MOZAIC STIRI EXTERNE: Zece ani de la invadarea Irakului Invazia americană, un eşec total?
Foaia de parcurs decisă de preşedintele american din perioada respectivă, George W. Bush, s-a menţinut în puţine privinţe. Trupele americane trimise în deşertul irakian la 20 martie 2003, susţinute de o coaliţie formată din aproximativ zece state, au primit ordin să descopere pretinsele arme de distrugere în masă deţinute de regimul lui Saddam Hussein. Acest casus belli a fost foarte disputat. Niciun arsenal de acest tip nu a fost găsit vreodată. Diplomaţii occidentali susţin că înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein a permis Iranului să îşi atribuie o influenţă nesperată în afacerile interne ale vecinului său. Şi mai rău, după plecarea ultimilor militari americani din Irak, în decembrie 2011, Washingtonul abia dacă îşi mai face auzită vocea la Bagdad.
În 2003, administraţia Bush a avansat "argumente de faţadă precum armele de distrugere în masă, legăturile cu Al-Qaida, riscurile pentru securitatea Statelor Unite", rezumă Crispin Hawes, director al serviciului Orientul Mijlociu din cadrul Eurasia Group. "Astăzi, totul pare grotesc", afirmă el. În plus, exista un alt argument, "subînţeles: ideea că Irakul ar putea deveni un aliat al Statelor Unite, că relansarea economiei putea să se transforme în catalizator de creştere în Irak şi în regiune, făcând din acesta un exemplu de urmat", continuă el. "Toate aceastea au un gust amar în prezent", conchide el.
Cel puţin 110.000 de civili irakieni, morţi în violenţe
În sine, războiul nu a durat multă vreme. Bombardamentele au început la 19 martie 2003, cu o zi înaintea invaziei. Bagdadul a căzut la 9 aprilie, iar la 1 mai, Bush declara: "Misiune îndeplinită". Dar perioada care a urmat războiului s-a dovedit mult mai sângeroasă decât războiul însuşi.
Atentatul împotriva unui mausoleu şiit din Samara, la nord de Bagdad, la 22 februarie 2006 a marcat începutul unui conflict interconfesional de o violenţă uluitoare. Din 2006 şi până în 2008, bastioanele sunnite Al-Anbar şi Mossul, oraşele sfinte pentru şiiţi Najaf şi Kerbala, dar şi Bagdadul au fost teatrul unor lupte de stradă, atentate şi asasinate care au opus insurgenţii şiiţi şi sunniţi, pe de o parte, şi forţele coaliţiei, pe de altă parte. Ostilităţile s-au soldat cu 4.800 de morţi în rândul militarilor străini, dintre care majoritatea zdrobitoare americani. Dacă trupele străine s-ar retras, iar violenţa a scăzut în intensitate, atentatele continuă să facă victime în Irak.
Însă, în total, după invazia din 2003, cel puţin 110.000 de civili irakieni au murit în violenţe.
De altfel, cel puţin 50 de persoane au fost ucise ieri, iar alte 171 rănite, într-un val de atentate care a vizat ieri comunitatea şiită irakiană. Cel puţin 20 de atentate şi mai multe asasinate ţintite au afectat mai ales Bagdadul şi periferia oraşului. Este vorba despre cea mai sângeroasă zi din ultimele şase luni în Irak.
Unii irakieni regretă epoca Saddam Hussein
Dispreţul afişat faţă de clasa politică şi ani de violenţe interconfesionale alimentează la Tikrit, regiunea natală a lui Saddam Hussein, după zece ani de la invazia americană a Irakului, nostalgia faţă de regimul fostului dictator. "Este natural să fim mândri" de Saddam Hussein, afirmă Um Sara. "El conducea ţara fără probleme, indiferent de circumstanţe", adaugă această locuitoare de la Tikrit, un oraş aflat în apropiere de satul natal al lui Saddam Hussein şi la 160 de kilometri nord de Bagdad. La Bagdad, legături cu Saddam şi regimul său pot pune capăt carierei unui politician. Însă, la Tikrit, numeroşi locuitori sunt ataşaţi de fostul preşedinte. Acest ataşament se explică mai ales prin faptul că oraşul era deosebit de "răsfăţat" de către fostul dictator. Deşi în timpul lui Saddam Hussein serviciile publice constituiau un eşec, regimul a introdus un sistem de subvenţii care permitea celor mai săraci să se hrănească, în profida embargoului impus de către comunitatea internaţională.
În prezent, numeroşi irakieni sunt afectaţi de o lipsă cruntă de infrastructuri şi servicii de bază, fiind, de asemenea, lipsiţi de electricitate şi apă potabilă. şomajul a rămas la un nivel ridicat, corupţia este generalizată, iar anumiţi cetăţeni sunt dezamăgiţi de politicienii aleşi.
O specie dispărută în urmă cu 20 de ani, pe cale să fie clonată
n experimentul face parte din "Proiectul Lazăr", ce vizează readucerea la viaţă a unor specii de animale dispărute
O specie dispărută de broască ar putea fi readusă la viaţă. Oamenii de ştiinţă au reuşit, prin metoda clonării, să implanteze nucleul unei celule moarte într-un ovul viu provenit de la o altă specie de amfibian. Experimentul face parte din aşa-numitul "Proiect Lazăr", ce vizează readucerea la viaţă a unor specii de animale dispărute. Proiectul a fost denumit astfel după personajul biblic Lazăr care a fost readus la viaţă de Iisus, după ce zăcuse în mormânt timp de 4 zile.
Experimentul cel mai recent a avut drept "subiect" specia Rheobatrachus silus, o specie de broaşte originară din Australia şi care a fost declarată dispărută la mijlocul anilor 1980. Aceste broaşte erau cunoscute pentru comportamentul lor reproductiv neobişnuit: femela înghiţea ouăle fecundate şi le incuba în propriul ei stomac, iar puii erau apoi eliberaţi prin gură. Oamenii de ştiinţă care lucrau în cadrul Proiectului Lazăr au decis să încerce readucerea la viaţă a "broaştei care naşte pe gură", utilizând în acest scop tehnologia clonării. Ei au reuşit să recupereze nuclee ale unor celule de Rheobatrachus silus, recoltate în anii 1970 şi care fuseseră păstrate congelate timp de 40 de ani.
Urmează tigrul tasmanian şi mamutul lanos
Specialiştii au întreprins încercări repetate, timp de 5 ani, folosind o metodă numită transfer de nuclee de celule somatice. Ei au utilizat ovule de la o altă specie de broască australiană, Mixophyes fasciolatus, din care au îndepărtat nucleele. În locul lor, au introdus nucleele de Rheobatrachus silus, ce conţineau genele speciei dispărute. Unele dintre ouă au început să se dividă spontan, formându-se astfel embrioni în stadii timpurii de dezvoltare - embrioni ai unei specii dispărute în urmă cu 30 de ani. Testele genetice au confirmat că aglomerările de celule formate prin diviziune conţineau material genetic al speciei extincte.
Deşi aceşti embrioni nu au supravieţuit mai mult de câteva zile, rezultatul rămâne o realizarea excepţională, ce deschide calea spre readucerea la viaţă a unor specii dispărute. Oamenii de ştiinţă implicaţi - o echipă interaţională de specialişti de la mai multe universităţi şi institute de cercetare - au afirmat că obstacolele care stau în calea readucerii la viaţă a broaştei dispărute "sunt de ordin tehnologic, nu biologic".
Printre posibilii candidaţi la "dezextincţie" se numără tigrul tasmanian (dispărut în anii 1930), mamutul lânos (dispărută cu aproximativ 4.000 ani în urmă), dodo (un porumbel uriaş, de mărimea unui curcan, care a trăit în insula Mauritius şi a fost exterminat în secolul al XVII-lea) şi giganticele păsări moa din Noua Zeelandă, dispărute în urmă cu circa 600 de ani.
Vizualizarea propriilor fotografii pe Facebook binedispune
Vizualizarea fotografiilor mai vechi publicate pe Facebook poate crea o stare de bună dispoziţie şi poate fi la fel de reconfortantă ca o plimbare prin parc, arată un studiu recent realizat de cercetătorii britanici de la University of Portsmouth. La studiu au participat 114 utilizatori ai reţelei de socializare, a căror vârstă medie este de 34 de ani, 39% dintre ei având antecedente de tulburări psihice. Autorii cercetării au constatat că, de obicei, utilizatorii de Facebook publică pe contul lor imagini pozitive şi îşi actualizează statusul cu mesaje frumoase, astfel încât persoanele care se simt deprimate pot face o retrospectivă a propriei pagini de pe reţeaua de socializare pentru a se binedispune. Potrivit datelor cercetării, 86% dintre participanţi accesau contul de Facebook cel puţin o dată pe zi pentru a citi mesajele prietenilor şi a vizualiza fotografii, iar 75% dintre ei, pentru a se uita la fotografii. Cu toţii s-au declarat mai liniştiţi din punct de vedere psihic în urma acestui demers. Mai mult, studiul citat arată că aproximativ 90% dintre utilizatori îşi accesează propria pagină de pe reţeaua de socializare pentru a-şi citi propriile mesaje, în timp ce trei sferturi dintre ei fac acest lucru mai ales atunci când se simt "deprimaţi". "Vizualizarea propriului profil de pe Facebook este benefică pentru starea de dispoziţie. Astfel, cu cât cineva este mai înclinat spre depresie, cu atât mai bine îi face vizualizarea propriului profil de pe Facebook", susţine doctorul Alice Good, de la University of Portsmouth, din Marea Britanie.
Însă noile date contrazic rezultatele unor studii anterioare, care au demonstrat că navigarea pe Facebook este dăunătoare stării de sănătate mintală. Specialiştii de la University of Portsmouth susţin că vizualizarea propriilor fotografii pe site-ul de socializare are efecte pozitive mai ales în cazul persoanelor cu probleme psihice, aceasta fiind considerată totodată o formă de terapie cu rezultate remarcabile dovedite de practica medicală.
Belgia sesizează CE din cauza muncitorilor romani din Germania
Belgia va înainta o plângere împotriva Germaniei la Comisia Europeană în privinţa aşa-numitului dumping salarial practicat prin angajarea de lucrători bulgari şi români, relatează ziarul belgian Le Soir. Publicaţia informează că firmele germane angajează cetăţeni din Europa de Est, cei mai mulţi din Bulgaria şi România, pe care îi plătesc cu o medie de 3-5 euro pe oră. Imigranţii trebuie să lucreze de asemenea şi în timpul nopţii, fără a beneficia de asigurări sociale sau de sănătate, adaugă sursa citată. "Acest lucru nu se poate întâmpla în China, însă este posibil la uşa Belgiei, în mijlocul Europei", comentează publicaţia. Plângerea va fi înaintată de miniştrii belgieni ai economiei, Johan Vande Lanotte, şi muncii, Monica De Coninck. Belgia protestează împotriva condiţiilor de angajare a lucrătorilor din ţările est-europene în unităţile germane de procesare a cărnii. Decizia de a depune plângere la Comisia European a fost făcută în urma sesizărilor companiilor belgiene de procesare a cărnii. Vicepremierul Vande Lanotte a explicat că multe companii belgiene din sectorul procesării cărnii au fost nevoite să se mute în Germania pentru a supravieţui pe această piaţă competitivă. El a adăugat că în prezent companiile belgiene tranşează animalele în patru bucăţi şi apoi exportă aceste bucăţi în Germania, unde lucrători cu salarii extrem de mici finalizează operaţiunile de procesare a cărnii.
Londra a trimis un milion de euro, cu un avion, militarilor britanici din Cipru
Marea Britanie a trimis un milion de euro, la bordul unui avion militar, în Republica Cipru, pentru a le veni în ajutor militarilor britanici staţionaţi pe această insulă aflată în pragul falimentului. "Un avion al companiei Royal Air Force a decolat spre Cipru marţi după-amiază şi transportă un milion de euro; este vorba de o măsură excepţională pentru acordarea de împrumuturi de urgenţă personalului militar şi familiilor", explicat purtătorul de cuvânt al Ministerului britanic al Apărării.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Internațional
