Academia Infractorilor: Orice glumă, interzisă, greşelile, plătite în aur
Potrivit surselor citate, din probele de la dosar, rezultă că nu puteau face parte din AIR fricoşii şi turnătorii, cei care consumau droguri sau alcool, jucătorii de jocuri de noroc, şi nici homosexualii şi pedofilii. Cei racolaţi erau testaţi timp de 90 de zile înainte de a deveni membri. Odată ce se întâmpla acest lucru, printre regulile pe care trebuiau să le respecte membrii AIR se numără faptul că nu aveau voie să atingă niciun bun care nu le aparţinea din casa în care locuiau, să iasă afară sau să se uite pe geam şi că orice glumă le era interzisă. Membrii AIR erau instruiţi şi că riscurile şi daunele dragostei copilăreşti sunt fatale, că trebuie să guste plăcerile vieţii cu limită şi că "şmecheria este haină grea, dar frumoasă". Ei mai erau instruiţi să evite mijloacele moderne de comunicare, să le vorbească celorlalţi în şoaptă, la ureche, pentru a nu fi înregistraţi, să nu ridice capul în locuri publice pentru a nu fi filmaţi, să scape de urmăritori, să se deghizeze, să se poată dezbrăca în 10 secunde şi să îşi ascundă hainele pentru a nu fi găsite.
În cod li se mai spunea că poliţia şi procurorii sunt duşmanii, în timp ce judecătorii înţeleg greşelile umane. Astfel, membrii AIR erau îndemnaţi să aplice în faţa instanţei "poezia", arătând că sunt orfani, alcoolici sau consumatori de droguri şi că le pare rău că au greşit.
În anchetă, trebuia să reziste fără a-şi da numele adevărat, să fie atenţi la capcane şi probe false, să vorbească numai despre ei înşişi, calm şi pe scurt, iar orice colaborare cu poliţia le era interzisă. Totodată, li se arăta că "puşcăria nu omoară pe nimeni", ci este tot un fel de Academie, doar că se pierd timp şi bani. În afara Academiei, în viaţa de zi cu zi, membrii trebuiau să treacă drept oameni simpli, săraci, chiar dacă erau milionari, şi să nu atragă atenţia asupra lor.
Greşelile făcute se plăteau Academiei în aur, iar orice trădător trebuia adus în faţa comisiei indiferent prin ce metodă.
