MOZAIC STIRI INTERNATIONALE: Aplauzele sunt contagioase
Aplauzele sunt la fel de contagioase ca anumite boli, potrivit unui studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea Uppsala din Suedia. Potrivit acestor cercetători, cu cât o mulţime de oameni aplaudă mai mult, cu atât indivizii care o compun devin ei înşişi susceptibili să aplaude. Acest fenomen, denumit "contagiere socială", este cunoscut din secolul al XVII-lea. În sălile de teatru, anumite persoane erau angajate ca să aplaude pentru a promova succesul pieselor prezentate pe scenă, antrenând astfel alături de ei publicul plătitor. Această practică a durat până în zilele noastre.
Cercetătorii au decis să studieze aceste cunoştinţe empirice şi să le introducă într-un model matematic cu ajutorul unor ecuaţii complicate. Richard Mann, matematician la Universitatea Uppsala din Suedia, şi colegii săi au început acest studiu prin a filma şase grupuri diferite, alcătuite fiecare dintr-un număr cuprins între 13 şi 20 elevi, care asistau la o prezentare orală. Cercetătorii au analizat apoi aplauzele lor în cele mai mici detalii. Pe baza cifrelor şi a graficelor realizate, oamenii de ştiinţă au constatat că între sfârşitul prezentării şi primele aplauze au trecut, în medie, doar 2,1 secunde. Ei au remarcat că a fost nevoie de mai puţin de trei secunde după acele prime aplauze pentru ca toţi ceilalţi spectatori din public să înceapă la rândul lor să aplaude. După ce au testat mai multe modele de calcul statistic al probabilităţilor, cercetătorii suedezi au ajuns la concluzia potrivit căreia "probabilitatea ca un individ să înceapă să aplaude, după primele aplauze din sală, este proporţională cu numărul de indivizi care aplaudă deja". În termeni profani, mituirea unor oameni pentru a aplauda este un principiu care funcţionează.
În schimb, cercetătorii au întâmpinat dificultăţi atunci când au încercat să identifice factorii care îi determină pe oameni să se oprească din aplaudat.
Oboseală sau dureri la nivelul palmelor? - Greu de spus, în condiţiile în care timpul mediu de aplaudat a depăşit cu puţin şase secunde în timpul acestui studiu. "Credem că metodologia noastră poate fi aplicată foarte bine şi altor fenomene de contagiere socială", în domeniul psihologic, economic şi sociologic, precum "ritmul în care indivizii renunţă la reţelele de socializare", au afirmat autorii studiului.
Marte a avut o atmosferă bogată în oxigen
Planeta Marte a avut o atmosferă bogată în oxigen în urmă cu patru miliarde de ani, cu peste 1 miliard de ani înainte ca atmosfera Terrei să devină la rândul ei bogată în acest gaz. Analiza meteoriţilor marţieni căzuţi pe Terra şi a rocilor cercetate de roverul Spirit trimis de NASA pe Marte sugerează faptul că oxigenul a existat la suprafaţa planetei roşii în urmă cu circa 4 miliarde de ani. Pe Terra, oxigenul a început să se acumuleze în cantităţi importante în atmosferă abia după 1 miliard de ani. Oamenii de ştiinţă au comparat structura meteoriţilor marţieni căzuţi pe Terra cu datele transmise de roverul Spirit trimis de NASA pe Marte. Diferenţele dintre compoziţiile acestor roci pot fi cel mai bine explicate prin abundenţa oxigenului în istoria timpurie a planetei Marte. Roverul Spirit explora în acel moment o regiune străveche de pe Marte, în care există roci vechi de cel puţin 3,7 miliarde de ani. Acele roci prezintă urme ale unei expuneri timpurii la acţiunea oxigenului, înainte de a fi "reciclate" - rocile au fost atrase la adâncimi mici în zone din interiorul planetei Marte şi aruncate apoi din nou la exterior prin erupţii vulcanice. Pe de altă parte, meteoriţii marţieni de origine vulcanică provin din straturi mai adânci ale planetei şi au fost mai puţin afectaţi de acţiunea oxigenului. Meteoriţii marţieni au ajuns pe Terra după ce au fost expulzaţi în spaţiu în urma unor erupţii uriaşe sau în urma coliziunii cu Marte a unor corpuri cereşti. Acest studiu, publicat în revista Nature, prezintă implicaţii foarte importante în legătură cu posibila existenţă a vieţii pe Marte. Totuşi, legătura dintre oxigen şi viaţa pe Marte nu e certă. Oxigenul ar fi putut fi produs pe cale biologică, dar şi prin reacţii chimice produse în atmosfera marţiană. "Întrucât procesul de oxigenare este acela care oferă planetei Marte culoarea ei distinctivă, este foarte probabil ca Marte, planeta roşie, să fi fost umedă, caldă şi oxidată cu miliarde de ani înainte ca atmosfera de pe Terra să devină bogată în oxigen", a explicat Bernard Wood, profesor la Universitatea Oxford, coordonatorul studiului.
Jurnaliştii americani au rămas fără surse
O adevărată "omerta" (legea tăcerii) s-a instalat în rândul surselor jurnalistice în Statele Unite, după obţinerea unor registre telefonice aparţinând agenţiei de presă AP de către administraţia Obama, care le-a potolit dorinţa de a vorbi. "Anumite surse vechi de-ale noastre au devenit mai nervoase şi neliniştite la ideea de a ne vorbi", a declarat Gary Pruitt, CEO AP, la National Press Club, la Washington. "Anumiţi angajaţi ai Guvernului, cu care ne aflam în mod regulat în contact, nu mai vor să stea de vorbă cu noi la telefon. Alţii sunt reticenţi să ne întâlnească personal", a precizat el, dând asigurări că jurnalişti de la alte instituţii mass-media, care i-au împărtăşit experienţa lor, sunt afectaţi de aceeaşi "lege a tăcerii".
Luna trecută, acest caz a produs un scandal, presa denunţându-l ca fără precedent. Departamentul Justiţiei a procurat în 2012 - fără să informeze AP - registre ale convorbirilor telefonice a aproximativ 100 dintre jurnaliştii agenţiei, acoperind o perioadă de două luni, suscitând o emoţie în rândul apărătorilor libertăţii presei. Departamentul urmărea, potrivit AP, să ancheteze o scurgere de informaţii aflate la originea unui articol despre o "operaţiune CIA în Yemen care a împiedicat, în primăvara lui 2012, un complot Al-Qaida". "Nimeni nu îşi aminteşte despre o acţiune atât de excesivă cu scopul de a obţine elemente de informaţii", scriau aproximativ 50 de publicaţii americane într-un mesaj comun.
Gary Pruitt a declarat că se teme, în cazul în care sursele nu mai vorbesc, că "oamenii vor afla doar ceea ce vrea Guvernul ca ei să ştie".
Poliţia turcă nu mai are gaze lacrimogene
Protestele care continuă în Turcia de mai bine de două săptămâni au epuizat stocurile de grenade lacrimogene şi gaze pentru dispersarea manifestanţilor. Direcţia generală de securitate din Turcia a declarat că rezervele de gaze lacrimogene ale poliţiei sunt epuizate. Pe durata acţiunilor de protest, forţele de ordine turce au consumat aproximativ 130.000 de grenade cu gaze. O licitaţie a fost organizată pentru refacerea stocurilor de mijloace de protecţie speciale şi de combatere a tulburărilor de stradă. Guvernul turc a decis, de asemenea, să majoreze numărul vehiculelor echipate cu tunuri cu apă şi să achiziţioneze mai multe jeep-uri mici blindate marca Scorpion. Pentru toate aceste completări pentru poliţie, guvernul turc va trebui să aloce fonduri suplimentare de la bugetul de stat. Astfel, Ministerul de Interne va solicita subvenţii Ministerului de Finanţe, dar nu se ştie încă despre ce sumă este vorba, deoarece nu este clar când se vor încheia protestele.
O descoperire interesantă: să bei fără măsură şi să nu-ţi distrugi ficatul
Un grup de oameni de ştiinţă sud-coreeni au găsit modalitatea de a stopa efectele devastatoare ale alcoolului asupra ficatului. Atunci când ajunge în sânge, alcoolul produce oxigen activ care distruge ficatul, provocând hepatită şi chiar ciroză hepatică. Până acum, însă, au existat puţine informaţii despre modul în care se produce acest oxigen activ. Oamenii de ştiinţă sud-coreeni au demonstrat că alcoolul generează, de fapt, producerea de receptori nucleari hormonali ERR, cei care tocmai exercită un efect negativ asupra ficatului. Astfel, după cum susţin cercetătorii sud-coreeni, în cazul în care ar fi suprimată dezvoltarea acestor hormoni, ar putea fi prevenită deteriorarea ficatului în urma consumului de alcool, permiţând un consum chiar fără măsură fără efecte nocive asupra sănătăţii respectivului organ. Din grupul de oameni de ştiinţă angrenaţi în această cercetare fac parte experţi de la Institutul de ştiinţe şi Tehnologii Biologice, de pe lângă Universitatea Naţională Chonnam din Coreea de Sud.
Coreea de Sud este o ţară cu una dintre cele mai mari rate de alcoolism în lume. Conform diferitelor rapoarte, ea oscilează între locurile 7 şi 13 la consumul de alcool pe plan mondial.
