24 ianuarie 2019 la Focșani: Relatare despre o paranghelie de 100 de euro pe secundă
O sută de euro pe secundă. Aceasta a fost viteza cu care Consiliul Județean a cheltuit bugetul de 1,65 de milioane de lei pe care l-a alocat manifestării de la 24 ianuarie din acest an. Evenimentul dedicat aniversării a 160 de ani de la Unirea din 1859 a durat, cu tot cu parada militară, puțin peste o oră. Nu știu voi ce părere aveți, dar vă pot spune că până și colțul mustății lui Cuza, de pe ecranul montat în fața Prefecturii s-a ridicat în sus, la aflarea acestui record.
Ceea ce baronul de Vrancea sau Oberul, cum mai este numit Oprișan, anticipa că va fi o mega-manifestație populară, pe măsura grandomaniei sale, la care urmau să participe 10.000 de oameni, bașca reprezentanți ai Parlamentului, ai Academiei Române, ai Guvernului și ai Corpului Diplomatic s-a rezumat, în cele din urmă la un fel de șuetă între colegii de partide, angajații ai instituțiilor publice, elevi aduși cu arcanul și câțiva oameni ai străzii. Totul atent supravegheat de jandarmi și a poliției.
În Piața Unirii n-au fost prezenți mai mult de 5.000 de oameni, numărați cu indulgență. Iar asta dacă punem și jandarmii, pompierii, ambulanțierii, artiștii, caii, trăsura, polițiștii, ziariștii, personajele din basorelieful de pe Monumentul Unirii și cele care apăreau pe bannerele și mash-uri.
Vremea rea, lapovița, frigul, lipsa de interes, treburile de la Bruxelles, ordonanțele de urgență pentru salvarea infractorilor, teama de huiduieli, creșterea ROBOR, a cursului de schimb, i-a ținut pe oamenii de rând dar și pe reprezentanții Executivului și ai PSD departe de Focșani. Fiecare și-a văzut de treabă. Care pe acasă, care pe la Comisia Europeană, care prin cotloanele ascunse din sediul PSD și prin birourile Parlamentului, care în brațele Irinei.
Cert este că, la Focșani, de Ziua Unirii, nu prea au răspuns prezent la invitația lui Oprișan decât vreo doi sau trei oameni ai actualei Puteri PSD – ALDE. Între ei i-am remarcat pe Călin Popescu Tăriceanu și pe o duduie ministru, de pe la mediu sau ape, al cărei nume îmi scapă. În tot cazul, alta decât celebra „Fă Doina“. Neoficial, am auzit, prin Focșani s-ar mai fi aflat cu oareșce treabă și Gabriel Oprea – generalul UNPR. A, și era să uit, lângă Tăriceanu și-a găsit loc și fostul președinte, Emil Constantinescu.
Ultimele pregătiri
Ultimele pregătiri pentru manifestarea de 24 ianuarie au început încă de dimineață. Pe lapoviță, angajații de la Salubritate au fost scoși pe străzi să curețe zăpada și mâzga. Cei mai mulți au fost concentrați în centru, unde avea să se petreacă acțiunea principală, și pe străzile din jur.
Măturătorii, echipați cu tradiționalele veste galben fosforescent și înarmați cu mături și lopeți din plastic, au făcut eforturi susținute, vrem de câteva ore, să curețe mâzga, poleiul și zăpada din zona Pieței Unirii.
În vreme ce oamenii de la salubritate lucrau de zor , jandarmii au înconjurat Piața Unirii cu garduri metalice și au luat pozițiile de luptă (gliumesc). Ca să supravegheze tot ce mișcă, râul, ramul. Fiind vorba de o sărbătoare populară, bag seamă că Jandarmeria a montat țarcurile ca să protejeze poporul de politicieni. Cam ca la Zoo. Se știe că politicienii, cel puțin cei care ne conduc acum, devin agresivi în preajma oamenilor de rând.
Iar țarcurile nu au fost totul. Jandarmii s-au postat strategic peste tot, de-a lungul perimetrului Pieței Unirii, pe străzile din jur, de-a lungul bulevardului, în parcarea din spatele Primăriei, în fața Ateneului Popular, pe la chioșcurile cu kurtoș-kolacs și băuturi calde etc.
În afară de jandarmi, prin Piața Unrii, împrăștiați, sorbind din pahare de ceai sau cafea, îți mai făceau de lucru câțiva pompieri, vreo doi-trei ambulanțieri, niște militari, polițiști și alți jandarmi.
Venind dinspre Arhivele Naționale spre Primărie, primul lucru care mi-a atras atenția, în parcarea din fața Casei de Cultură, a fost duba cu gratii a Jandarmeriei, păzită de o patrulă de jandarmi. Logic.
Trecând mai departe, în dreptul pasajului dintre fostul magazin Romarta și sediul Primăriei, un grup de vreo 7-8 liceeni, invitați de profesorul diriginte să-și manifeste entuziasmul benevol, pe bază de listă de prezență obligatorie, așteptau în frig. Erau păziți, cu vigilența recunoscută de o patrulă de jandarmi cu pistoale. Tinerii, băieți și fete, pe fețele cărora se citea dorința de a se afla în altă parte, făceau haz de necaz, dând din picioare și înghiontindu-se ca să nu înghețe.
Participanți puțini și mulți jandarmi
Încet, încet, pe măsură ce orele se scurgeau și se apropia momentul oficial de începere a evenimentului, Piața Unirii a început să se populeze. Și-au făcut apariția pensionari și pensionare cu steaguri tricolore, bugetari cu eșarfe tricolore, jandarmi, părinți cu copii de mână, adolescenți, elevi de liceu, angajați de pe la diverse instituții publice, alți jandarmi, pompieri, jandarmi cu pistoale, jandarmi cu cocarde tricolore, jandarmi cu mască pe figură și kalașnicoave, oameni de la țară, militari, ofițeri de jandarmi, ziariști, jandarmi, jandarmi în civil, membri ai partidelor politice precum și jandarmi.
De altfel, dacă ar fi să caracterizez într-un cuvânt evenimentul din Piața Unirii, acesta ar fi „jandarmi“.
Pe la trei = trei și ceva fix, ca să parafrazez replica unui mare actor, dintr-un celebru film de comedie, a început și paranghelia, cu Imnul Național și trecerea în revistă a Gărzii de onoare, de către Călin Popescu Tăriceanu.
Mulți bani pentru nimic
Nu vă voi povesti desfășurarea evenimentelor pentru că, dacă vă interesau, le puteați urmări în transmisiune directă sau în reluare la TV. Ce am remarcat a fost cipilica fostului președinte Emil Constantinescu, vocea dogită cu care Oprișan și-a rostit discursul, sonorizarea proastă de la sceneta cu grănicerii și Al I. Cuza, mulțimea de jandarmi care au păzit Piața Unirii și împrejurimile și ploaia de papelitos (bucățelele acelea mici de hârtie colorată ce se aruncă și pe stadioane, la meciurile de fotbal) tricolore aruncate în timpul Horei Unirii.
Nu pot trece mai departe fără să vă spun despre accentul puternic moldovenesc cu care interpretau actorii ce jucau rolul soldaților munteni care îl întâmpinau pe domnitorul Cuza la granița de pe Milcov și accentul de bucureștean al interpretului care l-a jucat pe moldoveanul Cuza și despre caii superbi. Mai mult de șase cai frumoși.
Nu mă pot abține să nu vă spun despre colțul drept, ridicat în sus al mustății lui Cuza care-și privea urmașii din imaginile ce rulau pe ecranul montat în fața Prefecturii.
În rest, ca să concluzionez, pot spune că aniversarea a 160 de ani de la Unirea din 1859 de la Focșani, a însemnat ca să-l parafrazez și pe marele Shakespeare, mulți bani penrtu nimic.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
