VIDEO Astăzi despre: Napoleon Bonaparte - Împărat al Franței, care a dominat Europa continentală - campaniile sale sunt studiate în academii militare din întreaga lume - a creat Codul Napoleonian, bază a legislației din majoritatea țărilor Europei de Vest
Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte; n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821, în Insula Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.
Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. A menținut sfera de influență a Franței prin constituirea unor alianțe extensive și prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma unor state clientelare franceze.
Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon. Marea sa Armată a suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815. Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe insula Sfânta Elena. O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac, deși Sten Forshufvud și alți oameni de știință au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic.
Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război total de-a lungul continentului, iar campaniile sale sunt studiate la academii militare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de către oponenții săi, el a rămas în istorie și datorită creării Codului Napoleonian, care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Napoleon Bonaparte, împăratul francezilor
Orașul francez fusese ocupat de englezi şi, datorită planului şi talentului său, oraşul şi portul aveau să fie recucerite în decembrie anul următor. Datorită meritelor sale, Bonaparte a fost avansat la gradul de general de brigadă pe când avea doar 25 de ani. În 1795, un consiliu executiv denumit „Directorat” și-a asumat controlul asupra statului francez. Ca urmare a acuzațiilor de corupție, regimul s-a prăbușit în octombrie 1799, printr-o lovitură de stat pusă la cale și condusă de Napoleon.
Între timp, acesta se căsătorise cu aleasa inimii sale Josephine. Aceasta era nimeni alta decât văduva generalului Alexandre Beauharnais, care murise în timpul Revoluției Franceze.
Napoleon a fost numit consul pe viață în 1802, iar după doi ani avea să fie încoronat Napoleon I, împăratul francezilor, în cadrul unei ceremonii organizată la celebra catedrală Notre-Dame, în anul 1804. A rămas la putere până în 1815. Campaniile militare câștigătoare ale lui Napoleon I Napoleon- campanii militare Napoleon Bonaparte avea să instituie Consulatul și mai târziu Imperiul, stabilind scena pentru așa-numitele războaie napoleoniene. În plan militar, Napoleon Bonaparte avea să biruiască în numeroase confruntări, făcând dovada priceperii sale fără egal, scrie History.com.
După ce, în 1805, armata britanică a distrus puterea navală franceză, Bonaparte a obținut o primă mare victorie la Austerlitz, în decembrie 1805, împotriva armatei austriece.
Aceasta a fost urmată de o altă victorie de răsunet obținută la Jena, în 1806, împotriva armatei Prusiei. Au urmat bătăliile de la Eylau şi Friedland (1807), în urma cărora Napoleon a încheiat cu țarul rus Alexandru I ceea ce a rămas în istorie sub numele de Pacea de la Tilsit. Aceasta îi dădea liderului francez libertatea de a-și reorganiza Europa de Vest și Europa centrală cum dorea.
Începutul sfârșitului pentru Napoleon I
Victoriile și extinderea imperiului au dus la formarea unor alianțe puternice împotriva Franței. La 24 iunie 1812, Napoleon I demara campania împotriva Rusiei, în fruntea unei armate de peste 600.000 de oameni, dintre care o treime erau francezi. Acea invazie a reprezentat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon după ce armata sa a suferit pierderi uriașe în timpul campaniei. A urmat Bătălia de la Leipzig din octombrie 1813, în urma căreia armata franceză a fost înfrântă de forţele coaliţiei formate din Rusia, Prusia şi Austria, iar Bonaparte a fost nevoit să abdice la Fontainebleau. A fost exilat în micuța insulă Elba din Marea Mediterană. Exilul a durat doar trei sute de zile pentru că Napoleon a evadat și s-a reinstalat pe tronul Franței în martie 1815.
A doua sa domnie a durat numai 100 de zile pentru că marile puteri europene au format cea de-a șaptea Coaliţie antifranceză (Rusia, Anglia, Austria, Prusia). La 18 iunie 1815 a avut loc celebra bătălie de la Waterloo în care armata comandată de Napoleon I a fost înfrântă de armata anglo-prusacă ce-i avea în frunte pe Wellington şi Blücher. Napoleon a fost nevoit să abdice pentru a doua oară și să se predea. A fost trimis din nou în exil, de această dată pe insula Sf. Helena, unde avea să moară la doar 51 de ani, în condiţii neclare. Au fost avansate trei ipoteze: eroare medicală, cancer la stomac și otrăvire cu arsenic. Lucruri mai puțin știute despre Napoleon I Napoleon I a făcut eforturi pentru a asigura Franței o anumită stabilitate după revoluția franceză de la 1799 prin centralizarea guvernului și reformarea unor instituții precum sistemul bancar și prin susținerea științei și a artei. Una dintre cele mai importante realizări ale lui Napoleon Bonaparte a fost Codul Napoleonian sau „Code civil des Français”, pe care l-a adoptat la 1804. Acesta a avut un impact atât de mare încât a fost preluat și de alte state ale lumii și prevedea o atribuție sporită adusă figurii paterne, care primea puteri și prerogative destul de mari asupra căminului.
Numele lui Napoleon I este strâns legat și de una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din istorie. Este vorba despre Piatra de la Rosetta (Egipt), o stea ce a fost găsită în timpul unei expediții franceze întreprinse de către fostul împărat. Aceasta reprezintă cheia pentru înțelegerea hieroglifelor egiptene și se află în custodia Muzeului Britanic din Londra. De asemenea, în semn de recunoaștere a contribuției uriașe pe care Napoleon Bonaparte a avut-o în istoria țării, autoritățile franceze au decis construirea în cinstea lui a faimosului Arc de Triumf, un simbol al Parisului și al Franței. Lucrările au început la 1806, iar inaugurarea a avut loc în 1836.
Nu în ultimul rând, există o legendă care spune că lui Napoleon I îi era foarte frică de pisici, temere care poartă denumirea de Ailurophobia. Bonaparte nu ar fi singurul conducător din istorie care avea această fobie, anterior Alexandru cel Mare, Împăratul Cezar și Ginghis Han având, se pare, aceeași temere.(libertatea.ro)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
Foto | Duminică la Focșani - se lansează documentarul despre Ilie Năstase, în prezența echipei
De același autor
