Pisicile recunosc vocea stăpânului, dar o ignoră
Echipa condusă de Atsuko Saito şi Kazutaka Shinozuka de la Universitatea din Japonia a testat 20 de pisici aflate în casele stăpânilor lor. Cercetătorii au aşteptat până când stăpânul a plecat din cameră, apoi au difuzat înregistrările vocilor a trei străini care le chemau pe nume, apoi pe cea a stăpânului, urmată de cea a unui alt străin. Răspunsurile pisicilor la fiecare chemare au fost analizate, luând în considerare o serie de factori precum mişcarea urechilor, cozii şi capului, zgomotele produse sau dilatarea pupilelor. Atunci când îşi auzeau numele chemat, animalele afişau un "comportament de orientare", mişcându-şi capul şi urechile pentru a localiza de unde venea sunetul. Deşi răspunsul la vocea stăpânului era mai puternic decât la cele ale străinilor, pisicile au refuzat totuşi să se mişte la chemarea oricăruia dintre participanţi.
Studiul sugerează că motivul pentru care pisicile nu răspund la chemare poate fi legat de domesticirea timpurie a speciei.
Potrivit unor analize genetice recente, strămoşul comun al pisicii moderne este Felis silvestris, o specie de pisică sălbatică ce a venit în contact cu oamenii în urmă cu circa 9.000 de ani. Pe măsură ce societăţile timpurii au dezvoltat agricultura, aceste animale s-au apropiat de acestea pentru a vâna rozătoarele care erau atrase de depozitele de cereale. În cuvintele autorilor lucrării, pisicile s-au "autodomesticit". "Din punct de vedere istoric, pisicile, spre deosebire de câini, nu au fost domesticite să se supună ordinelor stăpânilor. Dimpotrivă, ele par să ia iniţiativa în interacţiunea om-pisică", se afirmă în studiu.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Internațional
