MOZAIC ȘTIRI INTERNAȚIONALE: Principalele concluzii ale raportului anchetei lui Mueller
Concluziile anchetei privind influențarea alegerilor de către Rusia nu îl disculpă pe președintele american, dar nici nu îi atribuie vreo vină
Secretarul american al Justiției William Barr, primul destinatar al raportului investigației, a prezentat duminică principalele concluzii ale procurorului special Robert Mueller din document, după aproape doi ani de anchetă, relatează AFP care prezintă aceste concluzii.
- Nu există elemente care să dovedească o înțelegere sau o coordonare între echipa de campanie a lui Donald Trump și Moscova cu scopul de a influența rezultatele alegerilor prezidențiale din 2016.
- Nu este necesar să se recomande alte inculpări, în plus față de cele 34 de persoane deja inculpate până în prezent, între care se află și șase apropiați ai lui Trump, condamnați.
- Rușii au efectuat acțiuni cu scopul de a influența rezultatul alegerilor prezidențiale din 2016. Mai întâi printr-o campanie pe rețele de socializare vizând să dezinformeze și să creeze disensiuni în rândul alegătorilor. Iar apoi piratând computere ale unor conducători ai Partidului Democrat și echipei de campanie a lui Hillary Clinton în vederea difuzării unor informații compromițătoare despre candidată.
- Nu există o concluzie definitivă cu privire la o posibilă “obstrucționare a justiției” a lui Donald Trump, care l-a destituit în mai 2017 pe directorul FBI de la acea vreme, James Comey.
Cu privire la această problemă, Mueller scrie următorul lucru, potrivit rezumatului semnat de Barr: “Fără să conchidem că președintele s-a făcut vinovat de un delict, cu toate acestea acest raport nu îl disculpă”.
“Attorney general” Barr, primul destinatar al raportului anchetei, conchide, la rândul său, că documentul, pe care l-a examinat de vineri, nu menționează vreun delict susceptibil să antreneze, în opinia sa, proceduri judiciare în baza obstrucționării justiției.
Procurorul special Mueller s-a sprijinit pe o echipă alcătuită din 19 juriști, aproximativ 40 de agenți federali și diverși experți din cadrul FBI.
În 22 de luni el a emis peste 2.800 de citații judiciare, aproape 500 de mandate de percheziție și peste 230 de ordine de confiscare de documente. Echipa sa de anchetă a lansat 13 comisii rogatorii în străinătate și a interogat aproximativ 500 de martori.
May ar fi promis să demisioneze dacă “Brexiter”-ii votează în favoarea ratificării tratatului retragerii din UE
Premierul britanic Theresa May le-a promis principalilor critici ai Tratatului retragerii din Uniunea Europeană (UE) să demisioneze dacă-l aprobă, scrie presa britanică. Textul laborios negociat timp de doi ani cu Bruxellesul a fost respins deja de două în Parlament. Marea Britanie ar fi urmat să părăsească UE la 29 martie, însă Cei 27 i-au acordat o amânare până la 22 mai, cu condiția ca acordul să fie ratificat în Camera Comunelor. Altfel, Brexitul va avea loc la 12 aprilie. “Surse fiabile mă asigură că Theresa May le-a spus lui Boris Johnson, Iain Duncan Smith, Steve Baker, Jacob Rees-Mogg, David Davis și altora cu care s-a întâlnit la Chequers că va demisiona dacă ei votează în favoarea acordului său, cu tot cu backstop”, scrie luni Robert Peston, șeful serviciului politic de la iTV. “Însă ea nu a dat detalii. Nu există, așadar, prea multă certitudine că va demisiona efectiv”, adaugă el.
Șeful serviciului politic de la The Sunday Times a anunțat încă de sâmbătă o “frondă guvernamentală în toată regula”. În total 11 membri ai Executivului ar fi hotărâți, afirmă el, să o oblige să anunțe o dată a demisiei, cu ocazia unui Consiliu al Miniștrilor. “Este momentul Theresa”, titra ieri The Sun. Singura modalitate ca premierul să obțină o adoptare a planului ieșirii din UE este să anunțe data demisiei sale, scrie editorialistul tabloidului. “Sper că Guvernul îi va spune premierului că partida s-a terminat”, a declarat, la rândul său, “Brexiter”-ul conservator Andrew Bridgen, potrivit căruia ea nu este susținută de grupul parlamentar și nici de Guvern ori opinia publică.
Reuniunea de la Chequers a avut loc la o zi după manifestația monstru în favoarea unui al doilea referendum pe tema Brexitului.
“Participanții la reuniune au discutat despre o serie de probleme, inclusiv despre faptul dacă există suficientă susținere în Camera Comunelor pentru ca un vot semnificativ să aibă loc săptămâna aceasta”, a anunțat un purtător de cuvânt al Downing Street, numărul 10. Un jurnalist de la Buzzfeed scrie, de asemenea, că “Brexiter”-ii au invitat-o pe May să-și stabilească data demisiei pentru a obține ratificarea acordului. Potrivit lui Tom Newton Dunn, șeful serviciului politic de la The Sun, unii dintre miniștri au îndemnat-o să aleagă un Brexit fără acord (“no deal”), singurul mijloc, în opinia lor, ca ea să rămână la putere.
Acordul încheiat în noiembrie cu Bruxellesul a fost respins cu o largă majoritate la 15 ianuarie și 12 martie. Pentru a fi ratificat, Theresa May este necesar să convingă cel puțin 75 de deputați din propriul Partid Conservator, de la Partidul Laburist și micul partid nord-irlandez (DUP), care-i asigură o majoritate absolută în Parlament, după alegerile legislative din iunie 2017.
Reporteri Fără Frontiere: China amenință libertatea presei
Organizația Reporteri Fără Frontiere (RSF) a investigat strategia Beijingului de a controla informațiile publicate dincolo de granițele Chinei, un proiect care pune sub amenințare libertatea presei în întreaga lume.
China, clasată pe locul 176 din 180 în indexul World Press Freedom 2018 realizat de RSF, își extinde controlul dincolo de granițe pentru a impune „un vocabular corect din punct de vedere ideologic”, pentru a descuraja orice critici și pentru a acoperi capitole întunecate din istoria sa. Raportul „China's Pursuit of a New World Media Order” (China în căutarea unei noi ordini mondiale a presei, n.r.) este disponibil pe site-ul rsf.org în limbile franceză, engleză și chineză.
Organizația a subliniat strategia desfășurată de statul chinez pentru a-și atinge scopurile: modernizarea transmisiunilor TV internaționale, cumpărarea masivă de publicitate în presa internațională, infiltrarea în presa străină, dar și șantaj, intimidare și hărțuire la scară largă.
Din punctul de vedere al regimului de la Beijing, „jurnaliștii nu trebuie să fie o contra-putere, ci mai degrabă să servească propagandei statelor”, a spus Christophe Deloire, secretar general al RSF. „Dacă democrațiile nu rezistă, Beijingul își va impune viziunea și propaganda, ceea ce reprezintă o amenințare pentru jurnalism și democrație”. În ultimul deceniu, China a investit masiv în dezvoltarea presei astfel încât ea să ajungă la publicul internațional. Astfel că televiziunea de stat CGTN transmite programe în 140 de țări, iar China Radio International, în 65 de limbi. Regimul a reușit să convingă zeci de mii de jurnaliști din țări în curs de dezvoltare să facă vizite la Beijing plătite de statul chinez, pentru „a-și instrui mințile critice” în vederea scrierii de articole favorabile. Cât privește presa chineză din Diaspora, cea mai mare parte a fost cumpărată și diseminată aparatului de propagandă al Partidului Comunist Chinez.
Beijingul și-a exportat, de asemenea, uneltele de cenzură și supraveghere, inclusiv motorul de căutare Baidu și platforma de mesagerie WeChat, și încurajează statele autoritare să copieze legile sale represive, o strategie destul de eficientă pentru Asia de sud-est.
În plus, mai spune RSF, Beijingul face uz de intimidare și violență pentru a reduce la tăcere disidenții, chiar în state democratice. De la jurnaliști independenți la trusturi media, de la edituri la platforme social media, nicio legătură în lanțul de producție de știri nu este imun la „mâna invizibilă” a Beijingului. Chiar și ambasadorii chinezi nu mai ezistă să denigreze articolele de presă care pun la îndoială discursul oficial al Chinei și, deseori, o fac într-un mod nediplomatic. Democrațiile fac eforturi să reacționeze în fața acestor amenințări.
Erdogan vrea să redenumească muzeul Sfânta Sofia în “moscheea Sfânta Sofia”
Președintele turc Recep Tayyip Erdogan și-a anunțat, duminică, intenția de a redenumi fosta bazilică Sfânta Sofia din Istanbul, în prezent muzeu, în “moscheea Sfânta Sofia” după alegerile locale din 31 martie. În cadrul unui interviu televizat, șeful statului turc a fost întrebat dacă ar fi posibilă intrarea gratuită la Muzeul Sfânta Sofia. “Nu este imposibil. Dar nu o vom face sub numele de muzeu, ci de «Moscheea Sfânta Sofia»”, a spus el. Remarca sa a provocat surpriză din partea unei jurnaliste care i-a adresat întrebarea la postul de televiziune TGRT Haber.
Operă arhitecturală majoră, construită în secolul al VI-lea, la intrarea în Strâmtoarea Bosfor și a Cornului de Aur, bazilica Sfânta Sofia face obiectul polemicilor între creștini și musulmani. Fiecare cult își revendică monumentul. Această biserică, unde au fost încoronați împărații bizantini, a fost transformată în moschee în secolul al XV-lea după capturarea Constantinopolului de către otomani în 1453. Sub regimul laic al lui Mustafa Kemal Atatürk, ea a fost dezafectată și transformată în muzeu, conform legii, pentru a o “reda umanității”.
“Turiștii vin și se duc la Moscheea Albastră, plătesc orice? Vom face la fel și cu Sfânta Sofia”, a adăugat președintele Erdogan, aflat în plină campanie pentru alegerile locale pentru 31 martie care se anunță strânse în orașe precum Ankara și Istanbul. Statutul acestui monument, în prezent clasat în patrimoniul mondial Unesco și vizitat de milioane de turiști în fiecare an, continuă să-i irite pe cei mai militanți musulmani din Turcia. După sosirea lui Erdogan la putere în 2003, activitățile legate de islam s-au intensificat în interiorul bisericii Sfânta Sofia, în special prin sesiuni de lectură ale versetelor din Coran sau rugăciuni colective în curtea monumentului.
Grecia vecină, care monitorizează îndeaproape viitorul patrimoniu bizantin în Turcia, și-a exprimat în mai multe rânduri preocuparea sa în ceea ce privește inițiativele de a pune la îndoială statutul bazilicii Sfânta Sofia. Subiectul a fost din nou evocat după atentatul comis pe 15 martie de un extremist de dreapta împotriva a două moschei la Christchurch în Noua Zeelandă, care a provocat moartea a 50 de persoane. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a menționat de mai multe ori “manifestul” publicat de autorul atentatului, în care el declară în special că bazilica Sfânta Sofia va fi “eliberată” de minaretele sale. “Nu veți ajunge să faceți din Istanbul un Constantinopole”, a reacționat pe 25 martie șeful statului turc.
A doua cea mai bogată familie germană își recunoaște legăturile cu regimul nazist
Familia Reimann, una din cele mai bogate din Germania, la conducerea firmei care deține, printre altele, produsele anticalcar Calgon sau rețeaua de restaurante de tip fast food Pret a manger, a recunoscut duminică că a avut legături cu regimul nazist al lui Adolf Hitler.
Familia a decis să doneze 10 milioane de euro după ce a aflat de rolul pe care anumiți înaintași l-au avut în susținerea venirii la putere a lui Hitler în anii 1930 și care au utilizat munca forțată în timpul celui de-al doilea război mondial, a afirmat purtătorul de cuvânt al familiei, Peter Harf, pentru publicația Bild am Sonntag. “Reimann senior și Reimann junior se fac vinovați. Cei doi antreprenori sunt morți, dar locul lor ar fi în pușcărie”, a apreciat Peter Harf. Albert Reimann senior a murit în 1954, iar fiul său în 1984.
Reimann, cu o avere estimată la 33 de miliarde de euro, este a doua cea mai bogată familie din Germania. Ea conduce societatea financiară JAB Holding, care deține numeroase mărci de produse de menaj, fiind prezentă și pe piața alimentației sau în industria cafelei.
Familia s-a aplecat asupra trecutului la începutul anilor 2000, iar în 2014 a însărcinat un istoric să realizeze un studiu amănunțit despre legăturile membrilor săi cu regimul nazist, conform sursei citate.
Detaliile compromisului cu nazismul vor fi făcute publice în momentul publicării cărții pe această temă, scrisă de istoricul Paul Erker de la universitatea din München.
Albert Reimann senior l-a sponsorizat pe Adolf Hitler începând cu 1931, cu doi ani înainte ca acesta să preia puterea, potrivit Bild am Sonntag, afirmații susținute cu scrisori și documente din arhivă.
Întreprinderea sa, care furniza armament Wehrmacht-ului și industriei, a fost considerată în 1941 “esențială” în eforturile de război.
În 1943, compania a recurs la munca forțată, furnizată de 175 de muncitori, și avea angajat un supraveghetor cunoscut pentru maltratarea personalului.
Nicio compensație nu a fost vreodată acordată acestor muncitori, a afirmat Peter Harf. “Dar analizăm ce putem face acum”, “vrem să facem mai mult și să donăm zece milioane de euro unei organizații potrivite”, a anunțat el.
Majoritatea marilor întreprinderi germane au întreținut relații cu cel de-al Treilea Reich. Constructorul de automobile Volkswagen, în special, este cunoscut pentru faptul că a recurs la mâna de lucru provenind din taberele de concentrare și din cele de prizonieri de război.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
