Cartea preşedintelui Iohannis, cenzurată în limba chineză
Volumul autobiografic al preşedintelui Klaus Iohannis a fost cenzurat la traducerea în limba chineză. Mai multe pasaje din varianta originală a volumului "Pas cu pas", semnat de Klaus Iohannis, în care autorul scrie că “îi detesta şi ura pe comunişti” şi critică regimul ceauşist au fost eliminate din traducerea în limba chineză a cărţii, realizată de editura Zhong Yi din Beijing, arată o analiză HotNews. Editura Curtea Veche susţine că “editura chineză a avut acordul editurii noastre pentru adaptarea ediţiei în limba chineză potrivit politicii editoriale a părţii care a contractat drepturile de autor”.
La începutul volumului “Pas cu pas”, tradus în limba chineză, cititorii sunt avertizaţi ca "în procesul de publicare" au fost eliminate anumite pasaje. "Trebuie spus că, datorită diferenţelor istorice şi culturale dintre diferite state, a sistemelor sociale diferite şi a drumului diferit pe care îl urmează fiecare (stat), există o diferenţă între anumite opinii ale autorului şi opiniile noastre şi de aceea în procesul de publicare am eliminat anumite pasaje", se enunţă la începutul cărţii, potrivit expertului consultat de HotNews.
Astfel, trei pasaje din primul Capitolul I "Anii de formare", prezente în varianta originală, nu se regăsesc în traducerea în limba chineză.
Este vorba despre următoarele pasaje: “Experienţa respectivă, în timpul comunismului, a însemnat o totală pierdere de vreme: totul era aberant. Eu pot să accept foarte uşor disciplina dacă înţeleg sensul din spatele ei. Însă disciplina aceea era un nonsens total.” - pag 20-21. “Şi eu, şi prietenii, şi colegii mei de şcoală îi detestam pur şi simplu pe comunişti şi întregul lor sistem. Evident că lumea asculta Radio Europa Liberă. La petreceri se spuneau bancuri despre comunişti. La vremea respectivă, în Sibiu nu a existat, după ştiinţa mea, niciun fel de opoziţie organizată împotriva sistemului, iar singura formă în care am înţeles eu să-mi manifest dispreţul faţă de comunişti au fost acţiuni de nesupunere civică, absolut banale. Nu am fost un dizident anticomunist. Doar i-am urat, nu i-am putut suferi" - pag. 22-23
“Am stat şi la cozi, n-aveam încotro, eram obligat s-o fac, la făcea toată lumea în acele zile. Atmosfera generală mi s-a părut, în schimb, aspectul cel mai descurajant: oameni care nu prea mai aveau speranţe. Mi se pare trist că astăzi unii romani îl regretă pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. Mulţi spun că a fost bine pe vremea lui pentru că toată lumea avea o casă şi o locuinţă, deşi toată lumea făcea bancuri la adresa lui. Însă uităm de crimele în masă, de faptul că nu puteam să ne spunem părerea cu voce tare, uităm de viaţa gri, uităm de martiri, de călcarea în picioare a simbolurilor naţionale, de falsificarea istoriei; reţinem doar lucrurile bune, ca într-un filtru roz al memoriei" - pag 23-24.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Național
De același autor
