Social

PATRU SUFLETE ÎMPART NECAZURILE, SĂRĂCIA ŞI BOALA

Janine VADISLAV
2 feb 2017 4637 vizualizări

Patru suflete, doi copii, împreună cu părinţii lor, trăiesc de pe o zi pe alta, la marginea satului vrâncean Palanca, rupţi de comunitate, îndurând gerul cumplit din această iarnă, foamea şi singurătatea. Aşezată pe un pinten de deal, căsuţa lor este izolată pur şi simplu de lume având înaintea ei o vale adâncă, de parcă ar la capătul lumii. Cei doi copii, care merg la şcoală, fac drumul pe jos, iar tatăl pleacă de acasă doar când găseşte de muncă prin sat, cu ziua. În casa lor este mai mult decât sărăcie lucie deşi, când trăiau bunicii paterni lucrurile stăteau altfel...

 

Iulia, de 40 de ani şi Niţă Palcău, de 57 de ani, împart necazurile, sărăcia şi boala, de mai bine de 12 ani. S-au cunoscut întâmplător şi chiar a crezut că ea este aleasa, sufletul lui pereche. Era drăguţă, dar boala a schimbat-o, aşa cum a schimbat multe în viaţa lor. Iulia suferă de retard mintal, dar Niţă  nu a renunţat la ea când a aflat şi a luat-o de soţie, oarecum împotriva voinţei părinţilor. Între cei doi viitori soţi diferenţa era de 17 ani...  Părinţii lui, bătrâni şi cu puterile scăzute, au crezute bineaibă şi el o tovarăşă de viaţă  cu care să împartă greul vieţii, dar s-au împăcat cu alegerea fiului lor şi au primit-o pe Iulia în casă ca pe propriul lor copil. La început şi Iulia era mai bine, boala nu se agravase încă. În timp, lucrurile s-au schimbat drastic, acum are momente în care nu ştie nici câţi ani are. Din câte se pare, are şi o tumoră abdominală care o împiedică să  facă munci mai grele, mai mult, nici să se încheie singură la încălţări nu mai poate...  Ar avea nevoie de consult medical amănunţit, de tratament, poate de operaţie, dar de unde bani?

 

„Da, vreau să merg la doctor, cu burta, asta, spune Iulia Palcău, arătându-si abdomenul proeminent.

Câţi ani aveţi, o întreb.

Câţi ani am...? Niţă, câţi ani am? ( Niţă este soţul ei ) ... Nu ştiu câţi ani am..,” spune  Iulia.

 

Oamenii spun ca Niţă Palcău a fost om de vază la tinereţea lui, a  avut serviciu bun  in alt judeţ, unde a  câştigat bani frumoşi. S-a  întors acasă când tatăl lui a murit, iar mama nu mai făcea faţă treburilor din gospodărie. S-a căsătorit, au venit pe lume cei doi copii, Aurelian, de 10 ani şi Ramona, de 8 ani...  Cât a mai trăit bunica paternă a ţinut casa în ordine, după moartea ei situaţia a scăpat de sub control. Acum au ajuns sa stea la biserică, sâmbăta, când sunt pomeni.

 

„Mi-a murit tata, mi-a murit mama, ea e bolnavă vai de capul ei, pensia pe care o primeşte e mică, 2 milioane 7 sute...”, spune  bărbatul oftând

 Aţi ajuns la mila Domnului? întreb. Ce viitor oferiţi copiilor?

„Ce ne-o da statul  şi guvernul... N-avem lemne, n-avem mâncare, mi-au furat şi butelia din casă. 400 de lei am dat pe ea. Acum trebuie să cumpăr alta, de unde bani?” se plânge Niţă Palcău.

Puteţi  pune bază pe soţie? întreb.

„Da de unde, pleacă de acasă, ţipă, nu face mâncare...  Are grijă de copii, atât.”

 

Primăria i-a ajutat cât a putut, sunt mulţi oameni necăjiţi care au nevoie de sprijinul administraţiei locale.

 

„Situaţia familiei este grea. La vârsta de 57 de ani Niţă Palcău trebuie să muncească de unul singur, să aducă în casă strictul necesar. Soţia este bolnavă, nu se poate baza pe ea...  Din partea noastră am făcut tot ce s-a putut” ne-a spus Nicuşor Lupu Leica, vice primarul comunei Urecheşti..

 

Copiii merg la şcoală, dar Aurelian a rămas repetent. Mintea îl ajută, dar nu are cine-l ţine din scurt, să-şi facă temele, cine-l supraveghea, să nu plece cu lecţiile nefăcute la şcoală. Ramona, deşi are 8 ani, este abia în clasa I-a... Singurul ei prieten este un motan pe care-l iubeşte  foarte mult, dar şi singura ei jucărie... Acasă  nu au condiţii de studiu, lecţiile le fac pe o margine de masă, stând în picioare, pentru că  nu există nici un scaun în casă, iar mobila, dacă o putem numi aşa, stă gata să se prăbuşească. Dacă Aurelian este mai sociabil, fetiţa nu scoate o vorbă şi se fereşte de străini.

 

În ce clasa eşti...?

„A doua...

Cum înveţi?

„Bine....”

Câţi ani ai...?  

„10...”

Unde-ţi faci temele? i

„Pe masă, acolo.”

 Ai loc?

„Nu prea...”, spune Aurelian Palcău, fiul cel mare al familiei.

 

În casă e frig ca afară. Copiii stau îmbrăcaţi ca de plecare. Lui Niţă i-au îngheţat  picioarele în gumarii pe care-i poartă, abia şi le mai simte. În sobă nu este foc, iar deasupra  ei s-a aciuat o pisică, doar, doar s-o încălzi puţin. Tatăl spune că a adunat  lemne de pe vale, aduse de pârâul umflat de ploi. Mai are câteva resturi, dar face foc spre seară, înainte de culcare.  Au primit ceva lemne de la  primărie, dar atât.  Din cei 700 lei care le intra în casă plătesc  curentul electric, restul se duce pe mâncare şi tot flămânzi sunt. În momentele ei bune, Iulia găteşte câte o oală de mâncare, in rest  cumpără de la magazin hrană rece şi dulciuri pentru copii.

 

V-aţi consolat cu viaţa asta? îl întreb pe tatăl depăşit de situaţie.

„Vai de capul nostru, de unde una mai bună? 

Nu mai aveţi nici o speranţă?

„Nu mai avem....”, şopteşte bărbatul cu glasul înecat de lacrimi.

 

De căsuţa îngrijită altădată, de curtea cu flori, s-a ales praful. Din tot ce a fost frumos au rămas drept mărturie cele două sobe de teracotă, negre de fum, una în odaia în care dorm toţi patru, înveliţi cu ce dă Dumnezeu, în două paturi şchioape, în care îşi aşează capul pe patru perne soioase; cealaltă sobă este in bucătăria rece ca gheaţa, semn că nu s-a făcut foc cam de multişor.  Dacă pentru părinţi mare lucru nu s-ar mai putea face, copiii au nevoie disperată de ajutor, altfel se vor trezi mari, fără carte, fără nici o meserie, fără şansa la o viaţă normală.

 

„Îi creşte cum poate..”, ne spune Loredana Hogea, asistent medical comunitar.

Ce şanse au copiii?

„Şanse minime, nu are cine-i educa, nu au mâncare, îmbrăcăminte şi încălţăminte, nu au foc în sobă. De multe ori i-am văzut desculţi prin zăpadă.”

 

Daca doriţi să-i ajutaţi, o puteţi face acum, până nu-i prea târziu. Copiii aceştia nu au nimic, nu au văzut o carte în casa lor, scriu cu greutate, nu  cunosc regulile de buna purtare. In rest, puteţi observa cât de necăjiţi sunt doar privind aceste imagini.

Persoana de contact  LOREDANA HOGEA  - tel: 0770/781.420

        (Janine  VADISLAV )

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.