UE şi-a propus reducerea cu 40% a gazelor cu efect de seră până în 2030
Liderii europeni s-au angajat vineri să reducă cu cel puţin 40% emisiile de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană (UE) până în 2030, un obiectiv "ambiţios" care va plasa Europa în poziţia de lider mondial. "Acord al Consiliului European asupra celei mai ambiţioase politici energetice şi de mediu din lume", a scris preşedintele în exerciţiu al Consiliului European Herman Van Rompuy într-un mesaj postat pe contul de Twitter. Acordul a fost obţinut în urma unor negocieri aprinse, care au durat aproape opt ore, la Bruxelles.
Planul prevede reducerea cu 40% faţă de nivelul din 1990 a emisiilor de gaze cu efect de seră, până în 2030. Cei 28 de şefi de state şi de guverne au ajuns la înţelegeri şi asupra altor două obiective, şi anume creşterea nivelului energiei regenerabile la 27% din consum şi economii de energie de 27% faţă de nivelul din 1990, a precizat Van Rompuy. Primul obiectiv are caracter constrângător la nivelul UE, dar nu şi al doilea.
Europenii, îndemnaţi de Spania şi Portugalia, au decis totodată să crească obiectivul "interconectării" reţelelor electrice din cadrul UE la 15%.
"Europa dă exemplu", şi-a exprimat satisfacţia preşedintele francez François Hollande. "Dacă nu există acord" între europeni, atunci "cum să-i convingi pe chinezi sau pe americani?", a declarat el la sosirea a summit.
Ecologiştii tot nu sunt mulţumiţi
Însă apărătorii mediului sunt dezamăgiţi. "Liderii UE aplică o lovitură care va frâna energia curată", a denunţat Greenpeace. Obiectivele "sunt inferioare faţă de ceea ce ar putea să facă Europa pentru a combate modificările climatice", au apreciat Prietenii Pământului. În opinia Oxfam, "o acţiune insuficientă din partea ţărilor celor mai bogate face şi mai grea povara populaţiilor celor mai sărace, cel mai afectate de modificarea climatică şi cel mai puţin responsabile de această criză".
Împărtăşirea efortului în cadrul UE este central. Dezbaterea opune în principal ţările sărace, în special din Europa de Est, care depind în continuare în mare măsură de energia fosilă, precum cărbunele, şi cele mai mai bogate, care se sprijină pe energia nucleară sau s-au angajat într-o tranziţie energetică.