De la Ziua Victoriei la Ziua Europei
Aventura Europei comunitare a debutat imediat dupa razboi
La 9 mai 1945, cea mai mare conflagratie mondială din istoria umanitătii lua sfirsit. După 6 ani de războaie care au făcut zeci de milioane de morti si răniti, europenii au semmat o pace prin care invinsii veneau pentru prima oară in fata unui Tribunal de război - la Nurenberg - iar invingătorii erau obligati să găsească o solutie pentru ca asemenea războaie să nu mai distrugă Europa. Cele mai grave pierderi umane au fost suferite de USSR cu 20 milioane de civili si militari ucisi. Pierderile umane ale Aliatilor au fost estimate la 44 de milioane, in timp ce Axa a pierdut 11 milioane de oameni. USA, care nu a avut pierderi civile importante, a suferit 292.131 de victime in urma luptelor si 115.187 din alte cauze. Cel mai mare numar de morti a fost inregistrat de USSR: 13 milioane militari si 7 milioane civili. Dup razboi, problema era cu atit mai acută cu cit Războiul Rece a inceput imediat după incheierea ostilitătilor si risca să degenereze intr-un al treilea război mondial. Pentru prima dată in istorie, invingătorii decid reconstructia urgentă a fostelor tări inamice prin celebrul "Plan Marshall". La propunerea ministrului de externe francez, Robert Schuman, Jean Monnet finalizează, pe 6 mai 1950, primul proiect al viitoarei Europe Unite. Acest plan este inminat cancelarului Germaniei Federale, Konrad Adenauer, pe 9 mai 1950. Sigur, proiectul pleca de la baze economice comune - productia de cărbune si otel - intre Franta si Germania, la care erau invitate si celelalte state europene. Asa a debutat aventura Europei comunitare. De la Europa otelului si cărbunelui s-a ajuns astăzi la o Europă cu o Constitutie si Parlament European formată din 25 de state, la care se vor alătura Bulgaria si Romania la 1 ianurie 2007. La Summit-ul conducătorilor europeni de la Milano, in 1986, s-a hotărit ca 9 mai să fie ziua noii Europe. "Ziua victoriei impotriva fascismului" a devenit "Ziua Europei". Aceasta pentru că, al II-lea război mondial a dat, pentru prima oară, o lectie teribilă oamenilor politici europeni, aceea că războiul nu este decit o solutie pasageră in fata problemelor pe care le ridicau popoarele Europei.