Oraşul fără domnişoare
Municipalitatea din Cesson-Sevigne, vestul Franţei, a interzis apelativul "domnişoară (mademoiselle)" în toate documentele oficiale, în urma campaniei unor grupuri feministe care au susţinut că femeile, asemenea bărbaţilor, nu ar trebui definite după starea civilă, relatează bbc.co.uk.
În acest moment, în acest orăşel din Bretania nu mai există "domnişoare", atît adolescentele, bunicile, cît şi celibatarele de peste 30 de ani fiind desemnate prin apelativul "doamnă" (n.r. - madame), aşa cum bărbaţii de toate vîrstele sînt desemnaţi cu apelativul "domn" (n.r. - monsieur). Această decizie ridică semne de întrebare privind viitorul cuvîntului "mademoiselle" în limba franceză.
Germanii au renunţat la echivalentul din limba lor - "fraulein" - în 1972, în timp ce în ţările anglofone folosirea apelativului "Miss" este în declin, fiind preferată abrevierea "Ms" atît pentru domnişoare, cît şi pentru doamne.
În Franţa însă, ca şi în Spania şi Italia, unde sînt folosite în continuare apelativele de "senorita" şi, respectiv, "signorina", se păstrează însă în continuare acestă diferenţiere între femeile căsătorite şi cele necăsătorite.
Actriţe veterane ale scenei sau ale marelui ecran îşi păstrează statutul de "domnişoară", indiferent de vîrstă. Chelnerii pot flata o femeie trecută de o anumită vîrstă numind-o "domnişoară", în timp ce aceeaşi adresare venind din partea unor oficiali poate exprima condescendenţă.
Astfel, primarul din Cesson-Sevigne, Michel Bihan, consideră că ar trebui eliminată "discriminarea". Acesta a fost ales în 2008, în urma unei campanii ce a avut în centru conceptul de egalitate între sexe, cu sloganul "un oraş pentru toţi şi pentru toate", şi a făcut mai multe schimbări în acest sens, de natură simbolică, dar şi practică.
Limbajul reflectă atitudini adînc înrădăcinate
Nu este prima dată cînd un oraş din Franţa face acest pas. În 2007, şi municipalitatea din Rennes, oraş breton aflat în apropiere de Cesson-Sevigne, dar mult mai mare, a renunţat oficial la adresarea "domnişoară".
Dar de acestă dată, are loc o campanie la nivel naţional pentru eliminarea cuvîntului "domnişoară". Femeile pot cumpăra insigne pe care acest cuvînt este tăiat şi sînt încurajate să trimită o scrisoare furnizorului de electricitate sau băncii la care apelează în care să precizeze că vor să li se adreseze cu apelativul "doamnă". Acest demers are însă şi opozanţi, care consideră că nu o căsuţă bifată într-un formular este o problemă, ci salarizarea, serviciile de îngrijire a copilului şi reprezentarea politică sînt printre cele mai mari obstacole în calea egalităţii între sexe într-o societate. "Ce este mai important pentru o fetiţă din Franţa în ziua de azi? Să i se spună «doamnă» de la patru ani sau să ştie că mama ei este plătită la fel ca un bărbat pentru aceeaşi muncă? Ce este mai important pentru o femeie din Franţa în ziua de azi? Să nu mai audă niciodată cuvîntul «domnişoară» sau să aibă asigurarea că va găsi un loc la creşă pentru bebeluşul ei de trei luni? Ce contează mai mult, să interzicem un cuvînt care are doar o semnificaţie culturală sau să avem mai multe femei în parlament?", nota scriitorul francez Agnes Poirier în The Independent. Pe de altă parte, Penelope Gardner-Chloros, profesor doctor de lingvistică aplicată la Birkbeck University, spune că limbajul unei societăţi şi modul în care aceasta alege termenii de adresare pot reflecta atitudini adînc înrădăcinate.
