Cea mai mică planetă din sistemul solar are cinci sateliţi
Specialiştii în astronomie au descoperit cu telescopul spaţial Hubble o a cincea lună pe orbita celei mai mici planete din sistemul solar, Pluto, a anunţat miercuri NASA. Luna, care poate fi văzută în imaginile de la Hubble ca o pată de lumină, are aparent o formă iregulată şi un diametru de 10-25 de km. Ea se află pe o orbită circulară cu un diametru de 95.000 de km în jurul planetei Pluto. "Lunile planetei Pluto sunt pe orbite de diferite dimensiuni care par să se potrivească unele în altele, oarecum asemănător cu păpuşile ruseşti", afirmă Mark Showalter, de la Institutul SETI şi responsabil al echipei ştiinţifice care a făcut descoperirea.
Specialiştii în astronomie sunt intrigaţi de faptul că o planetă aşa de mică poate să aibă o colecţie aşa complexă de sateliţi naturali. Descoperirea acestui nou satelit denumit P5 oferă indicii suplimentare privind formarea şi evoluţia planetei Pluto şi a lunilor sale. Conform celei mai des avansate teorii, toate aceste luni ar fi rezultatul unei coliziuni din urmă cu miliarde de ani între Pluto şi un mare asteroid din aşa-numita Centură Kuiper.
Charon, cea mai mare lună a Pluto, a fost descoperită în 1978. În 2006, observaţiile telescopului Hubble au condus la descoperirea altor două luni, Nix şi Hydra. În 2011, datele culese de Hubble au permis identificarea unei a patra luni, numită P4.
Sonda spaţială New Horizons a NASA este în prezent pe cale de a efectua un survol la mare viteză asupra Pluto în 2015. New Horizons ar urma de asemenea să transmită primele imagini detaliate ale celei mai mici planete şi ale lunilor sale. Descoperirea satelitului P5 va permite efectuarea unor corecţii ale traiectoriei sondei, pentru a nu se ciocni de vreuna din lunile lui Pluto.
Specialiştii în astronomie mizează în anii următori pe sistemul de imagini infraroşu care va succeda telescopului Hubble, James Webb Space Telescope, pentru observaţii mai detaliate precum compoziţia chimică a suprafeţei planetei Pluto şi a lunilor sale, precum şi a numeroşilor asteroizi care evoluează în Centura Kuiper la o distanţă mai mare.
