotul venea cu Ajunul si Molitfa, iar surorile de caritate ortodoxe si catolice slujeau zi si noapte, din suflet si fără bacsis, bolnavii unei alte Romanii. De cind s-au născut spitalele in Tările Romane au existat capele si preoti in aceste institutii. Instalarea comunismului a insemnat excluderea Bisericii si din spitale, inclusiv a preotilor si monahiilor care stăteau benevol in slujba celor aflati in suferintă. în rindurile care urmează vom prezenta, pe scurt, revenirea slujitorilor Bisericii in spitale după 1989 si insolita prezentă a preotului printre persoanele in halate albe si bolnavii de toate culorile.
Preot ofiiciind taina căsătoriei in Penitenciarul de la Mindresti sau botezind un prunc la Capela Spitalului din Focsani sint ipostaze de neimaginat acum citiva ani. Nimeni nu-si putea imagina in anii cei mai
cruzi ai comunismului că va veni o zi cind vom vedea in spital un preot cu Sfinta împărtăsanie, la căpătiiul unui bolnav. Nici că la Penitenciarul din Mindresti detinutii vor avea clipe de liniste intr-o
Capelă, pictată de detinutii insisi. Doar din povestile bunicelor aflam, din cind in cind, cum venea preotul prin spitale si binecuvinta nou- născutii sau dezlega pe cei aflati la capătul zilelor. încă din primele luni ale lui 1990 Biserica si-a trimis slujitorii prin spitale. Asa au apărut in conditii semi-legale Capele in marile spitale din Romania si prin Penitenciare. După o perioadă de provizorat, preotii au trecut de la
statutul de "referent" la cel de "preot de spital" si avem astăzi in spitalele din Romania preoti cu un statut unic in analele juridice. în urma Protocolului din mai 1991, dintre Patriarhia Ortodoxă Romană si
Ministerul Sănătătii, prezenta preotilor in spitale a devenit legală. La fel a fost si situatia preotilor din Penitenciare. Din punct de vedere bisericesc sint subordonati Bisericii, dar sint salariatii Ministerului
Sănătătii, respectiv ai Ministerului Justitiei si isi desfăsoară activitatea in lumea pestrită a Romaniei secolului al XXI-lea.
"Fiecare salon de spital este o parohie"
"Am venit la Spitalul Judetean in 1995 si am slujit pină in 2001 undeva la etajul VI, lingă camera motoarelor de la lift. Că sint nefericitii de la neurochirurgie, cei de la TBC ori frumusetile de copii unde doctorul Munteanu mă invită să le binecuvintez primii pasi, peste tot sint preotul lor si de zece ani am ajuns să mă simt ca acasă", ne-a spus preotul Ion Gherman, parohul Capelei Sfintul Pantelimon din Focsani. Acesta a fost inceputul tipic pentru majoritatea preotilor care slujesc astăzi in spitalele vrincene. "Slujesc la Capela Spitalului Municipal din Adjud de la inceputul anului 2000. Paraclisul "Buna Vestirii" a fost ridicat in 1997 si tot in acel an a fost incepută Biserica Buna Vestire. La Adjud avem o situatie particulară, in sensul că Spitalul Municipal face parte din Parohia Buna Vestire. Viata mea se desfăsoară milităreste. Dimineata merg inaintea medicilor prin saloane să-mi văd enoriasii, mereu altii si cu alte probleme", ne-a spus preotul Dodică Fusaru de la Capela "Sfintul Pantelimon" din Adjud. De o intimplare miraculoasă se leagă infiintarea capelei la Focsani. "Terminasem sfintirea locului pentru actuala Capelă, pe timpul doctorului Florin Liviu Nicolae Cubolteanu si a fost adus aproape mort la Urgente un tinăr electrocutat pe un vagon in Gara Focsani. Părintilor li s-a spus că va muri si s-au apucat să cumpere cele necesare inmormintării. Pentru că Prea Sfintitul Epifanie, Episcopul Buzăului si Vrancei, se afla la Focsani a fost rugat să meargă, să facă rugăciuni pentru tinărul aflat in comă, pentru a avea un sfirsit usor. în ciuda tuturor indicilor negativi pusi de medici, tinărul si-a revenit si astăzi mă salută pe stradă", si-a continuat amintirile inceputurilor preotul Ion Gherman de la Capela Sfintul Pantelimon din Focsani. La Mărăsesti si Panciu nu există deocamdată capele, nici proiecte de viitor. La Odobesti este o situatie mai specială. Desi initial se hotărise ridicarea unei capele, pentru că spitalul este pe ducă si nu au mai rămas decit citeva sectii proiectul a căzut. De bolnavi se ocupă preotul Gabriel Maftei de la Biserica Sfinta Cruce.
"Penitenciarul este un loc al ecumenismului"
"Am inceput activitatea la Penitenciar in 1994. După ce am refăcut Capela, aceasta a fost resfintită pe 29 iunie 1998. în fiecare duminică si sărbătoare de peste an săvirsim Sfinta Liturghie si in fiecare dimineată mă asteaptă biletele detinutilor care doresc să mă vadă. Am un statut aparte printre cei de aici. Sint preotul parohiei, dar locuiesc in afara acesteia. Bucuria mare mi-o aduc persoanele care-L descoperă pe Hrsitos in inchisoare si scrisorile de multumire ale fostilor detinuti. Au fost cazuri cind am săvirsit Taina Căsătoriei in inchisoare si cea a Botezului", ne-a spus Părintele Emilian Serban, de la Penitenciarul Focsani. Utilitatea preotului intr-un penitenciar ne-a mărturisit-o si directorul Penitenciarului. "Prezenta preotului este un element de echilibru si se adaugă la munca compartimentului de Reintegrare Socială. Multi detinuti sint atasati de biserica si se manifestă ca atare. Faptul că in Capelă sint singuri cu preotul este, psihologic, un element foarte pozitiv si tonifiant pentru cei inchisi. Am
primit cu bucurie venirea preotului printre noi, cu atit mai mult cu cit avem nevoie de acest gen de ajutor. La un efectiv de peste 850 de detinuti nu este usor să asiguri un echilibru psihic pentru o comunitate mare, dispusă pe un spatiu mic. Dacă mai adăugăm că avem si detinuti bolnavi psihic, ce nu ar avea ce căuta in Penitenciar, prezenta unui preot este cu atit mai importantă", ne-a precizat directorul Penitenciarului, inspector sef principal, Ionel Cel Mare. Revenirea slujitorilor lui Hristos in spitalele si penitenciarele Romaniei este revenirea la normalitate si regăsirea de către oamenii Bisericii a
vocatiei pentru care au fost chemati. De această Biserică are nevoie societatea romanească si nu de stupide emisiuni TV, de prezente decorative ale slujitorilor Bisericii la manifestatiuni electorale -
inaugurări de gări, etc - ci alături de paturile celor suferinzi din spitale si penitenciare.