Tu ce iubeşti? Toată lumea iubeşte. Fiecare altceva
“Cand iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul, chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase” – Khalil Gibran. Mulţi au uitat ce înseamnă iubirea şi cum se simte ea, deşi există în sufletul lor. Unora le e teamă să se exprime ori au uitat să o facă, iar altora le este ruşine. Iubirea nu ţine cont de clasă socială, varstă, moment, inhibiţii. Cand eşti copil, îţi iubeşti jucăria, în adolescenţă iubeşti pe toată lumea, dezvolţi pasiuni, iar la maturitate continui să iubeşti lucrurile şi oamenii pentru care ai dezvoltat pasiuni. Cert e că totdeauna tinerii, indiferent în ce secol au trăit, au iubit şi vor iubi cu toată fiinţa lor. Evident, nici tinerii nu sunt mai prejos. Şi ei iubesc prietenii, oraşul, natura. Cineva ne-a spus că “iubeşte” gropile din asfalt. Şi într-adevăr, sunt unii care chiar simt asta! Cei plecaţi de ani de zile să muncească în alte ţări duc dorul familiei, al locurilor natale şi… al gropilor din asfalt. Oricat de mulţi ani ar aduna cineva, sufletul rămane mereu tanăr. Să primeşti şi să oferi iubire necondiţionat înseamnă să fii om. (Elena ILARIA)
Actorul
Unii separă dragostea în condiţionată şi necondiţionată. Afecţiune, prietenie, pasiune, romantism, pe toate le consideră feţe ale aceluiaşi sentiment, anume dragostea. Aşa se gandea “Actorul”, căci la cate nume purtase, îi venea greu să şi-l amintească pe al lui. Iar întrebarea lui cea mai mare era: “Cum se numeşte dragostea faţă de actorie?” De ar fi fost atat de simplu… El iubea să fie un alt om, de fiecare dată cand juca într-o piesă şi nu numai. Iubea teatrul atat de mult, încat avea o cortină la uşa de la intrare, aştepta aplauze cand ieşea din magazin sau hohote de ras de fiecare dată cand se împiedica pe drum. Pe scenă era perfect, însă dacă-l ascultai povestind, descopereai fuziuni între viaţa unui om simplu şi scrierile lui Ionesco. E mult timp de cand s-a stins “Actorul”, dar nebunia lui se reflectă cate puţin în sufletele fiecăruia dintre noi, sub forma dragostei. (Ştefan MIRCESCU)
Sfantul Valentin versus Dragobete
Dragobetele, sărbătoare dacică, este celebrată de romani pe 24 februarie. Este denumită Ziua lui Dragobete, divinitate dacică, botezată şi Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeş şi puternic, ce aducea iubirea în casă şi în suflet. Ziua de 24 februarie era cunoscută ca fiind data la care băieţii şi fetele se îndrăgosteau, ca să se iubească tot anul. De aici şi expresia “Dragobetele sărută fetele!”
Faimoasa sărbătoare americană Valentine’s Day este din ce în ce mai apreciată de tineri în toate colţurile lumii, inclusiv de romani. La origine, Sfantul Valentin – cel care dă numele sărbătorii – a fost un martir roman care a trăit în secolul al III-lea. Adept al dragostei, el cununa tinere cupluri în secret, în ciuda interdicţiilor impuse de împăratul Claudiu al II-lea. Valentin a fost astfel condamnat la moarte şi executat pe 14 februarie 269, iar apoi a fost sanctificat de Biserica Creştină. În prezent, Biserica Romano-Catolică sărbătoreşte Sfantul Valentin pe 14 februarie, iar cea Ortodoxă pe 30 iulie. 14 februarie mai este numită “Ziua căsătoriei păsărilor”. În această zi, tinerii îndrăgostiţi schimbă cadouri, ciocolată, flori, cadouri de pluş şi felicitări. (Serena ŢENEA)
Tinerii în (re)acţiune au făcut un sondaj printre focşăneni şi i-au întrebat ce iubesc, ce le place, ce le aduce bucurie. Răspunsurile lor – de la oameni, natură, profesorul preferat, pană la spiritul Crăciunului - le regăsiţi în fotografiile alăturate!
