Timp Liber

Au mai rămas 4 spectacole din a 19-a ediţie a Galelor Teatrale Focşănene

Ziarul de Vrancea
26 mar 2015 1266 vizualizări
Galele Teatrale Focşănene, singura manifestare culturală de anvergură, din ţară, care celebrează Ziua Mondială a Teatrului, continuă u astăzi sunt programate două spectacole

Galele Teatrale Focşănene, singura manifestare culturală de anvergură, din ţară, care celebrează Ziua Mondială a Teatrului  - 27 martie, continuă. Două spectacole sunt programate în această zi în cadrul galelor. De la ora 17,00 la Ateneul Popular se joacă “De veghe în lanul de ocară”, text şi regie Alex Unguru şi Mişa Şerban, aceştia fiind şi protagoniştii spectacolului. Spectacolul este produs de Godot Cafe -Teatru Bucureşti. Biletele se găsesc la agenţia Ateneului la preţul de 20 lei şi redus 10 lei pentru pensionari.

Tot în această seară, de la ora 19,00, la Teatrul Municipal actorii focşăneni pun în scenă „Jocuri bizantine” de G. Méhes. Spectacolul este o frescă a ideii de tiranie. Acţiunea are loc în timpul împăraţilor Iustinian şi Teodora, dar totul este perfect valabil şi astăzi. Un spectacol regizat de Mihai Lungeanu şi interpretat de Paula Grosu, Sorin Francu, Adrian Damian şi Adrian Rădulescu. 30 lei costă biletul întreg şi 15 lei redus pentru pensionari la acest spectacol. Sâmbătă, 28 martie, Teatrul Metropolis ne invită la o comedie spumoasă: “Fantoma, dragostea mea”, de Noel Coward. Piesa, proaspătă, spumoasă şi plină de neprevăzut, este o comedie scrisă de dramaturgul, regizorul, actorul de origine britanică Noel Coward, distins cu Premiul Tony în 2009, ce s-a jucat pe Broadway cu casa închisă. Din distribuţie fac parte Gabriela Popescu, Marius Florea Vizante, Monica Davidescu, Alexandra Velniciuc, Zori David, Raluca Ghervan, Ioana Ancea. Biletele costă 80 lei la lojă, 70 lei în stal şi 50 lei la balcon.

Daniela Vlădescu cântă la Ateneu

Duminică, 29 martie, de la ora 19,00, la Ateneul Popular este programată „Gala de Operetă”, ce va avea ca solişti artişti renumiţi ai scenei lirice româneşti, ca Daniela Vlădescu, Bianca Ionescu şi Doru Iftene. Acompaniamentul instrumental va fi realizat de Orchestra de Cameră „Unirea” sub bagheta dirijorului Vincent Gruger. Vor fi interpretate cele mai populare arii din operete scrise de Franz Lehar, Emmerich Kalman, Frederich Loewe, Leonard Bernstein, Johann Strauss, George Grigoriu şi alţii. Biletele s-au pus deja în vânzare la preţul de 30 lei şi redus 15 lei pentru pensionari. Galele Teatrale Focşănene se vor încheia luni, 30 martie, la Teatrul Municipal cu spectacolul „Allegro, ma non troppo”, în regia lui Răzvan Popa - laureat al Premiului UNITER 2011, o producţie a Teatrului Naţional Bucureşti. Din distribuţie fac parte actorii Marius Rizea, Eugen Cristea, Gavril Pătru, Costina Ciuciulică, Victoria Dicu şi Aylin Cadîr. Ca o coincidenţă, premiera piesei „Allegro, ma non troppo” a avut loc tot pe 30 martie, dar în anul 1927, pe scena naţionalului bucureştean. Spectacolul s-a mai jucat pe scena Teatrului „Pastia” Focşani pe 23 iunie 1943. Biletele costă 80 lei la lojă, 70 lei în stal şi 50 lei la balcon. Galele Teatrale focşănene sunt organizate de Teatrul Municipal Focşani şi Ateneul Popular. Evenimentul a fost creat în anul 1997 şi este organizat fără întrerupere de cele două instituţii "copiii Maiorului Gheorghe Pastia": Ateneul Popular şi Teatrul Municipal. (M. VLĂDESCU)

Mesaj pentru Ziua Mondială a Teatrului 

Ziua Mondială a Teatrului a fost instituită în anul 1961, prin votul unanim al participantţilor la Congresul Mondial al Institutului Internaţional de Teatru, creat în 1948, la iniţiativa UNESCO şi a fost sărbătorită pentru prima dată în 1962, când a avut loc deschiderea stagiunii Teatrului Naţiunilor, la Paris. În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului, o personalitate transmite un mesaj internaţional.  Anul acesta regizorul polonez Krzysztof Warlikowski este cel care transmite mesajul: “Pe adevăraţii maeştri ai teatrului îi găsim, mai degrabă, departe de scenă. De obicei, ei sunt cei care înţeleg ca teatrul nu e o maşină de reprodus clişee şi convenţii. Sunt cei care-i caută sursa vie pe care nu o regăseşti tot timpul în sălile de teatru unde mulţimi de oameni se-nghesuie în fiecare zi, preocupaţi să copieze o lume sau alta. Copiem, în loc să ne creăm propriile lumi care să incite la dezbateri, care au la bază emoţiile ascunse în interiorul nostru. În fapt, tocmai Teatrul este cel care reuşeşte să dezvăluie aceste lumi. De multe ori mă întorc la proză ca să înţeleg mai bine cum e teatrul. Zi de zi, mă surprind gândindu-mă la scriitorii care, acum aproape o sută de ani au descris în mod profetic, dar fără exagerare, decăderea zeilor europeni, apusul ce a cufundat civilizaţia noastră într-o beznă în care nici astăzi nu s-a făcut lumină. Mă gândesc la Franz Kafka, la Thomas Mann şi la Marcel Proust. Acestor profeţi le-aş adăuga astăzi numele lui John Maxwell Coetzee. Sentimentul lor comun al sfârşitului inevitabil al lumii – nu al planetei, ci al unui model al relaţiilor interumane  – şi al ordinii sociale şi răsturnărilor acesteia, ne însoţeşte astăzi, marcându-ne profund. Pe noi, cei care trăim după sfârşitul lumii. Noi, care trăim în faţa unor crime şi conflicte ce izbucnesc în fiecare zi, în mereu alte locuri, mai rapid chiar decât reuşesc să fie relatate de mijloacele de comunicare. De altfel, aceste „incendii” devin repede plictisitoare şi dispar fără urmă din relatările de presă. Iar noi ne simţim neputincioşi, îngroziţi şi încolţiţi. Nu mai suntem capabili să înălţăm turnuri, iar zidurile pe care le construim cu încăpăţânare nu ne apără de nimic; dimpotrivă, ele însele au nevoie de protecţie şi grijă, lucru care ne consumă o bună parte din energia noastră vitală. Şi nu mai avem forţa de a încerca să vedem ceea ce se află în spatele porţilor, dincolo de zid. Tocmai din acest motiv teatrul ar trebui să existe şi, de acolo, din spatele porţilor, să-şi caute forţa. Pentru a pătrunde cu privirea acolo unde ne este interzis. „Legenda însă încearcă să explice inexplicabilul. De vreme ce pleacă de la un adevăr, trebuie să sfârşească din nou în inexplicabil” – în aceste cuvinte descrie Kafka transformarea legendei lui Prometeu. Eu asociez profund aceste cuvinte modului în care ar trebui să fie teatrul. Şi un asemenea teatru, care să-şi aibă începutul în profunzimea adevărului iar sfârşitul în inexplicabil, le doresc tuturor slujitorilor acestuia, atât celor de pe scenă, cât şi celor din public. Le-o doresc din tot sufletul!”. (Krzysztof Warlikowski)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.