Meteoritul care a căzut în Rusia pune toată planeta în alertă
Se întâmplă extrem de rar ca un obiect venit din spaţiu să facă victime, iar bilanţul uman al ploii de meteoriţi care s-a abătut vineri asupra Rusiei, provocând rănirea a sute de persoane, este unul fără precedent în istoria omenirii, a afirmat un expert britanic citat de AFP. Acesta a ţinut totodată să precizeze că impactul devastator al acestei "ploi", care a spart ziduri şi geamuri, nu are nimic de-a face cu trecerea aşteptată a unui asteroid în apropiere de Terra, vineri seara. "Este foarte, foarte rar să existe victime umane", a dat asigurări Robert Massey, director adjunct al Royal Astronomical Society.
De cele mai multe ori, resturile spaţiale de mici dimensiuni se consumă înainte să ajungă pe Terra, la intrarea în atmosferă, provocând dârele luminoase pe care le vedem pe cerul nopţii. Mai sunt însă şi situaţii - foarte rar - când obiecte cereşti ceva mai mari rezistă la contactul cu atmosfera şi explodează în straturile mai joase ale acesteia, generând o puternică undă de şoc. Tocmai acest lucru s-a întâmplat vineri dimineaţa deasupra Uralilor, a explicat Massey.
Ultimul bilanţ anunţat de autorităţile ruse depăşise 500 de răniţi, în cea mai mare parte de cioburile de sticlă rezultate după ce unda de şoc a spart geamurile clădirilor. Potrivit estimărilor realizate de Robert Massey pornind de la informaţiile furnizate de media, meteoritul care se îndrepta spre Rusia măsura probabil iniţial sub 10 metri, înainte de intrarea în atmosferă. "Au avut loc căderi masive de meteoriţi în secolul al XX-lea, dintre care cel puţin două deasupra Siberiei, dar, cum oceanele reprezintă două treimi din suprafaţa planetei, astfel de evenimente au tendinţa să ne scape'', a menţionat Massey.
Ruşii, surprinşi de explozie şi sfăramături, dar şi de lumina orbitoare
Locuitorii din regiunea Ural s-au speriat de ploaia cu fragmente de meteorit, crezând că este vorba de sfârşitul lumii sau de prăbuşirea unui avion. "Eram acasă când am văzut un fulger. Am alergat pe balcon şi am observat o urmă luminoasă, ca aceea a unui avion, doar că mult mai mare. Prima mea impresie a fost că s-a prăbuşit un avion", a declarat corespondentul postului rus de televiziune Vesti, Dmitri Turkin, aflat în oraşul Celiabinsk.
"La început, a fost un fulger ireal, care a luminat toate clasele din partea dreaptă a şcolii. O astfel de lumină nu există în viaţa de zi cu zi, poate doar dacă este sfârşitul lumii. Apoi, am văzut o urmă de fum ca de la un avion, dar de zece ori mai mare", a declarat o învăţătoare din Celiabinsk, Valentina Nikolaieva pentru site-ul de ştiri Lifenews. Imaginile video prezentau elevi panicaţi care au început să ţipe, după ce exploziile puternice au spulberat geamurile şcolii.
Jirinovski dă vina pe americani
Liderul ultranaţionalist rus Vladimir Jirinovski afirmă că ploaia de meteoriţi din regiunea Ural a fost de fapt "un test militar american", informează pagina online a agenţiei RIA Novosti. "Nu este vorba de o ploaie de meteoriţi, ci de un test militar american", a declarat Jirinovski, liderul Partidului Liberal-Democrat din Rusia. Jirinovski susţine că secretarul de Stat american, John Kerry, a vrut să îl atenţioneze pe ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în legătură cu această "provocare", dar nu a reuşit să ia legătura cu el.
Trei propuneri pentru scutul contra asteroizilor
Europenii, ruşii şi americanii încearcă, lucrând fiecare pe cont propriu, să găsească cea mai bună metodă de a evita o coliziune dintre Terra şi un asteroid şi de a devia orice corp ceresc care ar ameninţa Pământul, precum acela care ar fi cauzat extincţia dinozaurilor. "Nimeni nu încearcă să distrugă prin explozie un asteroid, pentru că nu suntem la Hollywood, iar această soluţie s-ar putea dovedi una nefericită, pentru că ar multiplica riscurile" prin fragmentarea obiectului ceresc, a explicat Erwan Kervendal, directorul companiei Astrium (din grupul EADS), liderul european din domeniul cercetărilor spaţiale.
În condiţiile în care un asteroid cu un diametru de 45 de metri a trecut foarte aproape de Terra vineri seară - la o distanţă de 27.700 km - "trei opţiuni sunt demne de analizat pentru a devia un obiect care ameninţă Pământul", a explicat Kervendal.
Prima dintre ele constă în "percutarea obiectului ceresc cu o viteză foarte mare, de 30.000 de kilometri pe oră, aproape de centrul lui de gravitaţie, cu o precizie de 1 metru, sub un unghi specific, pentru a reuşi să îi deviem traiectoria". La rândul lor, americanii mizează pe atracţia pe care ar putea să o exercite un vehicul spaţial, plasat pentru un timp îndelungat în proximitatea asteroidului şi care ar îndeplini astfel funcţia de "tractor gravitaţional". Ruşii studiază o a treia opţiune - o deviere a traiectoriei asteroidului, prin efectul de suflu asociat unei explozii produse în apropiere de asteroid.
De ce nu se grăbesc savanţii
Oamenii de ştiinţă şi cei de afaceri îşi vor împărtăşi rezultatele şi concluziile studiilor lor, în martie, la Bruxelles. "Acesta va fi primul bilanţ anual al programului din cadrul Uniunii Europene denumit NEO-Shield (Scutul contra obiectelor aflate în apropiere de Pământ/ Near Earth Object), lansat pe o perioadă de trei ani, la începutul anului 2012", a explicat Erwan Kervendal. După ce va fi ales conceptul "cel mai eficace şi realizabil industrial", la jumătatea anului 2015, va fi nevoie să treacă alţi câţiva ani pentru ca omenirea să deţină o soluţie operaţională.
Erwan Kervendal consideră că este prematur să ofere mai multe detalii despre studiile celor trei echipe de cercetători, dar a subliniat că savanţii "nu sunt presaţi de timp, pentru că nu există un risc veritabil de coliziune înainte de un secol".
Cazuri catastrofale din istorie
Asteroidul căzut în Siberia centrală în 1908, de mărimea celui care a survolat Terra vineri seară (45 de metri în diametru), a distrus complet pădurea pe o rază de 20 de kilometri în regiunea Tunguska, provocând o undă de şoc echivalentă de câteva sute de ori mai mare decât aceea provocată de bomba de la Hiroshima. Meteoritul despre care se crede că a căzut în Yucatan-Mexic în urmă cu 66 de milioane de ani şi care ar fi vinovat de dispariţia dinozaurilor ar fi avut un diametru de 10 kilometri.