Sfîntul Constantin Brîncoveanu si cei patru fii
De Sfinta Marie Mare a anului 1714, la Constantinopol, era decapitat impreună cu cei patru fii, unul dintre cei mai intelepti domni romani - Constantin Brincoveanu. Rare sint exemplele in istorie cind un părinte, din dragoste pentru Dumnezeu si respect pentru credinta sa, a avut tăria să reziste in fata ispitelor si să vadă căzind unul după altul, capetele celor patru fii. Exemplu unic in istoria universală prin tragismul si verticalitatea gestului. Oferindu-i-se alternativa intre moarte sau trecerea la religia musulmană, printul roman refuză spunind: "împarate, averea mea, cit a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea crestină nu mă las. în ea m-am născut si am trait, in ea vreau să mor. Pamintul tării mele l-am umplut cu biserici crestinesti si, acum, la batrinete, să mă inchin in geamiile voastre turcesti? Nu, împarate ! Mosia mi-am apărat, credinta mi-am păzit. în credinta mea vreau să inchid ochii, eu si feciorii mei". Inaintea executiei le-a spus copiilor sai: "Fiilor, aveti curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamintească. Nu ne-au mai rămas decit sufletele. Să nu le pierdem si pe ele, ci să le aducem curate in fata Mintuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălam păcatele noastre cu singele nostru!". Sub ochii sultanului Ahmed al III-lea si ai diplolmatiilor crestinitătii occidentale (Franta, Anglia, Austria), care nu s-au sfiit că era intr-o zi de sărbătoare - Sfinta Maria - au fost decapitati sub ochii domnitorului, vistiernicul Ianache si cei patru fii: Constantin, Stefan, Radu si Matei care avea numai 11 ani. Trupurile au fost aruncate in apele Bosforului si capetele batjocorite pe străzile orasului. într-un tirziu, trupul domnitorului a fost adus in tară si inmormintat, in secret, la Biserica Sfintu Gheorghe din Bucuresti. La 22 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane i-a canonizat pe cei sase martiri, hotărind ca zi de prăznuire 16 august.