S-a stins o voce curajoasă a României
“Gândirea corectă este minoritară în lumea noastră”
Disidenta comunistă Doina Cornea s-a stins vineri din viață, la 88 de ani. Publicistă, traducătoare, profesoară, Doina Cornea este simbolul luptei anticomuniste. A fost în timpul regimului comunist vocea care a criticat dictatura. Și, pentru că a avut o voce, a trecut prin anchete, a fost arestată, bătută, calomniată, denigrată. A ieșit în stradă în zilele lui decembrie 1989. Și a continuat lupta anticomunistă și după Revoluție.Într-un interviu realizat de echipa serialului "Memorialul durerii", difuzat de TVR, Doina Cornea vorbește despre primele ei plecări în străinătate, în Franța, când, recunoaște ea, "mi-am dat seama că noi trăim ca niște viermi aici, ne lăsăm striviți". În 1982, Doina Cornea trimitea prima ei scrisoare postului de radio Europa Liberă. De atunci, profesoara de franceză de la Universitatea "Babeș Bolyai" a început bătălia împotriva regimului comunist. A scris peste 30 de texte postului de radio, a publicat o carte în regim samizdat, urmată de alte patru traduceri din limba franceză. În 1983, a fost dată afară din universitate, iar la trei zile de la revolta muncitorilor din Brașov, 15 noiembrie 1987, Doina Cornea împărțea fluturașe de susținere împreună cu fiul ei. Pentru acest fapt, a fost arestată vreme de cinci săptămâni. "Eu am această credință, că n-am luptat degeaba și când am pornit lupta mea împotriva acestei distrugeri a oamenilor în comunism, mi-am zis așa: dacă cinci oameni o să-i aduc să gândească corect, este un lucru câștigat. Pentru că binele, gândirea corectă, este minoritară în lumea noastră. Nu gândește majoritatea bine", afirma Doina Cornea la TVR.
“Au zis că e degeaba. Așa spun românii la toate..."
Într-un interviu acordat ziarului Adevărul mărturisea: "Am instinctul conservării extrem de dezvoltat. Dârdâiam de frică că vor trage în noi. Dar, ca și cu Europa Liberă, poți să dai înapoi în astfel de situații? Nu se poate! Să fi știut că mor, că fac un infarct de frică și tot m-aș fi dus. I-am mai domolit puțin, ne-am oprit la Teatru, apoi am trecut pe sub puștile soldaților care se aflau acolo unde era mai demult sediul partidului. Erau taburi și soldați pe taburi cu puști. Atunci am început să strigăm: "Armata a cu noi!". "Am zis că sunt bătrână și dacă se trage nu e mare pagubă.. Apoi s-a tras asupra mea”. În lecturile sale, a căutat argumente împotriva comunismului, spunea Doina Cornea. "Eu n-am nimic deosebit. Eu citeam niște cărți și cu gândul să găsesc argumente împotriva comunismului, a materialismului. M-am înarmat pentru asta și exersam. Fiecare puteam face asta. Toți am fost la fel de lași, la fel de fricoși. Eu am fost la fel ca și ceilalți, exact așa de fricoasă, de lașă, poate mai mare. Dar, eu am încercat să fac exerciții și alții nu. Au zis că e degeaba. Așa spun românii la toate...", i-a relatat Doina Cornea istoricului clujean Cornel Jurju într-un interviu. Până în decembrie 1989, a avut domiciliu forțat, fiind în permanență supravegheată de fosta Securitate. După 22 decembrie 1989, a făcut parte din Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990. Doina Cornea a fost printre membrii fondatori ai Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.
Papa Ioan-Paul al II-lea a decis în 2003 ca Doina Cornea să devină Cavaler al Ordinului Sfântul Papă Silvestru
Regele Mihai I, despre care Doina Cornea spunea că “este singura iubire care i-a mai rămas”, i-a acordat Crucea Casei Regale a României în 2009. În același an, ambasadorul Franței la București, Henri Paul, a onorat-o cu “Legiunea de Onoare” în grad de comandor. În urma unui accident vascular suferit de Doina Cornea pe 10 septembrie 2008 s-a retras din viața publică.
Citiți și
