Simona, cine alta?
Mai toate anchetele făcute pană acum în privinţa sportivilor romani care s-au evidenţiat în anul ce trecu, o consideră din nou pe Simona Halep, înaintea cuplului de canoişti Dumitrescu – Mihalachi şi a gimnastei, Larisa Iordache. Anul trecut, ancheta realizată de către Gazeta Sporturilor (cea mai completă dintre toate astfel de încercări din mass-media) a făcut pace între cea mai îndrăgită sportivă de către romani, Simona Halep şi favorita oamenilor de sport, obişnuiţi cu criteriile standardizate, punctele, algoritmele care o scoteau în faţă pe spadasina Ana-Maria Brînză. În acest an, însă, în aceeaşi anchetă n-a mai fost loc de compromisuri şi credem că este corect aşa. Dacă n-ar fi, ar însemna că niciodată Simona, sportiva al cărei nume a făcut turul mapamondului într-un an şi jumătate, n-ar ajunge cea mai bună din ţară prin simplul motiv că nu există campionate mondiale în tenis. E drept, există titluri olimpice, dar nu credem că Simona merită din partea noastră să o băgăm în seamă odată la patru ani.
Vizavi de întregul sport romanesc, trebuie spus că s-a făcut un pas mic faţă de anul trecut, primul din ciclul olimpic. În 2013, nu am reuşit să cucerim niciun titlu mondial, deşi – slavă Domnului – a fost şi canotaj, şi gimnastică, şi scrimă, cam toate sporturile la care încă mai contăm. În 2014, am reuşit unul, prin Dumitrescu şi Mihalachi, la canoe dublu, semn că Olimpiada se apropie.Deci, n-ar fi trecut să supere pe nimeni dacă cei doi voinici, Liviu şi Victor, ar fi obţinut toate onorurile. Pe de altă parte, Simona Halep n-a caştigat niciun titlu major, dar a arătat progres faţă de eclatantul 2013, a fost finalistă la Roland Garros şi în “Masters Tournament” şi semifinalistă la Wimbledon. Iar tenisul nu este un sport de anticameră, ci unul mult mai aproape de proiectoare decat canoea. Sunt prea puţine motivele de mai sus pentru a răspunde la întrebarea “De ce Simona?”, dar există multe altele în inimile iubitorilor de sport, acolo unde Simona are locul ei bine conturat. Dar, pe nesimţite, mai mijeşte o întrebare? Oare ce s-ar întampla în 2016, dacă Dumitrescu şi Mihalache, Larisa şi Tibi Dolniceanu (să zicem) ar deveni campioni olimpici, iar Simona Halep ar rata medalia, dar ar caştiga Wimbledon şi US Open? Ce facem cu algoritmele? Răspuns: Las’ să fie aşa şi vedem atunci!