10 ani de când „plămânul verde” al Focșaniului a fost pierdut și recuperat. Din culisele acestui caz
De ce o fi fost atât de râvnită pădurea de la Petrești, nu e ușor de explicat. Poate distanța mică până la Focșani, poate Autostrada Moldovei situată în apropiere sau chiar și luxoasele cartiere rezidențiale ce se înalță în zonă să fi fost unele din motivele ascunse care au produs interesul formidabil pentru acest teren prețios. Nu putem ști exact, dar putem bănui aproape orice. Așa că nu e exclus ca toate motivele de mai sus să fi contribuit împreună la preocuparea unora sau altora pentru a pune stăpânire pe cel mai minunat loc de recreere de lângă orașul nostru.
Dar să reluam povestea mai de demult. Anume din urmă cu 130 de ani, când regele Carol I a dispus prin Decretul Regal nr 651 /1895 publicat în Monitorul Oficial nr 250 /februarie 1895 ca 40 de ha din pădurea Petrești să fie acordate Focșaniului și locuitorilor din această urbe pentru a le servi la plimbare, petrecerea timpului liber și alte aspecte din zona divertismentului local. Bineînțeles, regele Carol I nu a făcut acest lucru din senin. În spate a fost munca multor politicieni din regiunea noastră geografică care au decis astfel să ofere un dar celor care i-au trimis în parlament.
Așadar, culisele atribuirii acestei suprafețe forestiere au fost în mare, cam așa, după cum s-a consemnat și în Cronica Vrancei pe baza documentelor din Arhivele Naționale:
„Încă din 1893, Primăria Oraşului Focşani propunea Ministrului Domeniilor să-i cedeze 40 de hectare din Pădurea Statului Crângul Petreşti în scopul distrării orăşenilor. Astfel, în baza Deciziunii din 24 martie 1893 a Consiliului Comunal al Urbei Focşani, Primăria înainta, peste numai o săptămână, o adresă ministerului mai sus menţionat. În document se reamintea faptul că <<Ministerul Domeniilor hotărâse ca acea mică pădure numită Crângu, proprietate a Statului, să nu fie vândută, ci să se conserve în starea ei actuală, în care scop sunt numiţi doi pădurari care s-o privegheze>>. Dorinţa autorităţilor locale era de a se ceda cu titlu de gratuitate acest Crângu comunei Focşani, obligându-se autoritatea comunală a o transforma într-un parc care să servească cetăţenilor ca loc de plimbare, cum s-a făcut cu pădurile din apropiarea oraşelor Craiova, Buzău etc. şi tot comuna să suporte cheltuielile de întreţinere. Aceeaşi dorinţă o aveau şi focşănenii, care se obişnuiseră să meargă vara în zonă, să facă baie în râul Putna, ce trecea pe la est de pădurea Crângul Petreşti, loc excelent de odihnă, cu umbră răcoroasă. Deşi nu era organizat corespunzător, Crângul era considerat deja de orăşenii focşăneni un plăcut loc de distracţie. Cu acelaşi prilej, Primăria înainta Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor planul pădurii în cauză. La 14 mai 1893, <<Biuroul Hotărniciilor din cadrul Secţiunii Proprietăţii Fonciare>>, parte integrantă a Ministerului menţionat, trimitea Primăriei focşănene următoarea înştiinţare: <<Observându-se planul pădurei numitâ Crângu, ... pentru a fi transformată în parc, s-a văzut că conţine o întindere prea mare pentru a fi cedată comunei. Tot ce putem face este de a ceda comunei 30 ha pentru a fi transformată în parc. Însă cu condiția ca această comună să-şi ia obligaţiunea de a suporta cheltuielile pădurarilor pentru întregul crâng. Dacă comuna primeşte această combinaţie, vă rog să binevoiţi a ne răspunde spre a da afacerei cursul cuvenit>>. La 18 mai 1893, făcându-se o propunere irealizabilă - cedarea de către Stat a unei suprafeţe de 50 ha - autorităţile comunale au declarat în finalul şedinţei că se mulţumesc şi cu 30 ha pădure, aşteptând avizul Ministerului de Interne. Hotărârea a fost valabilă doar o singură zi, deoarece pe 19 mai 1893 consilierii comunali au revenit la cererea pentru 50 ha pădure. La 24 mai 1893, primarul oraşului Focşani, Dimitrie Tzanu, se adresa astfel Ministerului Domeniilor:<< ... vă exprim în numele oraşului mulţumiri pentru această ofrandă şi în acelaşi timp relatez Dvs. că spre a se putea forma un parc convenabil pentru oraşul Focşani, ce are o populaţiune numeroasă s-ar mai necesita 20 ha sau în totul 50 ha. Vă rog, Domnule Ministru, că apreciind după numărul şi importanţa acestui oraş, să binevoiţi a ne acorda în total 50 ha>>. Totodată, Primăria focşăneană se angaja să suporte plata salariilor pentru pădurarii care trebuiau să păzească pădurea Crângul Petreşti în totalitatea ei (şi partea ce avea să rămână în proprietatea Statului). Negocierile care au avut loc între cele două părţi s-au finalizat prin alegerea unei soluţii de compromis. Astfel, la 3 iulie 1893, Dimitrie Tzanu informa consilierii comunali că: << ... Ministerul va ceda acelei comune - de îndată ce se va vota legea ce se va supune Corpurilor Legiuitoare o porţiune de patruzeci hectare din pădurea numită Crângu, spre a se transforma în parc de preumblare pentru orăşeni. În ceea ce priveşte suma ce comuna urmează a prevedea prin bugetul său pentru plata pădurarilor care să păzeascâ întreaga pădure, rămâne ca Dvs. să chibzuiţi asupra ei, neputându-se fixa de Minister.>> La 15 iulie 1893, <<Consiliul Comunal îşi dădea acordul relativ la primirea darului ce dl. Ministru voieşte a face acestei comune pentru 40 ha din pădurea Crângu spre a se transforma în parc de preumblare pentru oraşeni.>> În cursul aceleiaşi luni demarau lucrările de evaluare a celor 40 ha donate de Ministerul Domeniilor Primăriei Oraşului Focşani. În luna august 1893, de rezolvarea acestei probleme avea să se ocupe inginerul arhitect al Comunei Urbane Focşani. În noiembrie 1893, cheltuielile aferente operaţiunii de evaluare a pădurii cedate erau estimate de Serviciul Tehnic la 4.000 lei. La 13 noiembrie 1893 Primăria Oraşului Focşani înştiinţa Ministerul de Interne că valoarea pădurii cedate instituţiei amintite era de 40.000 lei (1.000 lei -1 ha). Donaţia urma să se facă după ce o lege specială avea să fie supusă votului Corpurilor Legiuitoare. Proiectul de lege a fost precedat de o Expunere de motive în care se relatează demersurile făcute în cursul anului 1893 pentru rezolvarea acestei probleme. Din document aflăm că <<pădurea de pe Moşia Statului Petreşti avea o suprafaţă totală de 142 ha şi 9.345 m.p. Porţiunea de 40 ha de pădure ce urma a se ceda Primăriei focşănene ... se învecina la nord cu şoseaua ce duce de la Focşani la Tecuci, la sud cu haţaşul (marginea) locuitorilor însurăţei, reservat între această pădure şi pădurea Jorăşti a D-lui Alex. Mavrocordat, la vest terenul delimitat însurăţeilor (n.r. tineri care primeau pământ la întemeierea unei familii), iar la est cu restul pădurii care rămâne pe seama statului. Cedarea terenului avea să se facă, fireşte, cu gratuitate. Iată și textul acestui document, semnat de Ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Petre Petre Carp: <<Articolul 1. Ministerul agriculturii, industriei, comerţului şi domeniilor este autorizat să cedeze gratuit oraşului Focşani, judeţul Putna, o porţiune de 40 ha din pădurea numită «Crângu», situată pe moşia Petreşti, în vecinătatea oraşului Focşani şi limitată la Nord cu şoseaua Focşani - Tecuci, la Sud cu haţaşul locuitorilor însurăţei, rezervat între această pădure şi pădurea Jorăşti a Dlui Alex. Mavrocordat, la Vest cu terenul delimitat însurăţeilor şi la Est cu restul pădurei ce rămâne pe seama Statului.
Articolul 2. Această porţiune de pădure se cedează comunei Focşani, pentru a o transforma, cu cheltuiala sa, într-un parc care să servească orăşenilor ca loc de preumblare şi cu condiţiunea ca comuna să suporte cheltuielile necesare pentru păzirea întregii păduri numită «Crângu»>>. La 8 martie I894, Primăria Oraşului Focşani reamintea Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor că, din dorinţa de <<a contribui la dezvoltarea acestui oraş aţi avut înalta bunăvoinţă a ceda comunei o porţiune de 40 ha din pădurea numită Crângu, situată pe moşia Petreşti, în vecinătatea oraşului Focşani, care porţiune să se transforme de comună cu cheltuiala sa într-un parc destinat a servi orăşenilor ca loc de preumblare>>. La această dată, Primăria focşăneană prevăzuse, în bugetul pe 1894-1895 salariul păzitorilor întregii păduri numită «Crângu». Între timp, aceeaşi instituţie făcea informarea necesară şi Circumscripţiei Silvice Mera Schit, cerând silvicultorului de aici, la 11 martie 1894, <<să treacă la îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare pentru punerea comunei în posesiunea acei păduri>>. La 16 martie 1894, Ministerul mai sus menţionat încerca să tempereze elanul autorităţilor focşănene, menţionând că, <<pentru ca oraşul Focşani să intre în posesiunea Crângului, era nevoie, întâi de toate, de votarea Proiectului de lege depus la Adunarea Deputaţilor>>. Acest lucru avea să se întâmple la 24 martie 1894, textul legii rămânând acelaşi (58 voturi pentru şi doar trei împotrivă). La rândul său, Senatul a votat aceeaşi lege la 27 ianuarie 1895, cu o majoritate de 49 de voturi. Acest act normativ a fost tipărit în Monitorul Oficial nr 250 din 15/ 27 februarie 1895, fiind sancţionat şi promulgat de regele Carol I şi semnat de ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Petre Petre Carp şi de ministrul de Justiţie, Alexandru Marghiloman, Înaltul Decret Regal fiind înregistrat la numărul 651. În ziua votării Proiectului de lege de către Senat, Primăria Oraşului Focşani primea următoarea Telegramă mult aşteptată: «Senatul votat legea pentru Crângul-Petreşti». În februarie acelaşi an, Circumscripţia Silvică Focşani era deja însărcinată să delimiteze şi <<să predea acelei comune terenul în cestiune>>, operaţiunea fiind supervizată de inginerul comunal N. Bălănescu. La 20 martie 1895, Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor cerea Primăriei Oraşului Focşani <<să întocmească planul de amenajare a pădurii Crângul Petreşti ca parc şi să pună la punct toate problemele legate de paza acestuia>>, deoarece <<Ministerul îşi retrage personalul de pază de la acea pădure>>. Predarea pădurii s-a făcut la 28 martie 1895 de către Nicolae D. Ştefănescu, subinspector silvic, şeful Circumscripţiei a V 11-a silvice Focşani. Reprezentantul Primăriei era totodată şi cel care oficiază luarea în primire a pădurii, inginerul comunal N. Gr. Bălănescu, şeful Serviciului Tehnic al Oraşului Focşani.Totodată, cei doi au trecut apoi la delimitarea pădurii comunei urbane Focşani de cea a Statului, ambele purtând însă nume identic: Crângul Petreşti. ”
Această situație a rămas neschimbată în timpurile ce au urmat și înainte și după Primul Război Mondial, apoi perioada interbelică, în vremea celui cel de-al Doilea Razboi, dar și după, până ce a ajuns, la noi, să se cimenteze noua clasă politică comunistă înnoitoare, sprijinită pe frăția cu norodul și mai ales armata sovietică. Atunci cele 40 de ha ale orașului Focșani și restul până la 135 de ha ale statului au devenit, în 1948 și ulterior, integral, proprietatea poporului, lucru atestat de Constituția Republicii Populare Române de la acele timpuri. Și așa a rămas până la răsturnarea dictatorilor și încă mult timp după aceea, până la apariția legislației noilor timpuri, printre care și celebrele acte normative speciale și reparatorii. Atunci, în conformitate cu cea mai răsunătoare, dar și cea mai primejdios aplicată, „ legea 247 din 2005” (douăzeci de ani de atunci) ,împreună cu legendarul ei motto- „Restitutio in integrum” - pădurile particulare ale județului nostru s-au întors într- o viteză amețitoare la urmașii proprietarilor de drept sau ale reprezentanților acestora. Zeci de mii de hectare au schimbat, în scurtă perioadă, stăpânul, deși, uneori, nu au făcut-o cum trebuie, dar asta e o altă chestiune. Care se află în analiza altor instituții.
Pădurea Petrești, proprietate publică clară până în 1948 aparținând, fie Statului român (o parte), fie Primăriei Focșani (altă parte) a fost solicitată la legile de retrocedare și în urma unui proces lung de 7 ani a fost restituită, definitiv si irevocabil, acum zece ani.
Iată câteva extrase din respectiva sentință
„Fond funciar. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul VRANCEA
Categorie: Tribunalul VRANCEA - Sentințe și decizii civile / 2015
Decizia nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 2617/231/2008*
Definitivã si i irevocabilã.
Pronuntatã în sedinta publicã de la 11 Martie 2015
<<Se impune admiterea recursului, casarea sentintei și în rejudecare admiterea plângerii și restituirea cãtre petentã a vechiului amplasament pentru urmãtoarele considerente:
Sustinerile recurentei vizeazã aplicarea în spetã a dispozitiilor Legii 165/2013 privind mãsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în naturã sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, act normativ intrat în vigoare ulterior deciziei nr. 443/2011 a Tribunalului Vrancea prin care i s-a reconstituit suprafata de pãdure solicitatã, dar nu i s-a acordat vechiul amplasament pentru motivele reținute și în opinia majoritarã.
Acest act normativ este aplicabil direct și nemijlocit cauzei de fațã întrucât acest lucru se prevede expres prin art. 4 din lege, iar legiuitorul a considerat cã aplicarea se face de cãtre instanța de judecatã cât timp nu a dispus suspendarea soluționãrii lor asa cum a dispus în situatia cererilor aflate în fata comisiilor de fond funciar.
Potrivit art. 7 al.1 din lege ,,Pânã la întocmirea situației centralizatoare la nivel local se suspendã emiterea hotãrârilor de validare/invalidare de cãtre comisiile județene de fond funciar …. Eliberarea titlurilor de proprietate, punere în posesie de cãtre comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar".
Din normele de aplicare a legii rezultã cã, C. localã întocmește mai multe anexe printre care sunt relevante: anexa 3- terenurile forestiere aflate în proprietatea statului și anexa nr. 5-terenurile ocupate de islazuri, iar în baza anexelor de la 1-6 se întocmesc situatii centralizatoare respectiv anexa 7- care cuprinde terenurile agricole si forestiere care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate (art.9 din norme) anexã ce se vizeazã de OCPI.
Din aceleasi norme de aplicare, respectiv formularul anexei 7 se reține cã aceasta cuprinde terenurile agricole și forestiere care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate ce se stabilește ca diferențã între suprafața totalã și cea exceptatã de la restituire, adicã toate terenurile cuprinse în aceastã anexã fac obiectul restituirii cãtre vechii proprietari sau alte persoane îndreptãțite la restituire.
Dupã avizarea de cãtre OCPI moment care reprezintã întocmirea situatiei centralizatoare la nivel local, nu se mai poate interveni asupra continutului acestor anexe și se poate proceda la reluarea soluționãrii cererilor de reconstituire de cãtre fiecare comisie localã de fond funciar în mãsura în care au întocmit situația centralizatoare pe unitatea administrativ teritorialã.
În spetã, în ceea ce priveste cã anexa 7 a fost întocmitã (alãturi de celelalte anexe), a fost avizatã de OCPI V. și declaratã admisã tehnic de cãtre Centrul Național de Cartografie din cadrul ANCPI cu mențiunea cã va fi automat introdusã în baza de date GIS centralizatã si nu vor mai fi posibile modificãri-ale informațiilor, aceste aspecte rezultã din adresa nr. 1222/2015 a Instituției Prefectului Judetului V.. Iar din anexa 7 întocmitã de suprafețele solicitate ca vechi amplasament sunt cuprinse în aceasta, astfel cã ele fac obiect al reconstituirii dreptului de proprietate pentru vechiul proprietar sau pentru alte persoane îndreptãtite.
Asupra acestor suprafete nu se pot aduce modificãri de cãtre C. judeteanã sau ADS întrucât acestea nu au asemenea atribuții în cuprinsul Legii nr.165/2013, toate suprafețele din anexa 7 fiind supuse restituirii și atunci când este cazul, trecerea lor din domeniul public în domeniul privat prin hotãrâre de guvern la cererea ADS.
Atât timp cât la nivelul comunei Vînãtori s-a întocmit anexa 7, cât timp aceasta nu mai poate suferi modificãri si mai ales cã Legea 165/2013 se aplicã direct de cãtre instanțele de judecatã pentru procesele aflate pe rol la data intrãrii în vigoare, se constatã cã nu se mai pune problema a se aștepta finalizarea procedurii de scoatere a terenului din domeniul public al statului care de altfel a depãsit de mult termenele prevãzute de art. 6 din lege. De altfel art. 6 al.5 din lege se referã doar la terenurile din domeniul public al statului care sunt supuse acestei proceduri, pentru cele din domeniul public al comunei (așa cum este islazul comunal) nu se prevede în lege vreo atributie în sarcina ADS, și instanța nu are a aștepta realizarea vreunei proceduri.
Se mai retine cã Legea 165/2013 are ca principal obiectiv restituirea în naturã a imobilelor și atunci când în art. 3 pct.6 definește aceastã restituire aratã cã se referã la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament.
Prin urmare atribuirea vechiului amplasament este prioritarã si cum în spețã acesta , nu se gãsește vreun impediment legal pentru neatribuirea acestuia, chiar dacã printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã s-a reținut cã acesta nu este liber, cât timp a survenit un act normativ nou care îl include între terenurile restituibile, respingerea cererii recurentei ar însemna o încãlcare a dreptului sãu de proprietate în conditiile art. 1 din Protocolul 1 la CEDO deoarece ar putea fi restituit în naturã oricãrei alte persoane dar nu și vechiului proprietar.
Nu are vreo relevanțã trecerea terenului pãdure din domeniul public în cel privat și sub aspectul faptului cã potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991 toate terenurile cu destinație forestierã aparțin domeniului public și cu toate acestea pe tot parcursul derulãrii procesului de restituire al proprietãtilor început în anul 1991 nu a existat vreun impediment sã se restituie suprafețe ale pãdurii chiar dacã acestea fãceau parte din domeniul public.
Cu atât mai mult dupã anul 2000 restituirea pãdurilor s-a fãcut pe vechile amplasamente așa cum s-a legiferat prin art. 24 din Legea 1/2000 chiar dacã acestea erau în domeniul public; ulterior reconstituirii și stabilirii amplasamentului se realiza, dacã era cazul, scoaterea din domeniul public.
Faptul cã trecerea din domeniul public în cel privat prev.de art.6 al.5 din lege nu are relevanțã în atribuirea vechiului amplasament cât timp este înscris în anexa 7 rezultã si din coroborarea dispozitiilor art. 13 si 15 din normele de aplicare cu dispozitiile 12 si 13 din lege. Din aceste dispozitii legale rezultã cã predarea terenurilor cãtre comisiile de fond funciar presupune validarea dreptului de proprietate, stabilirea amplasamentului și procesul-verbal de delimitare a acestuia, dar și parcurgerea ordinii de optiune prev.de art. 12 din lege, atunci când nu se poate acorda vechiul amplasament.
Prin urmare, se justificã admiterea recursului și modificarea sentinței în baza art. 304 pct.9 cod procedurã civilã și acordarea vechiului amplasament așa cum a solicitat recurenta respectiv suprafața de 80,4 ha pãdure identificatã în primul ciclu procesual prin exp. M. M. conform schitei nr. 1, poligon 1,2,3,4,5,6,14,15,16,11,10,9,1, ce nu cuprinde suprafața de 4,6 ha aferentã Muzeului Etnografic.
În ceea ce priveste suprafața de 40,6885 ha pãșune ce reprezintã vechiul amplasament al pãdurii dar pentru care între timp s-a schimbat categoria de folosințã urmeazã sã fie acordat recurentei, deoarece expertiza M. V. a identificat-o ca fiind vechiul amplasament al pãdurii tinere din actul de vânzare cumpãrare, prin raportare la vecinãtãtile din act (fila 73 dosar rejudecare).
În cuprinsul raportului se aratã de cãtre expert cã suprafața situatã în estul Crângului P., între pãdure, proprietãți particulare și canal pânã la ... de care se face referire și în actul de vânzare-cumpãrare din 1947,,Cu megieșii: drum comunal de la F. Jidanului la locurile de casã la Focșani-Mircești pânã la ieșirea din P., Ferma P. și Șoseaua Vînãtori”.
Nu poate fi reținutã expertiza M. M. cu privire la întregul amplasament al pãdurii de 135 ha deoarece s-a dovedit cu prisosințã cã Focșaniul a primit prin decret regal în anul 1895 suprafața de 41 ha pãdure din crâng. Aceastã suprafațã a fost reconstituitã în anul 2007 mun. Focșani, dar expertul M. M. nu face vreo referire în raportul sãu la vecinãtãtile terenului pãdure din actul de vânzare cumpãrare din anul 1947 spre deosebire de exp .M.V. și nu se poate reține cã suprafața de pãdure a municipiului Focșani s-a învecinat cu pãdurea recurentei în raport de aceste vecinãtãți.
Ortofotoplanul de la fila 75 a dosarului de fond nu are valoare probatorie absolutã cât timp privește configurația pãdurii în prezent și nu pe cea din preajma anilor 1950.
Din suprafața identificatã ca fiind vechiul amplasament de 49,2099 ha a mai rãmas liberã, neocupatã cu titluri de proprietate sau neconcesionatã doar suprafata de 40,6885 ha (schita nr. 4 fila 78) chiar dacã aceastã suprafațã este izlaz comunal (pãșune) poate fi restituitã recurentei chiar dacã în momentul preluãrii de cãtre stat era în categoria de folosințã pãdure tânãrã, lãstãriș. Potrivit art. 29 din Legea nr. 1/2000 ,,În situațiile în care o persoanã fizicã …. Solicitã cu acte doveditoare reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru o suprafatã de teren forestier pe care în prezent este teren cu destinatie agricolã, se va acorda, la cerere, pãdure sau teren agricol" Primãria Vînãtori nu a dovedit cu nici o probã dreptul de proprietate asupra acestui islaz, ca urmare a solicitãrii instanței de recurs, aceasta a arãtat cã anterior perioadei comuniste suprafata de pãșune a fost proprietatea în devãlmãșie a cetãțenilor, dar aceste afirmații nu au fost susținute de vreo dovadã. Mai mult, deși se afirmã cã aceasta este utilizatã pentru pãșunatul animalelor o parte din pãșune a fost concesionatã pentru constructia de locuințe, adicã i s-a schimbat total destinația.
Diferența de suprafațã pânã la 135 ha pãdure, respectiv 13,9115 ha urmeazã sã fie acordatã în conditiile art. 13 din Legea 165/2013 întrucât vechiul amplasament nu mai este liber și în acest fel și-a manifestat recurenta optiunea prin concluziile orale din cadrul dezbaterilor.>>
Judecãtor,
C.C.
Red:C.C.
09.04.2015
Tehnored:N.S._15.04.2015”
Așadar, în urmă cu 10 ani, martie 2015, este limpede că s-a produs o anomalie care a fost remediată ulterior printr- o cercetare în forță a autorităților brusc deșteptate din somnolență. Verdictul final consfintit prin încheierea din 11 03 2020 - dosar 15503/231/2019 a stabilit că padurea Petrești nu a fost niciodată vândută, ipotecată sau licitată, așa cum s-a speculat la retrocedarea ei, ci a aparținut dintotdeauna, cele 40 de ha orașului Focșani și restul până la 135 de ha Statului, fiind administrată prin Direcția Silvică. Așa că în acest caz se poate pronunța, fără șovăire, zicala veche românească precum că „Adevarul învinge, până la urmă și la urmă, orice”.
Citiți și :Foto | Pădurea Petrești, o poveste ce înainte mult mai este!;
Scurtă poveste a râvnitei păduri de la Petreşti, de la Ursa cea credincioasă la Bob cel curajos
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
