Național

Armenimea - o lume apusă din Focsanii zilelor noastre

Valentin Muscă
14 mai 2005 781 vizualizări
In secolul al XVII-lea avem primele mărturii despre armenii din Focsanii muntenesc. Din aceeasi perioadă datează si ruinele primelor edificii religioase ale armenilor din orasul Unirii.In secolul următor armenii ridică biserici din piatră si cărămidă care dăinuiesc pînă astăzi. După Unire armenii primesc cetătenie si participă la viata politică. In anii 20 ai veacului trecut soseste al doilea val de emigranti. După 1948 o parte din armeni se întorc în Armenia. In 2005, armenii din Focsani sint o comunitate modestă.


Aflindu-se la granita celor două tări romane, de o parte si de alta a

frontierelor, Focsanii au fost două orase cosmopolite. Unificarea

celor două orase la 10 iulie 1859 nu a afectat multietnicismul pe

malurile Milcovului. Existenta a sase sinagogi evreiesti, a patru

biserici armene, a unei puternice comunităti catolice, formate initial

din mesterii si specialistii străini veniti la muncă in Sudul Moldovei

(in special italieni) la sfirsitul secolului al XVIII-lea, a unei biserici

evanghelice din aceeasi perioadă si nu in ultimul rind a unei

comunităti grecesti, crează imaginea unei asezări multietnice ce ne

duce cu gindul mai mult la cetătile transilvane decit la polisurile

regătenilor. Din acel oras nu au mai rămas decit citeva edificii

religioase si mai putin de 100 de suflete. Printre acestea si

comunitatea armeană


în timpul lui Stefan Cel Mare (1457-1504) armenii primesc dreptul

de a se aseza in tirgurile din Sudul Moldovei. Astfel ajung primii

armeni in localităti importante ale Tării Vrancei. De o parte si de alta

a Milcovului intilnim comunităti armene organizate, de fiecare dată,

in jurul unei biserici. în documentele vremii sunt consemnate si sub

numele de gregorieni (de la Grigorie Luminătorul, Apostolul

Armenilor). Una din primele biserici armeane din Focsani este

Biserica Sfintu Gheorghe din Munteni, atestată in documente

austriece la 1733. Jumătate de secol mai tărziu, armenii de la Nord

de Milcov vor ridica propriile lor lăcasuri de cult. In aceleasi

documente austriece este consemnată existenta a două biserici

armene, Biserica Sfinta Maria Armeană la 1777 si Biserica

Ovidenia din Armeni la 1789. în 1881 se construieste cimitirul de

lingă Gară si 10 ani mai tirziu se sfinteste Capela cimitirului. Pentru

a avea o imagine despre prezenta armenilor pe cuprinsul fostului

judet Putna, care avea capitală Focsanii moldovenesc, dintr-un

studiu al lui Ion Ionescu de la Brad din 1859 reiese că, la jumătatea

secolului al XIX-lea, dintr-un total de 155.891 locuitori, 97.980 erau

romani si 239 persoane erau armeni, majoritatea locuia in Focsani.

Cea mai mare comunitate după romani era comunitatea evreiască.


Comunitatea armeană in secolul trecut


După Unirea Principatelor, comunitatea armeană din Focsani va

cunoaste o dezvoltare in ritm ascendent. La aceasta se adaugă

ultimul val de emigranti armeni ajunsi in oratul Unirii după genocidul

suferit de poporul armean incepind cu 1915. Asa se face că, intre

cele două războaie, la Biserica Sfinta Maria slujeau doi preoti si

biserica era neincăpătoare duminica si la praznicele de peste an.

La inceputul secolului trecut, de la Biserica Ovidenia pină la Gară,

fostul Bulevard Lascăr Catargiu (actualmente Bulevardul Gării) era

străjuit pe ambele părti de elegantele case ale negustorilor armeni.

Cele care nu au fost demolate, pentru a fi inlocuite cu locuinte

proletare, mărturisesc despre măretia unei epoci cind Focsanii erau

un oras in care civilizatia si bunul gust erau la ele acasă. Printre

numele celebre ale acelei epoci amintim familia IBRAILEANU (rudă

a cunoscutului critic literar omonim), familia FERHAT (fostă

Ferhatian) si mai ales familia ALACI (fostă Halagian). In casele

nationalizate ale celor din urmă se află astăzi o parte din clădirile

Muzeului Vrancei. Un membru al acestei familii, Anton Alaci, a fost

prefect al Putnei. După 11 iunie 1948, cele mai multe proprietăti ale

armenilor au fost confiscate. Aceste case adăpostesc astăzi

diferite sedii de muribunde firme de stat. în curtea parohiei Sfinta

Maria existau o scoală de Fete si una de Băieti unde invătau

armeni, evrei si romani, pentru că se predau intensiv limbile străine.

Scoala armeana a fost desfiintată in 1925. în secolul al XX-lea

comunitatea armeană se grupează in jurul Parohiei Sfinta Maria,

mai ales după cutremurele din 1940, care a produs mari pagube

bisericii Sfintu Gheorghe din Munteni. Al treilea lăcas de cult

armean, Biserica Ovidenia, a functionat in tot acest timp si

deserveste crestinii ortodocsi din parohia de la cealaltă extremă a

B-dului Gării, odinioară parte a Armenimii. Si Capela a continuat să

fie deschisă si să deservească cimitirul acestei comunităti, fiind

proprietatea Parohiei Armene.


Nimicirea comunitatii armene


Sub regimul proletar armenii au făcut si exodul in sens invers.

După instalarea regimului comunist, armenii au fost incurajati să se

intoarcă in Armenia. Cei care au făcut-o au regretat gestul pentru

că raiul promis s-a transformat intr-un infern si armenii ajunsi in tara

strămosilor au regretat decizia. Cei care s-au salvat si urmasii lor se

afla raspinditi pe toate meridianele lumii. Dupa cum a declarat

recent focsaneanul Varujan Vosganian, presedintele Uniunii

Armenilor din Romania, tara noaastra a fost una dintre primele tari

care, in timpul guvernarii lui Ion I. C. Bratianu, s-au oferit sa-i

primeasca pe refugiatii armeni, victime ale genocidului, care au fost

nimiciti, "comunitatile armene fiind complet distruse, cei fugiti lasind

in urma biserici, lacasuri de cultura si locuinte parasite, trupuri

inghitite de apele Eufratului ori acoperite de nisipul desertului. "în

24 aprilie 1915, in capitala Imperiului Otoman, sute de intelectuali

armeni au fost arestati. Cei mai multi dintre ei, printre care Daniel

Varujan, cel mai mare poet al armenilor, aflat atunci in virsta de 31

de ani, laolalta cu alti reprezentanti de seama ai elitei culturale si

politice a comunitatii armene, au fost ucisi in urma unor executii

sumare. în aceeasi zi, autoritatile otomane au dat ordinul de

deportare a armenilor din tinuturile lor de bastina. în urma

masacrelor si deportarilor in masa, au pierit peste un milion de

persoane, in cea mai mare parte femei si copii. în citiva ani, in

Anatolia rasariteana, comunitatile armene au fost complet nimicite",

arata Varujan Vosganian cu privire la soarta cruda a armenilor.


Despre armeni la timpul trecut


Discutind cu Epitropul Parohiei Armene din Focsani, Bergi

Vosganian, am inteles că viitorul acestei comunităti este incert,

majoritatea persoanelor fiind de virsta a treia: "Tinerii care au plecat

la studii nu se mai intorc, Capitala ii atrage ca un magnet. în plus,

comunitatea armeană din Bucuresti este bine organizată si permite

tinerilor să studieze limba armeană. Seful Armenilor din Romania

este fiul meu, Varujan Vosganian. Pe timpul studentiei a avut chiar

probleme cu Securitatea, care il suspecta de comploturi ("¦)

Referitor la comunitatea din Focsani, mă gindesc cu nostalgie la

timpurile cind cintam cu tatăl meu la serviciile religioase si curtea

din fata scolilor noastre era neincăpătoare. Armeni, romani, evrei,

sărbătoreau impreună marile evenimente din viata comunitătii.

Dacă mă intrebati despre viitor, nu vreau să fiu pesimist dar, peste

citeva zeci de ani, nu stiu dacă cineva isi va mai aminti că in oras a

existat un cartier al armenilor, Armenimea". în prezent armenii din

Focsani numără in jur de 50 de persoane si au reusit, in ciuda

vitregiilor vremii, să păstreze constiinta apartenentei la cultura si

civilizatia armeană. Despre armeni si vietuirea lor in acest oras

vorbeste arhitectura fostului "cartier armean", numit in actele vremii

Armenimea sau Armenime. Si astăzi, după ce a fost mutilat de o

arhitectură ce nu tinea cont de estetică si istorie, b-dul Gării,

altădată Strada Mare a comerciantilor armeni, rămine artera

preferată a tinerilor si nu-i nevoie decit să venim de la Gară spre

centrul orasului, pe jos, pentru a ne convinge că, nu demult, in

Focsani, exista si o altă lume, alte clădiri si alti oameni. Privind

trecutul acestei comunităti, frumusetea locuintelor si modestia

ultimilor armeni din Focsani, am putea intelege că civilizatia nu este

sinonimă cu opulenta si caii putere ai focsănenilor căpsunari nu pot

inlocui cultura sau bunele maniere.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.