MOZAIC ȘTIRI INTERNAȚIONALE: Slovacia și Ungaria îl vor susţine pe Mark Rutte pentru postul de secretar general al NATO
Bratislava și Budapesta au avut solicitări speciale pentru a-l sprijini
Slovacia va susţine candidatura premierului olandez Mark Rutte pentru postul de secretar general al NATO, a declarat marţi noul preşedinte de la Bratislava, Peter Pellegrini, la încheierea unei reuniuni extraordinare a Consiliului European, relatează agenţia slovacă TASR.
În schimbul acestei susţineri, Slovacia doreşte ajutor din partea lui Mark Rutte pentru a-şi securiza apărarea aeriană. Peter Pellegrini, care a preluat oficial funcţia de preşedinte sâmbătă, 15 iunie, a reprezentat Bratislava la summitul informal al UE, întrucât premierul Robert Fico, cel care participă de obicei la reuniunile UE, este încă în refacere după tentativa de asasinat de luna trecută.
Pellegrini a reamintit că până acum există doi candidaţi pentru postul de secretar general al NATO - pe lângă Mark Rutte, este şi preşedintele român Klaus Iohannis. Potrivit lui Pellegrini, Slovacia ar fi fost favorabilă susţinerii unui reprezentant al Europei Centrale şi de Est în această poziţie. El susţine însă că s-a consultat cu cei doi candidaţi, precum şi cu premierul Fico şi a decis să-l sprijine pe Rutte.
"În urma consultărilor cu ambii candidaţi şi în urma consultărilor cu premierul Robert Fico şi cu guvernul slovac, pot anunţa că Republica Slovacă susţine alegerea premierului olandez Mark Rutte ca şef al Alianţei", a declarat Pellegrini.
Şeful statului slovac a mai precizat că această susţinere este însoţită de o rugăminte şi o solicitare din partea Slovaciei - ca Rutte, în calitate de viitor şef al NATO, să asigure protecţia spaţiului aerian slovac.
În prezent, ţara nu dispune de o apărare aeriană proprie, deoarece guvernul anterior a predat aceste sisteme Ucrainei, în timp ce aliaţii din NATO, Olanda şi Italia, şi-au retras sistemele de apărare aeriană pe care le desfăşuraseră temporar aici.
"Slovacia nu are niciun sistem de apărare aeriană în prezent şi de aceea Rutte şi cu mine am discutat o situaţie în care, dacă va fi ales în fruntea Alianţei, va trebui să facă eforturi pentru a promova protecţia şi apărarea spaţiului aerian al Slovaciei - cel puţin până când Slovacia va fi capabilă să protejeze acest spaţiu aerian cu propriile capacităţi. Rutte şi-a exprimat disponibilitatea de a aborda acest aspect în viitor", a declarat preşedintele slovac.
Pellegrini a adăugat că i-a cerut, de asemenea, lui Rutte să ţină cont de principiul geografic atunci când se vor ocupa posturi în cadrul NATO la nivelurile inferioare de conducere, după alegerea sa.
Şi premierul Viktor Orban a anunţat marţi că Ungaria îşi ridică obiecţiile pe care le avea faţă de candidatura lui Mark Rutte la funcţia de secretar general al NATO, astfel că preşedintele Klaus Iohannis nu mai are niciun susţinător în cursa pentru şefia NATO. Orban declarase că Rutte ar putea obţine sprijinul său dacă va accepta să respecte un acord pe care Stoltenberg l-a încheiat la Budapesta săptămâna trecută pentru a acorda Ungariei o derogare de la planurile NATO de ajutorare a Ucrainei. "Dacă este dispus să-l susţină, putem să mergem pe această cale", a spus Orban. "Este vorba despre viitor, nu despre trecut", a adăugat premierul Ungariei.
Principalele puteri NATO, în frunte cu Statele Unite, fac presiuni pentru a obţine un acord privind un nou şef al alianţei până la summitul de luna viitoare de la Washington.
Mark Rutte - care în prezent ocupă funcţia de prim-ministru interimar al Olandei - urmează să îşi părăsească poziţia în următoarele săptămâni, odată ce va fi instalat un nou guvern olandez.
Pentru desemnarea unui nou şef al NATO este nevoie de unanimitatea celor 32 de membri ai alianţei, iar Ungaria şi Slovacia se numărau printre puţinele ţări care ridicaseră clar obiecţii în legătură cu o candidatură a lui Mark Rutte.
În aprilie, Turcia, de asemenea una dintre ţările care aveau reticenţe faţă de candidatura premierului olandez, le-a spus aliaţilor că îl va susţine, în cele din urmă, pe Rutte.
Preşedintele României, Klaus Iohannis, a anunţat în martie că va candida pentru funcţia de conducere a NATO, susţinând că statele est-europene au nevoie de o mai bună reprezentare în rolurile de conducere euroatlantice.
Jordan Bardella, starul extremei dreapta din Franţa, nu vrea să fie premier decât dacă are majoritate absolută
Jordan Bardella, preşedintele Rassemblement National (RN), partidul de extremă dreapta care, potrivit sondajelor, va câştiga alegerile legislative anticipate din Franţa, convocate la sfârşitul acestei luni, nu este dispus să-şi asume dificultatea unei guvernări care să nu dispună de majoritate absolută în Parlament. El a declarat într-un interviu că aceasta este condiţia pentru a prelua fotoliul de premier.
"Cine poate să creadă că vom putea schimba viaţa de zi cu zi a francezilor coabitând cu o majoritate relativă? Nimeni", a declarat preşedintele RN într-un interviu acordat luni ziarului Le Parisien. "Pentru a guverna, am nevoie de o majoritate absolută", a spus Jordan Bardella, care şi-a prezentat condiţiile pentru a merge la Matignon.
Totul va depinde, aşadar, de scorul obţinut de Rassemblement National la alegerile legislative anticipate, iar sosirea sa pe Rue de Varenne este acum legată de măsura în care partidul naţionalist va avea un punct de sprijin puternic în Adunarea Naţională. În interviul pentru Le Parisien, eurodeputatul de 28 de ani, considerat starul prezentului în politica franceză, a lăsat să se înţeleagă că nu va fi prim-ministru decât dacă francezii îi vor da 289 din cei 577 de deputaţi de la Palatul Bourbon.
Partidul său, condus din umbră de Marine Le Pen, este în frunte în intenţiile de vot la nivel naţional, dar este încă prea devreme pentru a spune cât de profund va fi posibilul său succes. Însă, observă Le Figaro, este pentru prima dată când tânărul lider, care duce o campanie cu un slogan clar - "Bardella prim-ministru" - îşi pune în balanţă numirea la Matignon.
Jordan Bardella a declarat miercurea trecută la RTL că în caz de victorie la cele două tururi de scrutin, din 30 iunie şi 7 iulie, trupele sale sunt "pregătite să guverneze". El a afirmat că partidul său are chiar "un număr de proiecte de lege gata să intre în vigoare".
"Fiecare zi care trece ne aduce mai aproape de putere", a spus el.
Promiţând un "guvern de uniune naţională" cu alte grupări politice, el le întinsese o mână celor de la LR (Les Republicains, dreapta tradiţională), pe care preşedintele lor Éric Ciotti a acceptat-o câteva ore mai târziu, la TF1, împotriva majorităţii covârşitoare a liderilor partidului, anunţând că se aliază cu Bardella. Dar dacă cei doi oameni politici speră să câştige împreună puterea, vor apărea disensiuni în legătură cu abrogarea reformei pensiilor, adoptată în urmă cu un an. Această constatare l-a determinat pe Jordan Bardella să îi transmită luni seara un mesaj noului său partener: "Consecvenţa înseamnă că RN este cel care conduce această coaliţie".
Unii analişti sunt de părere că în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2027, când Marine Le Pen, "mama spirituală" a lui Jordan Bardella, speră să câştige în sfârşit fotoliul de preşedinte la care încearcă să acceadă de ani de zile, o guvernare RN dificilă, într-o perioadă economică dificilă, nu ar fi convenabilă pentru perspectivele ei electorale, astfel că Bardella ar evita, de fapt, Matignon-ul, în ciuda sloganului său.
Stoltenberg anunţă că peste 20 dintre cele 32 de ţări membre NATO vor cheltui cel puţin 2% din PIB pentru apărare în 2024
Mai mult de 20 de membri NATO vor îndeplini obiectivul alianţei de a aloca cel puţin 2% din PIB pentru apărare în acest an, a declarat luni secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, subliniind faptul că aliaţii şi-au crescut cheltuielile militare de când Rusia a anexat ilegal Crimeea în 2014, relatează Reuters.
Stoltenberg i-a spus preşedintelui american Joe Biden, la Casa Albă, că numărul aliaţilor NATO care îndeplinesc în prezent această ţintă de cheltuieli trebuie comparat cu cel din urmă cu cinci ani, când erau mai puţin de 10 membri.
"În toată Europa şi în Canada, aliaţii NATO cresc anul acesta cheltuielile pentru apărare cu 18%. Aceasta este cea mai mare creştere din ultimele decenii, iar 23 de aliaţi vor cheltui 2% din PIB sau mai mult pentru apărare în acest an", a spus Stoltenberg.
Vorbind anterior la centrul de reflecţie Wilson Center, Stoltenberg a declarat că majorarea cheltuielilor de apărare de către aliaţi "este bună pentru Europa şi bună pentru America, mai ales că o mare parte din aceşti bani în plus sunt cheltuiţi aici, în Statele Unite".
Stoltenberg s-a aflat la Washington pentru a pregăti summitul NATO de luna viitoare din capitala americană, un subiect pe care l-a discutat şi cu preşedintele Biden.
Şeful Casei Albe a declarat că alianţa se confruntă cu unul dintre cele mai importante momente pentru Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, pe măsură ce Ucraina se luptă cu forţele ruseşti. "Am întărit flancul estic al NATO, făcând clar că vom apăra fiecare centimetru din teritoriul NATO", a subliniat Biden.
Stoltenberg a spus că atunci când liderii NATO au stabilit obiectivul de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, la summitul lor din 2014, doar trei membri - Statele Unite, Grecia şi Marea Britanie - atingeau acest obiectiv. La acel moment, NATO avea 28 de membri, iar în prezent, Alianţa Nord-Atlantică are 32 de membri.
Stoltenberg spune că tendinţa de creştere a cheltuielilor militare ale membrilor NATO a fost declanşată de anexarea Crimeei de către Rusia în 2014.
Cheltuielile de apărare ale NATO au devenit foarte controversate în ultimii ani, mai ales că fostul preşedinte american Donald Trump i-a acuzat pe europeni că alocă prea puţin pentru propria securitate şi că se bazează pe Statele Unite pentru protecţie. La începutul acestui an, Trump - candidatul republican la alegerile prezidenţiale americane din acest an - a stârnit indignare sugerând că nu ar proteja membrii NATO care nu cheltuiesc suficient pentru apărare şi chiar ar încuraja Rusia să îi atace.
Cheltuielile pentru apărare ale multor ţări europene au crescut brusc de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, iar oficialii NATO au ţinut să sublinieze că membrii europeni fac acum un pas în faţă.
Cheltuielile de apărare ale NATO vor fi un subiect important la summitul alianţei de luna viitoare de la Washington, a declarat Stoltenberg, urmat de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. El a avertizat că nu mai poate fi permisă o nouă întârziere în furnizarea de ajutor militar către Ucraina, aşa cum s-a întâmplat la începutul acestui an în SUA.
Actriţa franceză Anouk Aimée, celebră pentru rolul din filmul "Un bărbat şi o femeie", a murit la vârsta de 92 de ani
Marea actriţă franceză Anouk Aimée, cunoscută mai ales pentru rolul său alături de Jean-Louis Trintignant în filmul "Un bărbat şi o femeie" din 1966, a murit la vârsta de 92 de ani, a anunţat marţi fiica sa. Curtată de-a lungul anilor de cei mai mari regizori, ea a filmat inclusiv în România.
"Împreună cu fiica mea Galaad şi cu fiica mea cea mică, Mila, suntem profund îndurerate să anunţăm moartea mamei mele Anouk Aimée. Am fost aproape de ea când s-a stins din viaţă, în această dimineaţă, în casa ei din Paris", a scris pe reţelele sociale fiica ei, Manuela Papatakis.
Considerată una dintre frumuseţile cinematografiei franceze, cu o carieră de peste 70 de ani, ea a apărut în 74 de filme şi seriale şi a câştigat o serie de premii prestigioase. Sofisticarea senzuală a lui Aimee a înfrumuseţat capodopere europene de artă precum "La Dolce Vita" (1960) şi "8 1/2" (1963) ale lui Federico Fellini.
Poate cel mai bine cunoscută pentru rolul ei alături de Jean-Louis Trintignant în filmul lui Lelouch "Un bărbat şi o femeie" (1966) - pentru care a primit o nominalizare la Oscar pentru cea mai bună actriţă şi a câştigat un Glob de Aur - Aimée a jucat, de asemenea, în filme de artă precum "Lola" (1961) al lui Jacques Demy, "Montparnasse 19" (1958) de Jacques Becker şi "Tragedia unui om ridicol"(1981) al lui Bernardo Bertolucci.
Cariera ei a început la sfârşitul anilor 1940 şi a durat până la o nouă întâlnire cu Trintignant în "Les Plus belles annees" (Cei mai frumoşi ani), epilogul din 2019 al lui Lelouch pentru "Un bărbat şi o femeie", scrie Hollywood Reporter.
Ea a strălucit, de asemenea, în filmul lui Robert Altman despre lumea modei, "Prêt-à-Porter"(1994); în filmul lui Marceline Loridan-Ivens, "La Petite Praire Aux Bouleaux" (2003), în care a jucat rolul unei supravieţuitoare a Holocaustului care se întoarce la Auschwitz la 60 de ani după război; şi în filmul lui Yvan Attal "Ils se marièrent et eurent beaucoup d'enfants" (2004).
Într-un interviu din 2007, eleganta Aimée a dezvăluit pentru The Guardian secretul actoriei sale: "Fellini a fost cel care m-a învăţat acest lucru: Cel mai important lucru dintre toate este să asculţi, să asculţi doar ce spun celelalte personaje. Şi să nu te iei pe tine prea în serios".
Născută la Paris, la 27 aprilie 1932, Aimée, al cărei nume real era Judith Dreyfus - deşi unele documente oficiale menţionează că prenumele ei este Nicole - era fiica actorului Henri Dreyfus (nume de scenă: Henry Murray) şi a actriţei Genevieve Sorya (născută Durand). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a luat numele de fată al mamei sale pentru a evita persecuţia nazistă, mutându-se între Paris şi sudul Franţei. A frecventat un internat în Alpi şi s-a intersectat cu un tânăr Roger Vadim, viitorul regizor al filmului "Şi Dumnezeu a creat femeile".
Când avea 14 ani, Aimée a fost remarcată de regizorul Henri Calef, care a distribuit-o pentru rolul Anouk în drama romantică "La maison sous la mer" din 1947. Actriţa a decis să păstreze acest nume ca nume profesional, adăugând "Aimee" (care înseamnă "iubită" în franceză) la sugestia scriitorului Jacques Prevert, pe care l-a cunoscut în timp ce filma saga adolescentină neterminată a lui Marcel Carne, "La fleur de l'age".
La 16 ani, a jucat în "Îndrăgostiţii din Verona" (1949), adaptarea lui Andre Cayette a filmului "Romeo şi Julieta".
În următoarele două decenii, enigmatica Aimée va juca în peste 40 de filme, făcându-şi un nume în lungmetraje franceze precum drama "Legături primejdioase" (1955) a lui Alexandre Astruc - o sursă de inspiraţie pentru autorii Noului Val francez - şi "Montparnasse 19", portretul lui Jacques Becker despre pictorul italian Amedeo Modigliani de la începutul secolului XX.
În 1960, Fellini a distribuit-o pe Aimée în capodopera sa "La Dolce Vita", în care a jucat rolul bogatei moştenitoare Maddalena, alături de Marcello Mastroianni. Cei doi aveau să lucreze din nou împreună trei ani mai târziu, în clasicul autobiografic al lui Fellini, "8 1/2", unde ea a interpretat-o pe soţia respinsă a lui Mastroianni, Luisa. (Personajul se baza pe soţia reală a lui Fellini, actriţa Giulietta Masina). Când şi-a amintit de munca sa cu Fellini, într-un interviu pentru Paris Match, Aimée a spus: "Am descoperit râsul şi bucuria de a trăi şi am învăţat să-mi iubesc meseria de actriţă".
După "8 1/2", Aimée s-a mutat pentru o perioadă în Italia şi a făcut mai multe filme acolo, inclusiv drama lui Marco Bellocchio, "Salto nel vuoto" (1980), pentru care a primit distincţia pentru cea mai bună actriţă la Cannes.
A jucat, de asemenea, în thrillerul psihologic "Întâlnirea" (1969) al lui Lumet, în care a interpretat rolul unei femei suspectate de soţul ei gelos (Omar Sharif) că ar fi o prostituată de lux.
Aimée a ajuns la celebritate internaţională după ce a jucat rolul iubitei lui Trintignant - personajele lor erau o văduvă şi un văduv - în filmul de dragoste "Un bărbat şi o femeie" (1966) al lui Lelouch, care a câştigat un premiu Palme d'Or şi două premii Oscar. Filmat în trei săptămâni cu un buget mic, filmul a avut încasări de 14 milioane de dolari în SUA şi peste 50 de milioane de dolari în întreaga lume. Aimée a devenit prima actriţă franceză care a primit o nominalizare la Oscar pentru un rol francofon, deşi a pierdut în faţa lui Elizabeth Taylor pentru "Cui i-e frică de Virginia Woolf?".
În 1986, Lelouch şi distribuţia s-au reunit pentru a realiza "Un bărbat şi o femeie: după 20 de ani", care a avut premiera în afara competiţiei la Cannes.
Aimée a continuat să lucreze în mod regulat în anii '90, jucând în alte câteva producţii ale lui Lelouch, în timp ce lucra cu Altman, Bertolucci şi alţi autori precum Angés Varda, Jerzy Skolimowski şi Mika Kaurismaki.
În 2002, a primit un premiu Cesar onorific din partea ţării sale de origine.
Aimée a fost căsătorită de patru ori, în ultimele trei avându-i ca parteneri pe regizorul-producător grec Nico Papatakis, cu care are o fiică, Manuella; pe cântăreţul, compozitorul şi actorul francez Pierre Barouh, care a interpretat melodia şi a apărut ca soţul ei decedat în filmul "Un bărbat şi o femeie"; şi, în cele din urmă, între 1970 şi 1978, pe legendarul actor britanic Albert Finney.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Internațional
MOZAIC ȘTIRI INTERNAȚIONALE: WSJ: Trump le-a spus liderilor europeni în privat că Putin nu este dispus să pună capăt războiului
De același autor
