Sahistii din Gradina Publica, intimidati de jucatorii de barbut
Zona destinata pasionatilor de sah din Gradina Publica din centrul Focsaniului a fost infiintata inainte de anii 1980 si a trecut prin multe modificari de-a lungul timpului. De la mesele si scaunele de lemn din perioada comunista, astazi, amatorii de sah din Focsani au un sector acoperit cu copertina, cu mese speciale. Pasiunea pentru joc si prieteni a ramas aceeasi. Cei mai multi dintre jucatori sint trecuti de prima tinerete, pensionari, care prefera sa stea in aer liber decit sa vizioneze ore intregi la emisiunile de la televizor sau sa stea degeaba in apartament. Chiar si sotiile ii trimit de acasa pentru a avea timp sa-si faca treburile in voie, linistite si fara sa se impiedice de barbatii lor. "Daca am treaba acasa, sotia ma poate suna pe telefonul mobil, pe care il port mereu dupa mine si ma duc. Decit sa stau acasa in fata televizorului, mai bine vin sa joc sah in aer liber. Face bine si pentru sanatate. Sint 20-30 de ani de cind am aceasta pasiune, care, intre timp, a devenit si dependenta", ne-a spus un amator de sah. Desi zona din parc le este exclusiv destinata, pensionarii se pling ca nu prea mai au loc sa joace din cauza celor care pun bani la bataie in jocuri de rummy, table sau barbut. Sahistii spu ca barbugii vin de dimineata si le ocupa mesele si refuza sa le elibereze chiar daca nu joaca. Acestia pot fi vazuti stind pe mesele de sah cu halbe de bere si tigari si refuza sa ii lase sa joace pe cei pasionati de mutarile pieselor pe tabla. Sahistii mai spun ca jocul pe care-l practica ei nu se face pe baza de punctaje sau in legatura cu cote de pariuri ca la ceilalti. Pasiunea de ani de zile nu se stinge si nici nu se transforma in subiect de pariu sau de inselaciune, prin intermediul banilor. Unii care practica asemenea jocuri pe bani ajung sa piarda sume destul de mari, iar cei care se mai intimpla sa cistige ii cheltuiesc pe bautura. In schimb, jocul de sah este pentru cei mai multi o pasiune, un mod de a pierde timpul frumos. "Am invatat sa joc sah pe la 7-8 ani de la cineva de la biblioteca din Maicanesti. In fiecare zi petrec cam 5 ore in sectorul destinat sahistilor. Este o relaxare dupa 45 de ani de munca. Cind jucam, ne alegem partenerul dupa valoare, ar trebui sa fim cam la acelasi nivel. Sotia nu se supara ca vin aici, daca este nevoie de ceva, nu mai vin sa joc sah. Fac ce spune capitanul", ne-a spus Nicolae Bunea, un jucator amator in virsta de 69 de ani. Sahistii pasionati vor sa ceara sprijinul autoritatilor locale pentru ca politistii si gardienii publici sa patruleze mai des prin gradina publica.