Armenimea - o lume apusă din Focsanii zilelor noastre
Aflindu-se la granita celor două tări romane, de o parte si de alta a
frontierelor, Focsanii au fost două orase cosmopolite. Unificarea
celor două orase la 10 iulie 1859 nu a afectat multietnicismul pe
malurile Milcovului. Existenta a sase sinagogi evreiesti, a patru
biserici armene, a unei puternice comunităti catolice, formate initial
din mesterii si specialistii străini veniti la muncă in Sudul Moldovei
(in special italieni) la sfirsitul secolului al XVIII-lea, a unei biserici
evanghelice din aceeasi perioadă si nu in ultimul rind a unei
comunităti grecesti, crează imaginea unei asezări multietnice ce ne
duce cu gindul mai mult la cetătile transilvane decit la polisurile
regătenilor. Din acel oras nu au mai rămas decit citeva edificii
religioase si mai putin de 100 de suflete. Printre acestea si
comunitatea armeană
în timpul lui Stefan Cel Mare (1457-1504) armenii primesc dreptul
de a se aseza in tirgurile din Sudul Moldovei. Astfel ajung primii
armeni in localităti importante ale Tării Vrancei. De o parte si de alta
a Milcovului intilnim comunităti armene organizate, de fiecare dată,
in jurul unei biserici. în documentele vremii sunt consemnate si sub
numele de gregorieni (de la Grigorie Luminătorul, Apostolul
Armenilor). Una din primele biserici armeane din Focsani este
Biserica Sfintu Gheorghe din Munteni, atestată in documente
austriece la 1733. Jumătate de secol mai tărziu, armenii de la Nord
de Milcov vor ridica propriile lor lăcasuri de cult. In aceleasi
documente austriece este consemnată existenta a două biserici
armene, Biserica Sfinta Maria Armeană la 1777 si Biserica
Ovidenia din Armeni la 1789. în 1881 se construieste cimitirul de
lingă Gară si 10 ani mai tirziu se sfinteste Capela cimitirului. Pentru
a avea o imagine despre prezenta armenilor pe cuprinsul fostului
judet Putna, care avea capitală Focsanii moldovenesc, dintr-un
studiu al lui Ion Ionescu de la Brad din 1859 reiese că, la jumătatea
secolului al XIX-lea, dintr-un total de 155.891 locuitori, 97.980 erau
romani si 239 persoane erau armeni, majoritatea locuia in Focsani.
Cea mai mare comunitate după romani era comunitatea evreiască.
Comunitatea armeană in secolul trecut
După Unirea Principatelor, comunitatea armeană din Focsani va
cunoaste o dezvoltare in ritm ascendent. La aceasta se adaugă
ultimul val de emigranti armeni ajunsi in oratul Unirii după genocidul
suferit de poporul armean incepind cu 1915. Asa se face că, intre
cele două războaie, la Biserica Sfinta Maria slujeau doi preoti si
biserica era neincăpătoare duminica si la praznicele de peste an.
La inceputul secolului trecut, de la Biserica Ovidenia pină la Gară,
fostul Bulevard Lascăr Catargiu (actualmente Bulevardul Gării) era
străjuit pe ambele părti de elegantele case ale negustorilor armeni.
Cele care nu au fost demolate, pentru a fi inlocuite cu locuinte
proletare, mărturisesc despre măretia unei epoci cind Focsanii erau
un oras in care civilizatia si bunul gust erau la ele acasă. Printre
numele celebre ale acelei epoci amintim familia IBRAILEANU (rudă
a cunoscutului critic literar omonim), familia FERHAT (fostă
Ferhatian) si mai ales familia ALACI (fostă Halagian). In casele
nationalizate ale celor din urmă se află astăzi o parte din clădirile
Muzeului Vrancei. Un membru al acestei familii, Anton Alaci, a fost
prefect al Putnei. După 11 iunie 1948, cele mai multe proprietăti ale
armenilor au fost confiscate. Aceste case adăpostesc astăzi
diferite sedii de muribunde firme de stat. în curtea parohiei Sfinta
Maria existau o scoală de Fete si una de Băieti unde invătau
armeni, evrei si romani, pentru că se predau intensiv limbile străine.
Scoala armeana a fost desfiintată in 1925. în secolul al XX-lea
comunitatea armeană se grupează in jurul Parohiei Sfinta Maria,
mai ales după cutremurele din 1940, care a produs mari pagube
bisericii Sfintu Gheorghe din Munteni. Al treilea lăcas de cult
armean, Biserica Ovidenia, a functionat in tot acest timp si
deserveste crestinii ortodocsi din parohia de la cealaltă extremă a
B-dului Gării, odinioară parte a Armenimii. Si Capela a continuat să
fie deschisă si să deservească cimitirul acestei comunităti, fiind
proprietatea Parohiei Armene.
Nimicirea comunitatii armene
Sub regimul proletar armenii au făcut si exodul in sens invers.
După instalarea regimului comunist, armenii au fost incurajati să se
intoarcă in Armenia. Cei care au făcut-o au regretat gestul pentru
că raiul promis s-a transformat intr-un infern si armenii ajunsi in tara
strămosilor au regretat decizia. Cei care s-au salvat si urmasii lor se
afla raspinditi pe toate meridianele lumii. Dupa cum a declarat
recent focsaneanul Varujan Vosganian, presedintele Uniunii
Armenilor din Romania, tara noaastra a fost una dintre primele tari
care, in timpul guvernarii lui Ion I. C. Bratianu, s-au oferit sa-i
primeasca pe refugiatii armeni, victime ale genocidului, care au fost
nimiciti, "comunitatile armene fiind complet distruse, cei fugiti lasind
in urma biserici, lacasuri de cultura si locuinte parasite, trupuri
inghitite de apele Eufratului ori acoperite de nisipul desertului. "în
24 aprilie 1915, in capitala Imperiului Otoman, sute de intelectuali
armeni au fost arestati. Cei mai multi dintre ei, printre care Daniel
Varujan, cel mai mare poet al armenilor, aflat atunci in virsta de 31
de ani, laolalta cu alti reprezentanti de seama ai elitei culturale si
politice a comunitatii armene, au fost ucisi in urma unor executii
sumare. în aceeasi zi, autoritatile otomane au dat ordinul de
deportare a armenilor din tinuturile lor de bastina. în urma
masacrelor si deportarilor in masa, au pierit peste un milion de
persoane, in cea mai mare parte femei si copii. în citiva ani, in
Anatolia rasariteana, comunitatile armene au fost complet nimicite",
arata Varujan Vosganian cu privire la soarta cruda a armenilor.
Despre armeni la timpul trecut
Discutind cu Epitropul Parohiei Armene din Focsani, Bergi
Vosganian, am inteles că viitorul acestei comunităti este incert,
majoritatea persoanelor fiind de virsta a treia: "Tinerii care au plecat
la studii nu se mai intorc, Capitala ii atrage ca un magnet. în plus,
comunitatea armeană din Bucuresti este bine organizată si permite
tinerilor să studieze limba armeană. Seful Armenilor din Romania
este fiul meu, Varujan Vosganian. Pe timpul studentiei a avut chiar
probleme cu Securitatea, care il suspecta de comploturi ("¦)
Referitor la comunitatea din Focsani, mă gindesc cu nostalgie la
timpurile cind cintam cu tatăl meu la serviciile religioase si curtea
din fata scolilor noastre era neincăpătoare. Armeni, romani, evrei,
sărbătoreau impreună marile evenimente din viata comunitătii.
Dacă mă intrebati despre viitor, nu vreau să fiu pesimist dar, peste
citeva zeci de ani, nu stiu dacă cineva isi va mai aminti că in oras a
existat un cartier al armenilor, Armenimea". în prezent armenii din
Focsani numără in jur de 50 de persoane si au reusit, in ciuda
vitregiilor vremii, să păstreze constiinta apartenentei la cultura si
civilizatia armeană. Despre armeni si vietuirea lor in acest oras
vorbeste arhitectura fostului "cartier armean", numit in actele vremii
Armenimea sau Armenime. Si astăzi, după ce a fost mutilat de o
arhitectură ce nu tinea cont de estetică si istorie, b-dul Gării,
altădată Strada Mare a comerciantilor armeni, rămine artera
preferată a tinerilor si nu-i nevoie decit să venim de la Gară spre
centrul orasului, pe jos, pentru a ne convinge că, nu demult, in
Focsani, exista si o altă lume, alte clădiri si alti oameni. Privind
trecutul acestei comunităti, frumusetea locuintelor si modestia
ultimilor armeni din Focsani, am putea intelege că civilizatia nu este
sinonimă cu opulenta si caii putere ai focsănenilor căpsunari nu pot
inlocui cultura sau bunele maniere.
