Oamenii sunt "super-prădători unici"
Statutul omului de "super-prădător unic" în regnul animal este explicat pe larg într-un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Victoria din Canada, publicat în revista Science, informează bbc.com. Această analiză ştiinţifică realizată pe baza unor date globale a subliniat caracterul nemilos al practicilor de vanătoare folosite de oameni şi impactul pe care acestea le au asupra vanatului. Studiul a arătat faptul că, în general, oamenii elimină populaţiile adulte de peşti de 14 ori mai repede decat o fac animalele marine. Pe uscat, oamenii ucid specii carnivore din varful lanţului trofic, precum urşi, lupi şi lei, de nouă ori mai repede decat rata de autocanibalism înregistrată în randul acelor specii. Dar, probabil, observaţia cea mai uluitoare făcută de acest studiu, spune Chris Darimont, coordonatorul cercetării, vizează felul în care oamenii se concentrează pe uciderea prăzii adulte. Acest detaliu reprezintă o diferenţă majoră în comparaţie cu ceea ce se întamplă în restul regnului animal, în care reprezentanţii tineri dintr-o specie sunt aceia care sunt cel mai des vanaţi. Fenomenul poate fi explicat parţial prin instrumentele pe care vanătorii umani pot, în exclusivitate, să le folosească. Oamenii pot să doboare pradă adultă cu un cost minimal şi să obţină astfel o recompensă maximală, pe termen scurt, a explicat profesorul Darimont de la Universitatea Victoria din Canada. "Tehnologia avansată de ucidere îi scuteşte pe oameni de folosirea vechilor metode de vanătoare, care erau periculoase", a spus coordonatorul studiului. "Vanătorii capturează mamifere cu gloanţe şi peşti cu carlige şi plasă. Îşi asumă un risc minimal în comparaţie cu prădătorii non-umani, în special faţă de carnivorele terestre, care sunt adeseori rănite în timp ce vanează şi care duc, din acest punct de vedere, o viaţă periculoasă", a adăugat el. Această concentrare a oamenilor pe vanat adult şi de talie mare declanşează extincţii ale speciilor, alături de o modificare a modelului evolutiv către specii de peşti mai mici, întrerupand totodată lanţul trofic global. Profesorul Tom Reimchen, coautor al studiului, a utilizat o analogie financiară pentru a explica mai bine consecinţele dăunătoare ale vanătorii ţintite pe populaţiile adulte. Tom Reichman spune că adulţii reprezintă "capitalul reproductiv" al unui biosistem - echivalentul unui capital ţinut într-un cont bancar sau într-un fond de pensie. Profesorul canadian consideră că oamenii comit o eroare majoră atunci cand "mănancă" din acel capital, în loc să trăiască din "dobandă" - exemplare tinere, pe care majoritatea speciilor le produc în număr colosal de mare, tocmai pentru că orice specie se aşteaptă ca un procent însemnat din totalul puilor să fie sortiţi pieirii încă de la naştere, prin vanătoare, foamete, boli şi accidente. Preferinţa oamenilor pentru pradă adultă nu este o strategie sustenabilă pe termen lung, potrivit principiilor fundamentale ale biologiei. "Într-un număr copleşitor de cazuri, pe măsură ce peştii se maturizează, ei devin mai fertili. Produc mai multe icre, au mai mulţi pui, şi, de fapt, în multe cazuri, mulţi dintre acei pui au şanse mai mari să supravieţuiască şi să se reproducă la randul lor", a explicat profesorul Darimont. "Aşadar, cand un prădător vizează segmentul matur, reproductiv, dintr-o specie şi, în special, animalele cele mai fecunde din acele populaţii, ei diminuează considerabil capacitatea reproductivă a populaţiilor respective", a mai spus acesta.
