120 de ani de la apariția „Istoricului orașului Focșani”. Povestea fascinantă a lui D. F. Caian, profesorul care a modelat destinul orașului
Documente inedite din Arhivele Naționale Vrancea readuc în prim-plan viața și activitatea lui Dimitrie F. Caian – profesor, director al Liceului „Unirea”, primar al Focșaniului și autorul primei monografii moderne dedicate orașului, publicată în urmă cu 120 de ani.
D F Caian şi Focşaniul - 120 de ani de la apariția Istoricului orașului Focșani.
Citeste online: Istoricul Orașului Focșani - Dimitrie F. Caian
După Pronunciamentul din mai 1868 la care a contribuit şi unde s-a pronunţat împotriva înţelegerii austro-ungare de a guverna în această formă popoarele supuse şi în special peste români, Dimitrie Farago numit aşa după tată şi Caian, cum s-a declarat la Focşani, după mamă , a evitat eventualele represalii ale autorităţilor imperiale austriece, instalându-se discret cu mijlocirea autorităţilor române ale Vechiului Regat, începând cu toamna lui 1868, la catedra de limba şi literatura română şi latină a Gimnaziului din Focşani ( viitorul Liceu și Colegiu). L-a înlocuit în noiembrie 1868 la predarea acestei materii pe I. C. Filibiu , mutat la fel de discret şi făra explicaţii suplimentare, să predea limba franceză la acelaşi Gimnaziu, cu toate că această materie nu era prinsă în bugetul şcolii. Ajuns într-un oraş nou, mai puţin plăcut decât frumoasele şi civilizatele localităţi transilvănene şi-a propus cu siguranţă să contribuie cu ce va putea la dezvoltarea lui.
S-a căsătorit în ianuarie 1871 cu directoarea Şcolii nr 2 de Fete Maria Gurău, fosta soţie a profesorului de ştiinţele naturii de la Gimnaziu, Ion Gurău şi împreună au hotărât să-i lumineze cât mai mult pe copiii focşănenilor de demult. Atât de mare le era dragostea pentru şcoală încât s-au instalat într-o locuinţă învecinată atât cu Gimnaziul cât şi cu Şcoala de Fete nr 2 , casa fiind situată pe str Cuza Vodă la nr 40 sau 42, după cum au evoluat numerele poştale în timp. La Unirea i-a avut elevi pe fraţii Saligny, pe fraţii Longinescu, pe Simion Mehedinţi, pe C. I. Parhon, pe Duiliu Zamfirescu, pe Nicu Mincu, fratele mai mic al arhitectului, pe baieţii familiilor de politicieni Săveanu şi Orleanu şi pe toţi copii focşănenilor cu dorinţa de a-şi vedea copiii învăţaţi. La căsătoria acestuia petrecută pe 22 ianuarie 1871, în spiritul aceleiaşi discreţii care a învăluit instalarea profesorului la Focşani, la ceremonia de stare civilă oficiată la Primăria Urbei, în faţa ofiţerului Costache Ardeleanu în prezenţa unor martori de bună credinţă, toţi profesori de la Gimnaziu precum Alexandru Puiu, Ioan Albini şi alţii şi cu documente probabil măsluite care dovedeau decesul părinţilor mirelui şi noul său nume acela de Caian, holteiul Dimitrie Caianu de 31 de ani născut în anul 1840, deci cu doi ani mai tânăr decât îl indică Bibliografia românească modernă, fiul lui Grigore Caian, de fapt Farago şi al Pelaghiei Caian a luat de soţie pe Maria I. Gurău aflată la a doua căsătorie, fiica lui Ioan şi Elena Roşu, de 21 ani şi născută la anul 1850. Anul de naştere a profesorului, diferit de către cel oficial sau şi mai ciudat anul menţionat de listele electorale ale urbei, cele întocmite în anul 1909 care îl indică în vârstă de 59 de ani , deci născut la 1850, ceea ce este cu totul eronat, toate aceste date contradictorii pot avea cel mult două explicaţii: ori superficialitatea unor funcţionari administrativi care au notat astfel de informaţii fără a le verifica ori prudenţa lui D. F. Caian care intenţionat a dorit ca în documente să nu apară indicaţii clare care să-i trădeze prezenţa în acest loc.Despre ceremonia religioasă nu se ştie locul desfăşurării.Documentele acelor timpuri ne mai dezvăluie un lucru interesant. Acela că Maria Gurău avea la momentul căsătoriei un copil de aproximativ 1 an jumătate, pe care îl născuse în 1869, numit Dimitrie Gurău. Copilul s-a născut în mahalaua Sf. Nicolae Nou, în casa preotului acestei parohii, unde probabil mama s-a refugiat, din cauze necunoscute, dar pe care le putem bănui -neînţelegerile cu soţul său Ion Gurău.
Căsătorindu-se cu Maria , D. F. Caian a acceptat situaţia existenţei acestui copil ,chiar mai mult , l-a adoptat în anul 1879, după moartea tatălui natural, Ion Gurău şi prin hotărârea Tribunalului local şi a Curţii de Apel Focşani, acest copil va purta numele Caian şi este acceptat ca fiu înfiat de către profesor. Aşteptările lui Caian de la acest fiu se pare ca au fost înşelate.Rezultatele la învăţătura ale acestuia în primele clase la Gimnaziu erau excelente, dar in iarna lui 1882-1883 s-a petrecut un fapt înca nedesluşit, copilul Dimitrie Caian, absentând mai bine de trei sferturi de an şi nemaifigurând în evidenţe anul următor S-a mai putut afla despre acesta că a decedat la Focşani în septembrie 1935 .
Revenind la părintele său, profesorul Caian,se mai poate aminti că la fel de discret ca la căsătorie, a fost, în primii ani, şi la Gimnaziu când nu a semnat niciunul din documentele şcolare ale elevilor pe care ceilalţi profesori le parafau fără nici o problemă.Împreună cu Maria Caian au început o luptă înverşunată cu greutăţile ivite în calea procesului de învăţământ, aceste obstacole fiind chiar şi pentru secolul al XIX lea de-a dreptul ridicole: lipsa lemnelor de foc, lipsa varului pentru localurile particulare în care funcţiona Gimnaziul, a geamurilor etc .Toate aceste motive l-au determinat pe D. F. Caian ca, o dată cu instalarea în funcţia de director a Gimnaziului Unirea,. în vara anului 1873, să lupte pentru a încheia definitiv veşnicele dispute cu proprietarii clădirilor particulare în care funcţiona de nevoie Gimnaziul din Focşani. Având sprijinul Consiliului Judeţului şi al unor persoane influente de la Bucureşti, între care putem indica, credem, făra a ne înşela pe I. C. Brătianu, care-i înlesnise în trecut refugiul la Focşani în deplină taină, Gimnaziul a obţinut fondurile necesare şi terenul dorit unde a fost ridicată între anii 1880 -1881 o clădire încăpătoare şi destul de reuşită din punct de vedere arhitectural ,azi sediul Arhivelor Naţionale Vrancea La fel a procedat şi Maria Caian , care în toamna lui 1885 a avut bucuria de a-şi vedea şcoala de fete pe care o conducea , instalată într-un spaţiu nou pe Calea Naţională - Cuza Voda, lângă Gimnaziul devenit Liceu şi alături de locuinţ familiei Caian In anii următori, când director, când simplu profesor, D F Caian a intuit, având în vedere că Liceul Unirea atrăgea ca un magnet tineretul focşănean, necesitatea ridicării unei noi clădiri monumentale şi spaţioase.
Acest lucru l-a transmis la Bucuresti, iar Ministerul Cultelor şi Instructiunii Publice a început a concretiza această dorinţă a ardeleanului adoptat de oraşul nostru , la 23 ianuarie 1897 , prin avizarea intenţiei Primăriei Focşani de a cumpăra de la un particular cei aproape 7000 de m. p. necesari şi deblocarea fondurilor necesare construirii noului local al liceulu , cel de azi, care a fost inaugurat pe 23 ianuarie 1901. Construcţia fusese începuta cu doi ani în urmă.
Lista rezultatelor produse de catre D. F. Caian era departe de a se fi incheiat, inimosul fiu adoptat al oraşului dorind a-şi etala ambiţiile gospodăresti şi de pe cea mai înaltă scenă administrativă, aceea de primar al urbei. A obţinut această calitate la 5 iunie 1899, o dată cu instalarea Guvernul George Gr. Cantacuzino (1) , când a fost numit în fruntea unei Comisii Interimare , iar din 4 iulie acelaşi an până la 18 februarie 1901, a fost ales primar din partea Partidului Conservatorilor
Pe perioada celor câţiva ani de mandat a avut numeroase iniţiative, multe dintre ele concretizate. A venit la conducerea Primărei Focsani, în locul lui N. Săveanu , care ajuns deputat în Parlamentul României, a trebuit să părăseasca funcţia,, fiind înlocuit de o Comisie Interimara condusă de Gogu Constantinescu între 23 aprilie şi 4 iunie 1899 şi apoi de cea condusă de D. F. Caian. În raportul întocmit de profesor şi prezentat în Consiliul Comunal intitulat „Comuna Focşani sub administraţia domnului Săveanu„ s-a dovedit deosebit de acid la adresa liberalilor acuzându-i de fraude ,gospodărirea proastă a oraşului, abuz de putere şi fals în acte publice. Aceasta atitudine a profesorului i-a atras doi ani mai târziu o replică tăioasa din partea lui N. N. Saveanu, fiul acuzatului, care în calitate de prefect a avut deosebita satisfacţie să trimită la Bucureşti propunerea de dizolvare a Consiliului Comunal condus de primarul D. F. Caian si să propună numirea unei Comisii Interimare condusă de către Iorgu Poienaru.
Revenind la mandatul de primar al fostului director şi profesor de la Liceul Unirea aflăm din documentele statistice ale Primăriei Focşani rezultă urmatoarele realizari ale lui Caian şi ale echipei sale printre care cele mai spectaculoase ar fi: refacerea alimentării cu apă a oraşului , exproprieri de terenuri pentru lărgirea Pieţei Moldova de azi, pe atunci Piaţa Independenţei , pavarea orasului cu piatră cubică , cumpărarea terenului pentru localul Liceului Unirea, cel în care găzduieşte azi instituţia redenumită Colegiul Național Unirea , ridicarea căzărmii de pompieri a oraşului. Cazarma veche, cea de lângă Grădina Publică şi Biserica Sf Ioan a fost demolată în martie 1900, iar terenul a servit la mărirea grădinii publice şi a Pieţei Unirii, numită pe atunci Libertăţii.Ulterior pe acest teren eliberat s-a instalat opera filantropului Maior Gh Pastia -Ateneul Popula .Prin grija edilului D F Caian, C. D. Soutzo a donat la 26 septembrie 1900 locul în suprafată de 7200 m p pe care s-a ridicat cazarma în suprafata clădita de 869 m p având 33 de camere Actul de donaţie a fost autentificat la Tribunalul Putna sub nr 2436. Recepţia obiectivului s-a făcut în iulie 1902 în prezenţa personalităţilor oraşului , iar donatorul terenului, C. D. Soutzo a fost trecut, pentru neuitare, pe o placă de marmură montată pe frontonul cazărmii. Oare această mărturie mai există în zilele noastre ? Dacă nu, poate că ar trebui aşezată din nou.Chiar şi canalizarea oraşului a fost o idee a administraţiei lui D. F. Caian , dar din lipsa banilor, această investiţie a început a fi concretizata abia în anii 1912-1913
Dar una din cele mai mari realizări ale sale, ca primar, a fost înregistrata în privinţa iluminatului comunei urbane Focșani , căci la 13 aprilie 1900 a convins Consiliul Local să încerce experimental pentru prima dată în istoria oraşului pe timp de 5 luni, iluminatul electric , fiind folosite 12 lămpi cu arc voltaic şi intensitatea de 10 amperi în paralel cu sistemul tradiţional de iluminare, constând în 60 de lămpi cu gaz Funcţionau în restul oraşului şi 460 lămpi cu ulei mineral dens care costa municipalitatea 48 000 lei anual , enorm pentru acele timpuri. Primarul D F Caian sfătuit de unii specialişti ai timpului,s-a decis să asigure iluminatul electric al întregului oras , cu condiţia să fie instalata în oraş o uzină electrică cu motor de apă (turbine) Ideea înteleptului nostru primar a prins câţiva ani mai târziu, în perioada 1910 -1912 , în oraş edificându-se o astfel de întreprindere: centrala electrică urbana . Iata cum au decurs ultimele şedinţe de Consiliu Local pe care le-a condus D F Caian în ianuarie februarie 1901 când chestiunea iluminării electrice a orasului s-a reluat cu si mai multa infocare , asa cum rezulta din dosarele Primariei Focsani
Astfel în procesul verbal nr 5 din 10 ianuarie 1901 aflăm de propunerea inginerului Bade , care a studiat sistemul existent de iluminat si a constatat ca lăsa foarte mult de dorit , fiind organizat într-un mod de-a dreptul primitiv. Este dat exemplul oraşului Sinaia unde sistemul de iluminat cu lămpi electrice şi lămpi incandescente costa autoritatea doar câte 100 de lei cele electrice şi 25 de lei celelalte, pentru fiecare an de funcţiune a acestora. Legat de sursa de alimentare a acestor lămpi se menţionează că la Sinaia se foloseşte un motor turbină cu apă , dar la Focsani pentru că nu există o sursă de apă se poate face o combinaţie care cu timpul va aduce foloase reale comunei . Societatea Română pentru Intreprinderi electrice si industriale se oferă a instala în Focşani o uzină electrică deservită prin motoare cu aburi capabilă a furniza forţa electrică necesară iluminării oraşului şi multe alte argumente mai mult sau mai puţin convingătoare pentru ca municipalitatea să accepte contractul cu această societate Așa Consiliul Local a acceptat a se ilumina cu electricitate oraşul şi a se întreţine acest iluminat de către sus zisa societate.
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
