Sunt comicii mai deprimaţi decât alte categorii de oameni?
Ca mulţi alţi actori comici, Robin Williams (foto), care s-a sinucis, luni, căzuse pradă depresiei. Înaintea lui au fost Lenny Bruce (comic de stand-up), mort din cauza unei supradoze, Richard Pryor care a încercat să se sinucidă dându-şi foc, John Belushi şi Chris Farley au murit şi ei în urma unor supradoze. Şi alţi actori comici, printre care Jim Carrey şi Ben Stiller, sunt maniaco-depresivi. În 2011, la Los Angeles, proprietarul clubului de stand-up Laugh Factory s-a hotărât să asigure umoriştilor săi şedinţe gratuite de psihoterapie. "Chiar este necesar. Nu mai pot suporta să îi văd pe toţi cum se autodistrug", spunea atunci managerul clubului, Jamie Masada.
Umoriştii încearcă să-şi ascundă ratarea
Asocierea dintre umor şi o tulburare mentală apare încă de la începuturile genului stand-up. Câţiva istorici au văzut în interpretul de vodevil Charlie Case precursorul acestei forme de monolog comic, pe care o practica încă din anii 1890. A făcut o depresie şi probabil s-a sinucis, chiar dacă versiunea oficială a fost că a murit accidental încercând să îşi cureţe pistolul.
În anii 1980, de această problemă s-au ocupat psihologii americani Seymour şi Rhoda Fisher, ideea lor fiind că umoriştii profesionişti încep prin a-i face să râdă pe colegii de clasă fiindcă viaţa lor acasă este deosebit de stresantă. Ei au intervievat circa 40 de comici, pe care i-au supus la teste, ajungând la concluzia că majoritatea umoriştilor cresc într-un mediu haotic, cu mame indiferente sau foarte critice. "Credem că umoriştii încearcă să fie comici şi ca să arate că nu sunt nişte rataţi", arată cei doi psihologi.
Pentru a avea haz, comicul se pune în situaţii stânjenitoare
Studii mai recente par a confirma această tendinţă spre instabilitate psihică. Un articol publicat la începutul acestui an în British Journal of Psychiatry arăta că umoriştii au multe trăsături de caracter specifice profilului psihotic, cum ar fi introversiunea, impulsivitatea şi comportamentele asociale (500 de comici au răspuns la chestionare). Actorii ne-comici intervievaţi sunt mai puţin aproape de profilul psihotic. Frecvenţa depresiei la comici este greu de verificat din punct de vedere ştiinţific, chiar dacă pare a se confirma în realitate prin cazurile unor comici celebri. Profesorul de psihologie Peter McGraw, specializat în studierea umorului, consideră că imaginea comicului tulburat psihic se datorează în primul rând faptului că, pentru a-i face pe oameni să râdă, comicul trebuie să îşi dezvăluie slăbiciunile şi să se prezinte în situaţii stânjenitoare. Cu alte cuvinte, pentru a fi comic, trebuie să dea impresia că nu se simte prea bine.
O echipă de la Laboratorul de cercetări asupra umorului al Universităţii Colorado a efectuat o cercetare în această privinţă: a cerut unui număr de 20 de persoane să scrie întâmplări amuzante şi altor 20, întâmplări interesante, invitând apoi studenţii să aleagă autorii care li se păreau cei mai tulburaţi din punct de vedere psihologic. Cei care scriseseră întâmplări amuzante au fost consideraţi în mod sistematic cei mai tulburaţi.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Internațional
