Național

Mărturia unui tânăr infectat cu coronavirus

Ziarul de Vrancea
2 aug 2020 1075 vizualizări

 „Mi-am pus lucrurile în ordine, ca să las totul clar după moartea mea. Acum râd, dar atunci așa am simțit”

Dragoș Smărăndescu, un tânăr infectat recent cu coronavirus, povestește experiența prin care a trecut - de la simptome până la interacțiunea cu Direcția de Sănătate Publică și sistemul de sănătate. Dragoș are două săptămâni de la apariția simptomelor și povestește că totul a început cu o indigestie. Apoi, cu toate că DSP l-a testat și știa că este pozitiv, nimeni nu l-a căutat să îl interneze în spital, în ciuda faptului că el a dat nenumărate telefoane la DSP - la unele dintre ele nu i-a răspuns nimeni. „Așa cum a venit la tine aseară un politician să te întrebe dacă ai nevoie de ceva din piață, așa m-au sunat pe mine toate instituțiile statului de atunci până azi! Noroc că sunt responsabil și m-am auto-carantinat”, mărturisește Dragoș. În toată această perioadă, el a ținut legătura mai întâi cu medicul său de familie, care l-a sfătuit, de la început, să ia 3 pastile de Paracetamol pe zi. Apoi, a reușit să discute, tot pe cont propriu, și cu un medic de la Institutul Matei Balș, care l-a sfătuit și el ce să facă. DSP l-a testat, dar a uitat, inițial, să îi comunice și rezultatul. La insistențele lui și după multe telefoane, a aflat că este pozitiv. A primit asigurări că va fi căutat pentru a fi internat, dar nu l-a mai căutat nimeni nici până azi. După această experiență, el crede și că „ar trebui să fim mult, mult mai supărați pe politicienii noștri”.

Povestea:


„Viața curgea prea banal pentru mine, așa că orașul mi-a trimis ceva nou. M-am infectat cu noul coronavirus. La ora la care scriu asta, sunt în ziua a 14-a de la primul simptom. Desigur, nu vreau să mă plâng, ci doar să împărtășesc experiența mea. Așadar... Acum două săptămâni, într-o miercuri seară, am făcut o indigestie. D-aia care m-a ținut pe budă o seară întreagă. A doua zi m-am simțit slăbit și deshidratat și am avut ușoare dureri la mușchii picioarelor (nu aș fi povestit asta, dar s-au dovedit a fi primele simptome). Vineri am fost un pic mai bine, iar sâmbătă mi-am revenit. Dar duminică seară am constatat că nu simt mirosul busuiocului din ghiveci. Așa că am încercat și un cățel de usturoi și o țuică, dar niciunuia nu i-am simțit mirosul. Deloc. Gusturi simțeam! Analizându-mă, mi-am dat seama că de câteva zile am și o ușoară usturime în gât. Am intrat puțin în panică, mai ales după ce mi-am sunat medicul de familie, care mi-a zis că gâtul ca gâtul, dar lipsa mirosului e un semn destul de clar de COVID.

Am derulat filmul, să văd de unde l-am luat. La ora aia, eu nu cunoșteam pe nimeni infectat, deci nu înțelegeam de unde m-am pricopsit cu animalul. Așa că răspunsul a fost destul de clar: transmitere comunitară. Sunt printre cei care poartă mască în spații închise și se spală pe mâini la întoarcerea acasă, dar: 1. după paranoia din starea de urgență, acum nu mai dezinfectez produsele de la Mega când ajung acasă, 2. m-am surprins scărpinându-mă la nas pe când eram în piață și 3. nu i-am respins pe cei care întindeau mâna pentru salut sau pe cele care au insistat să ne pupăm după ce nu ne văzusem de câțiva ani.

La sugestia doctorului, am început să iau paracetamol, trei pe zi. Temperatura era ok, ușor sub 37. A doua zi dimineață, luni, am sunat la DSP (da, pe atunci mai răspundeau la telefon) și am chemat o ambulanță. Nu ai voie să mănânci cu 4 ore înainte de recoltare, așa că, neștiind când ajung, nu am mâncat nimic toată ziua. Iar ambulanța a venit după 10 ore! Exudat din gât și din nas (scurt și ușor neplăcut) și atât. Rezultatul, după 24-48 de ore, au zis ei. A fost cea mai neagră zi, fiindcă nu știam ce urmează, cum va evolua boala. Citeam experiențele altora, unele fiind de-a dreptul înfricoșătoare, iar eu nu reușeam să le ignor. Seara a ieșit Esca la TV și a zis că soțul ei a făcut o formă foarte urâtă, iar soțul era un bărbat de 50 de ani, sportiv și fără probleme de sănătate. Adică exact cazul meu. Am somatizat, gâtul a început să mă usture mai tare, mirosul lipsea. Temperatura a oscilat în jurul lui 37 de grade, cu o maximă de 37,3. Mi-am pus lucrurile în ordine, ca să las totul clar după moartea mea. Acum râd, dar în ziua aia așa am simțit.

Cum nu m-a sunat nimeni, joi am sunat eu la DSP. Din nou zeci de minute de așteptare să răspundă, ca apoi să aflu că trebuie să trimit un email cu solicitarea rezultatului. Trimit, apoi primesc răspunsul: pozitiv! Și remarc că rezultatul era datat cu două zile în urmă! Deci DSP știa de alaltăieri că eu sunt pozitiv, dar nu a făcut absolut nimic! Apoi, m-a sunat cineva de la laborator, ca să-mi confirme rezultatul. Și cum procedez mai departe?, am întrebat. „Păi or să vă sune de la DSP în seara asta sau mâine dimineață, să vină cu izoleta și să vă interneze.” Așa cum a venit la tine aseară un politician să te întrebe dacă ai nevoie de ceva din piață, așa m-au sunat pe mine toate instituțiile statului de atunci până azi! Noroc că sunt responsabil și m-am auto-carantinat. Duminică am sunat eu la DSP să-i întreb dacă vin să mă interneze, dar nu se mai poate lua legătura cu ei. Sunt absolut depășiți. Le-am trimis un email să-i întreb cum fac cu retestarea, dar mi-au răspuns așa cum au și venit să mă ia: deloc. Spitalele sunt pline, cel puțin cele din București. În buna tradiție a descurcatului pe cont propriu în țara asta, am luat eu legătura cu un doctor de la spitalul Matei Balș, care mi-a făcut cel mai mare bine: mi-a spus că, dat fiind faptul că am trecut de zilele critice fără agravarea simptomelor, poate spune că nu am nevoie de internare. Sunt și voi fi bine. A contat faptul că nu sunt fumător și nu am probleme majore de sănătate. E posibil ca unele simptome să mai revină în următoarele zile, dar sunt pe drumul bun.

Mă simt bine, în momentul ăsta gâtul este ok, iar simțul mirosului este undeva la jumătate. Nu vreau să bagatelizez. Eu am avut norocul să fac o formă ușoară, dar ce am învățat este că virusul ăsta este contagios, iar dacă cei care nu poartă mască în public nu s-au îmbolnăvit până acum este pentru că nu au întâlnit pe cineva infectat. Încă. Și am mai înțeles ceva: ar trebui să fim mult, mult mai supărați pe politicienii noștri. (Alina Neagu, Hornews.ro)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.