Paradisul imigrantilor fara vize
Insulele Svalbard, localizate la circa 1.000 de kilometri sud de Polul Nord si apartinind Norvegiei,
sint singurul loc din Europa de Vest unde imigrantii din statele in curs de dezvoltare nu au nevoie
de viza sau permis de munca. Desi thailandezii sint obisnuiti cu clima tropicala, ei sint cel mai
numeros grup etnic din arhipelagul norvegian. "Daca reusesti sa iti gasesti un loc de munca, ai
dreptul sa vii aici", a declarat guvernatorul norvegian al arhipelagului, Per Sefland, intr-un interviu
acordat de la biroul sau din Longyearbyen, cea mai mare asezare din Svalbard, avind circa 1.800
de locuitori. Un tratat semnat in 1920 de statele invingatoare in primul Razboi Mondial acorda
Norvegiei suveranitate asupra Insulelor Svalbard, cu conditia ca cetatenii din aceste tari sa se
bucure de aceleasi drepturi acolo. Tratatul este valabil si astazi, iar regimul fara vize a fost extins
si la alte state. "Am decis sa nu facem diferenta intre cetatenii din tarile care au semnat tratatul si
cei din alte state", a spus Sefland.
In trecut, pe Insulele Svalbard traiau doar vinatori de balene si mineri din Scandinavia, America
de Nord, Europa si Rusia. Ei traiau in colibe din lemn pe timpul iernii atunci cind temperaturile
ajung la minus 40 de grade Celsius, iar soarele nu isi face aparitia deloc. Dupa primul Razboi
Mondial, marile puteri au decis ca este nevoie ca insula sa intre sub autoritatea cuiva, astfel ca au
ales Norvegia. "Cetatenii statelor care au semnat Tratatul au dreptul sa patrunda liber in apele,
fiordurile si porturile apartinind teritoriilor", se arata in Articolul 3 al Tratatului. Orice tara poate
ratifica documentul atunci cind doreste, iar lista include Chile, India, China, Romania,
Venezuela si Afganistan, insa nu si Thailanda.
Dezavantaj: clima polara
Cea mai usoara modalitate de a ajunge in Svalbard este cu avionul, insulele aflindu-se la 1.000
de kilometri de continent. Pentru efectuarea calatoriei este nevoie de o simpla viza de tranzit
obtinuta de la autoritatile norvegiene. In Longyearbyen sint si est-europeni, iar o pizzerie
locala apartine unor frati iranieni. In total, in oras traiesc oameni din peste 25 de tari. "Daca un
solicitant de azil nu primeste dreptul de a se stabili in Norvegia poate veni in Svalbard atit timp cit
poate lucra pentru a se ingriji", a declarat Hans-Henrik Hartmann, responsabil la Departamentul
norvegian pentru Imigratie. Principalele dezavantaje din Svalbard sint clima polara si serviciile
sociale limitate.
Guvernatorul are dreptul sa expulzeze persoane daca provoaca probleme sau nu isi gasesc de
lucru. Desi au existat astfel de cazuri, Sefland nu a recurs niciodata la aceste prerogative.
"Nu este o idee buna sa raspindim zvonul ca oamenii care vin aici isi gasesc fericirea. Este prea
frig si gasesti cu greu de lucru", a explicat guvernatorul.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Internațional
