Putin il primeste pe Basescu ca pe un sol al Occidentului
Presedintele Basescu bate la portile Moscovei. Vizita inceputa ieri survine intr-un moment in care relatiile dintre Moscova si Occident parcurg o etapa marcata de tensiuni. Dupa ce Vladimir Putin a pretextat patru ani ca nu are timp de intilrnirile cu oficialii romani, brusc l-a invitat pe noul presedinte roman la Kremlin. Analistii tind sa vada relatia Bucuresti -Moscova ca pe o parte a relatiilor intre Occident si Rusia. Un capitol important in relatia Occident-Rusia, s-a petrecut la o zi dupa summitul NATO de la Praga, din noiembrie 2002. Atunci, presedintele Bush afirma, la Bucuresti, ca Romania poate ajuta Alianta, constituindu-se intr-o punte de legatura cu noua Rusie. Nimeni nu a inteles insa la ce s-a referit exact presedintele american. Intimplator sau nu, ieri, Rusia a sugerat Romaniei sa se abtina, in calitatea sa de membru NATO, de la actiuni care risca sa aiba "o influenta negativa" asupra relatiilor cu Moscova. Purtatorul de cuvint al Ministerului rus de Externe, Aleksandr Iakovenko, a subliniat ca Rusia este dispusa sa construiasca un dialog cu Romania, "pe o baza de pragmatism, tinind cont de interesele reciproce, ca stat prieten care are o politica externa echilibrata si care doreste sa urmareasca atent si sa ia in considerare interesele Rusiei, in special in domeniul politicii de securitate".
Teme controversate
Discutia dintre Basescu si Putin contine mai multe probleme delicate ale relatiilor bilaterale: situatia din Transnistria, rolul Romaniei la Marea Neagra si amplasarea bazelor americane. In ceea ce priveste Transnistria, situatia din Republica Moldova poate duce la divergente intre cele doua parti. Traian Basescu a impus o noua linie politica, activa, fata de Chisinau. La 10 ianuarie 2005, presedintele a precizat ca autoritatile de la Bucuresti vor promova consecvent respectarea angajamentelor OSCE asumate la Istanbul privind Transnistria si vor sprijini implicarea sporita a UE, alaturi de SUA, in rezolvarea acestei surse de instabilitate la granita estica a Romaniei si a Europei institutionale. La 10 februarie 2004, ministrul rus al Apararii, Serghei Ivanov, declara ca Rusia ar putea denunta acordurile de la Istanbul, cerind renegocierea termenelor de retragere a trupelor sale din Georgia si Republica Moldova.
Cit priveste rolul Romaniei la Marea Neagra, la 19 octombrie 2004, ambasadorul SUA in Romania, Jack Dyer Crouch II, afirma ca Romania si SUA se consulta reciproc in privinta rezolvarii conflictelor din zona, iar Romania ar putea avea acum, ca membru al NATO, un rol mai important in regiunea Marii Negre. Mai mult, presedintele Traian Basescu a facut din intarirea rolului Romaniei la Marea Neagra o prioritate a politicii externe a Bucurestiului. La capitolul baze americane, autoritatile romane au facut eforturi remarcabile pentru a se asigura ca Washingtonul va amplasa unitati militare pe teritoriul tarii noastre. Rusia se opune insa intentiei SUA de a desfasura efective militare mai aproape de frontierele sale. Cu toate acestea, conform unor oficiali NATO, Rusia este de acord cu eventuale baze NATO in Bulgaria si Romania, pentru operatiunile din Irak si Afganistan.
Basescu isi poate juca bine cartile
In concluzie, relatiile dintre Bucuresti si Moscova sint, in prezent, influentate de calitatea raporturilor dintre Occident si Federatia Rusa. Aceasta nu inseamna ca politica Bucurestiului sufera conditionari implacabile. Dimpotriva, noul statut al tarii noastre poate constituie un atu in colaborarea dintre cele doua state, in masura in care liderii politici sint dispusi sa identifice aspectele de interes comun. Devenita tara de flanc a NATO si, in viitorul apropiat, a Uniunii Europene, Romania trebuie sa descopere modalitati de extindere a cooperarii cu Rusia, pornind de la puncte precum lupta impotriva crimei organizate, a traficului ilegal de arme si droguri. De asemenea, multe pot fi facute in domeniul economic, mai ales ca Romania are un important deficit comercial in schimburile cu Rusia, din cauza importurilor masive de gaze. Misiunea presedintelui este importanta si dificila in acelasi timp, el trebuind, pe de o parte, sa reziste presiunilor Kremlinului care va juca pe cartea economica pentru a obtine o conduita cuminte a Romaniei in spatiul ex-sovietic, iar, pe de alta parte, sa promoveze interesele nationale fara a atinge susceptibilitatile Rusiei.
