Primele declarații ale românului rănit grav în atacul din Las Vegas:"Glonțul m-a nimerit. Voiam să simt îmbrățișarea caldă a mamei pentru ultima dată”
Luca Iclodean, românul care a fost rănit grav în atacul armat din 2 octombrie de la Las Vegas, a vorbit pentru prima dată despre atac, mulțumindu-le celor care l-au sprijinit și i-au trimis mesaje de susținere și spunând că incidentul l-a marcat pentru tot restul vieții și că acum are coșmaruri și se simte în pericol de fiecare dată când merge în locuri publice.
Iclodean, care a stat mai bine de o săptămână la terapie intensivă, spune, într-un mesaj publicat pe Facebook, că, deși se aștepta la un atac în Las Vegas, nu ar fi crezut niciodată că el va fi o victimă într-o astfel de circumstanță. Tânărul de 24 de ani rememorează momentul atacului, dar și clipele care au urmat. ”Din păcate, cu tot terorismul din această lume, mă așteptam la un atac aici în Las Vegas. Nu aș fi crezut niciodată, însă, că voi fi victima unui atac. După cum cei mai mulți dintre voi știți, făceam parte din echipa de la bar, lucrând tot weekendul la Route 91. Nu voi reuși niciodată să exprim teama pe care am simțit-o în secunda în care am auzit acel sunet oribil… Am știut imediat ce însemna. Vreau să precizez că am fost împușcat în mai puțin de un minut de când a fost deschis focul. M-am ascuns într-o remorcă pentru bere, sperând că atacatorul nu va ajunge la mine. Glonțul a trecut prin ușă și m-a lovit în spate. Chiar în spatele inimii”, a povestit Luca Iclodean. ”Din fericire, glonțul nu a trecut prin inimă, ci a coborât cumva, în diagonală, abia atingând o vertebră și ajungând în plămânul drept. Am suferit o intervenție chirurgicală în care au fost îndepărtate două treimi din plămân. După cum am spus, nu pot exprima teama pe care am simțit-o în acea noapte… Însă, imaginați-vă doar că așteptați acolo, acceptând faptul că probabil acolo vi se va încheia viața și că nu vă veți mai vedea niciodată persoanele iubite. Tot ce îmi doream era să îi spun mamei mele cât de mult o iubesc. Voiam să le spun tuturor cât de mult îi iubesc și să simt îmbrățișarea caldă a mamei pentru ultima dată”, a continuat el. ”Ultimul lucru pe care mi-l amintesc de dinainte de operație este că mă aflam în camera de urgențe, cineva mă ținea de mână și îmi spunea: «Familia ta este aici, o voi aduce pe mama ta, bine?» și apoi am încetat să mai lupt, am închis ochii și… S-a întâmplat un miracol și i-am redeschis. Am deschis ochii după operații, într-o cameră de spital la SICU și eram înconjurat de oameni dragi. Nu puteam să cred că îi văd. Mă aflu pe drum spre recuperare, iar zâmbetul care apare pe fața mea în această fotografie arată cât de recunoscător sunt să fiu în viață. Totuși, în spatele acelui zâmbet se află multă durere, fizică și emoțională. Acum nu mai sunt la spital, mă recuperez în confortul casei mele, dar am un drum lung înainte”, a spus el. ”Rănile fizice se vor vindeca la un moment dat, dar ceea ce s-a întâmplat în acea noapte… Voi păstra cu mine, fără să vreau, pentru tot restul vieții. Am coșmaruri. Sunetele puternice care apar brusc mă fac să tresar și să simt teamă. De fiecare dată când merg într-un loc public mă gândesc: «Nu ești în siguranță, naivule, oricine poate începe să tragă focuri de armă oricând dorește». Am aproape 24 de ani și o rog pe mama să vină să petreacă noaptea cu mine, pentru că să dorm lângă ea pare să fie ceea ce mă liniștește în prezent”, a adăugat el.
"Mi-e frică, tresar... Am aproape 24 de ani și o rog pe mama să vină să petreacă noaptea cu mine"
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
