Ronaldo sau Lewandowski?
Sferturile de finală ale competiţiei fotbalistice europene care se dispută în Franţa prezintă un tablou destul de dezechilibrat, care în tenis n-ar fi deloc posibil. Pe prima jumătate de tabloul sunt echipe care mai degrabă joacă rol de outsideri (chiar dacă, Portugalia e Portugalia, iar Belgia este a doua în clasamentul mondial FIFA), în timp ce în cealaltă jumătare se înghesuie granzii fotbalului european şi asta pentru că unele echipe considerate mari favorite, precum Spania (ca să nu mai vorbim de Anglia!), au sfeclit-o. Granzi, negranzi, însă Portugalia are un fel de record. De cand există campionat european cu sferturi de finală (adică din 1996), lusitanii nu au lipsit din această fază, mai exact de şase ediţii. Şi sunt singurii, nici Germania, Franţa sau Spania (am numit ţările care au caştigat mai mult de un trofeu european), n-au reuşit aşa ceva. Cea mai bună performanţă a Portugaliei este un paradox: medalia de argint la Euro 2004, ediţie pe care a organizat-o, dar amintirea acestei performanţe este sinistră pentru fanii portughezi, fiindcă la singura ediţie care i-a reunit în echipă pe Figo şi Cristiano Ronaldo, Portugalia a fost învinsă în finală de Grecia. Lusitanii mai au medalii de bronz în 1984, 2000 şi 2012. La Cupa Mondială răman cu generaţia marelui Eusebio, medaliată cu bronz în 1966.
Evoluţia echipei portugheze la Euro 2016 a fost modestă: trei remize în grupă cu echipe mai slab cotate (Islanda, Austria şi Ungaria) şi o victorie norocoasă în faţa Croaţiei în optimi, în ultimele minute ale partidei. Echipa, chiar dacă are unii tineri promiţători, în special Renato Sanches şi Joao Mario, este dependentă esenţialmente de Cristiano Ronaldo, care întotdeauna s-a arătat obosit la turneele finale, chiar dacă se vede acum că încearcă să “pună osul”. Tocmai de aceea, jucătorii care au dus echipa în optimi sunt “bătranii” Nani şi Quaresma, cei care au o “chimie” mai bună cu marele CR 7.
Polonia se află pentru prima oară într-o fază avansată la Euro, după două eşecuri consecutive, 2008 şi 2012, la ultimul avand şi rol de gazde. Cele două medalii de bronz cucerite în 1974 şi 1982 la Cupa Mondială de către generaţia lui Lato şi Boniek sunt departe. Nici polonezii n-au strălucit în grupă, Lewandowski arătandu-se şi el uzat, iar celălalt atacant, Milik dovedindu-se un autentic “as al ratărilor”. Ei au învins Irlanda de Nord cu 1-0, au remizat cu Germania (0-0) şi au mai obţinut o victorie norocoasă în faţa Ucrainei, motoarele echipei fiind mijlocaşii de bandă, Blaszczykowski şi Grosicki. Aceştia, alături de excelentul portar Fabianski, au fost artizanii calificării în sferturi obţinute de leşi, în faţa unei echipe redutabile ca Elveţia. Dată fiind prezenţa mai rară a Poloniei la turneele finale, nu au existat confruntări bilale între cele două echipe, la Euro. În schimb s-au întalnit de două ori la Cupa Mondială, victoriile fiind împărţite: 1-0 pentru Polonia în 1986 (gol Smolarek) şi 4-0 pentru Portugalia în 2002 (marcatori, Pauleta 3 şi Rui Costa), într-o grupă în care echipa latină a fost “executată” din grupe de Coreea de Sud, ajutată de nişte arbitri anonimi.
Palmaresul arată o uşoară superioritate a portughezilor: 4-3 la victorii şi trei remize. Şi acum Portugalia pare oarecum favorită, dar această postură depinde foarte mult de forma, inspiraţia şi cheful lui Cristiano. Şi reciproca e valabilă, cu Lewandowski!
Formaţiile probabile
Polonia: 22. Fabianski – 20. Piszczek, 15. Gilk, 2. Pazdan, 3. Jerdzejczyk – 16. Blaszczykowski, 10. Krychowiak, 5. Maczynski, 11. Grosicki – 7. Milik, 9. Lewandowski. Selecţioner: Adam Nawalka.
Portugalia: 1. Rui Patricio – 21. Cedric, 3. Pepe, 4.Fonte, 5. Guerreiro – 10. J.Mario, 14. W.Carvalho, 23. Adrien Silva, 16. Renato Sanches – 17. Nani, 7. Cr. Ronaldo. Selecţioner: Fernando Santos.
Arbitru: Felix Brych (Germania).
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Sport
