Mihail Hodorkovski multumeste puterii pentru ca l-a trimis in Siberia
De la penitenciarul din Krasnokamensk, aflat la 6.500 de kilometri de Moscova, Hodorkovski se declara
"recunoscator puterii" pentru ca l-a trimis "in tara de exil a decabristilor", nobilii care au
incercat o revolta impotriva tarului, in decembrie 1825. Fostul om de afaceri isi continua in
acest penitenciar, situat in apropierea unor mine de uraniu, executarea pedepsei cu opt ani
de inchisoare pentru frauda fiscala "Involuntar, Kremlinul contribuie la transformarea fostului
sau rival economic intr-un lider politic", apreciaza Stanislav Belkovski, directorul Institutului de
Strategie Nationala, care subliniaza "incapacitatea puterii de a prevedea impactul" actelor
sale. La rindul sau, Hodorkovski si apropiatii sai au vazut in deportarea sa in Siberia ocazia
de a reaminti rusilor o intreaga serie de simboluri istorice. Urmind exemplul sotiilor
decabristilor, care si-au parasit casele luxoase pentru a se alatura sotilor lor in Siberia, sotia
fostului miliardar, Inna, se afla deja acolo. Inainte de a merge sa-si vada sotul, ea a vizitat
biserica decabristilor. "In 180 de ani, statul nu si-a schimbat prea mult comportamentul", a
declarat ea inainte de a parasi Moscova. "Aureola de martir siberian va contribui si mai mult la
mitizarea, deja in curs", a fostului oligarh, considera Belkovski. "In inchisoare s-a consolidat
mitul Hodorkovski", apreciaza Belkovski. In doi ani de inchisoare, "numele lui Hodorkovski a
capatat propria viata, independenta de cea a purtatorului sau", explica el. Portretul fostului
magnat este afisat in prezent alaturi de cel al lui Lech Walesa, liderul sindical inchis inainte
de a deveni presedinte al Poloniei, pe un site consacrat detinutilor politici. Dupa tricouri si
insigne cu portretul sau, baloane si tatuaje cu initialele sale, in prezent se fac documentare
despre viata sa si a aparut o carte cu marturii ale fostilor sai colegi de detentie. Intitulata "Mi-
am ispasit pedeapsa cu Hodorkovski", cartea il prezinta pe acesta drept un coleg de celula
"extrem de agreabil", calm si care nu ridica niciodata tonul. Un coleg de detentie sustine ca a
vazut lacrimi in ochii lui in timp ce urmarea reportaje despre luarea de ostatici de la Beslan,
soldata cu 331 de morti in septembrie 2004.