Începe Săptămâna Brânzei, care precede Postul Paştilor
Postul Paştilor, care începe în 27 februarie, este precedat de Săptămâna Albă sau a Brânzei, perioadă în care nu se mai mănâncă alimente din carne, ci doar brânză, lapte şi ouă. Miercuri şi vineri, în Săptămâna Albă, se mănâncă şi peşte. Săptămâna Albă sau a Brânzei începe azi, după Lăsatul secului de carne. Începând din 20 februarie, ortodocşii nu mai mănâncă alimente cu carne sau carne, în schimb toată săptămâna pot fi consumate produse precum lapte, brânză şi ouă. În plus, în zilele de miercuri şi vineri se poate mânca şi peşte, fiind zile cu dezlegare la peşte . Potrivit calendarului creştin-ortodox, din Duminica în care se lasă sec de carne nu se mai fac nunţi. De altfel, nunţi nu se fac tot postul şi nici în Săpătămâna luminată, adică din 19 februarie până în 23 aprilie. În Săptămâna Albă, miercuri, se rostesţe pentru prima dată în perioada Triodului, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul - "Doamne şi Stăpânul vieţii mele", rugăciune care va fi rostită tot postul până în miercurea din Săptămâna Mare. În zilele de miercuri şi vineri din Săptămâna Albă nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie.
Bătutul alviţei
Potrivit tradiţiei, în noaptea sâmbetei plăcintelor, spre duminica Lăsatului Sec de brânză, se fac focuri pe dealuri, prin curţi şi grădini curăţându-se şi arzându-se uscăturile. Apoi oamenii se odihnesc pentru a petrece şi duminica de Lăsatul Secului de brânză. În duminica Lăsatului sec de brânză se fac mese care se încheie tradiţional cu un ou fiert, obicei de la care au pornit şi zicătorile: "Cu un ou se astupă gura acum, cu alt ou se destupă gura la Paşti” sau "Ouşor, ouşor, să-mi pară Postul uşor!” . La mesele îmbelşugate din duminica Lăsatului sec de brânză nu poate lipsi "bulzul", făcut dintr-un boţ de mămăligă, în mijlocul căruia se pune brânză grasă de oaie şi apoi este copt pe jăratec. Un alt obicei este "bătutul alviţei”: halviţa se atârnă de o sfoară în tavan, iar copiii încearcă să o apuce cu gura.
Superstiţiile spun că pe sfoara rămasă de la "bătutul alviţei” se fac din loc în loc atâtea noduri câţi membri are familia, apoi i se dă foc. Superstiţia spune că ultimul nod înaintea căruia se stinge sfoara desemnează pe cel mai norocos membru al familiei în acel an. Pentru a avea spor la bucate şi în gospodărie, dar şi pentru "hrănirea” morţilor, se pune pe pervaz, într-o farfurie, o felie de pâine, un pahar cu vin, sare şi plăcintă cu brânză care se lasă acolo până-n seara duminicii respective. O altă superstiţie din Săptămâna Albă este ca gospodinele să aşeze oalele şi cratiţele numai cu gura în jos, pentru a fi ferite de pagubă. Noaptea, flăcăii ies pe dealuri cu torţe şi şomoioage aprinse pentru ca "să alunge frigul şi iarna”. În Duminica lăsatului sec de brânză oamenii îşi cer iertare unii altora pentru a intra împăcaţi în Postul Paştilor.
