Educaţia terapeutică este esenţială pentru bolnavii cu diabet zaharat
Pentru un pacient cu diabet zaharat, viaţa de zi cu zi poate deveni uneori o provocare. Tratamentul diabetului zaharat este complex şi implică înainte de toate modificări asupra stilului de viaţă ( regim alimentar, activitate fizică, renunţarea la fumat),dar şi tratament antidiabetic oral şi/sau insulinoterapie, ceea ce, alături de posibile complicaţii ale bolii, poate avea un impact deloc de neglijat asupra pacientului, cat şi asupra întregii familii. De aceea, educaţia terapeutică şi suportul psihologic sunt necesare în cazul pacienţilor diabetici, scopul final fiindmenţinerea pacientului în ţinte terapeutice, aunui control glicemic adecvat.Astfel, dimineaţa(a dejun), valoarea glicemiei ar trebui să fie între 80 şi 130 mg/dl, iar posprandial (la două ore după masă)valoarea glicemiei nu ar trebui să depăşească 180 mg/dl.De asemenea, hemoglobina glicozilată se recomandă a nu depăşi valoarea de 7%. Există însă şi cazuri în care valorile glicemiei pot oscila, putand ajunge la valori foarte mari. Astfel, “pacientul cronic dezechilibrat prezintă glicemii mari, hiperglicemii, la care organismul se adaptează încet. Cand glicemia creşte încet, încet, de la lună la lună, simtomele de hiperglicemie se pot atenua considerabil, dar creşte semnificativ riscul de a dezvolta complicaţii cronice în timp, dacă nu se intervine terapeutic. Acest pacient, cronic dezechilibrat va acuza simptome asemanătoare hipoglicemiei , atunci cand glicemia va scădea sub 150-200mg/dl. Dacă persoanele fără diabet zaharat percep simptomele de hipoglicemia sub 70 mg/dl, un pacient diabetic dezechilibrat, cu hiperglicemie cronică va percepe hipoglicemia la glicemii chiar şi duble. De multe ori, înastfel de cazuri, deşi glicemia este mult crescută, pacientul va merge să se alimenteze de teama unei hipoglicemii, caz în care glicemia va creşte şi mai mult, aceasta ducand la un cerc vicios”, ne spune dr. Gina Scutaru, şefa Compartimentului Boli de Nutriţie din cadrul Spitalului Judeţean “Sf. Pantelimon”. Însă ambele extreme ale valorilor glicemice implică riscuri. Hiperglicemia cronică , cu durata de luni sau ani de zile determină complicaţii cronice, iar hipoglicemia poate interfera cu viaţa de zi cu zi a pacientului determinand senzaţie de foame intensă, dureri de cap, palpitaţii, tremor, transpiraţii, tulburări de vedere, irascibilitate, mergand pană la stare confuzională, convulsii, comă şi chiar deces dacă nu se intervine terapeutic la timp.
Educaţia terapeutică este foarte importantă
„Educaţia terapeutică în diabet este foarte importantă. O mare parte a muncii nostre în cadrul Centrului de Diabet constă în a învăţa pacientul să se automonitorizeze, să-şi administreze singur tratamentul, sa ia singur decizii în privinţa tratamentului care trebuie ajustat în anumite situaţii. De exemplu, în cazul unor infecţii intercurente, cand depune un efort fizic intens, cand urmează o călătorie sau omite o masă principală, tratamentul trebuie ajustat. Pacientul trebuie să înveţe să se descurce singur în situaţii particulare, cand medicul nu este langa el, pentru ca in mod normal el va veni la control o data la trei luni. In aceste 90 de zile pot apărea numeroase situaţii neprevăzute în care el trebuie sa fie capabil să decidă singur ce e de făcut, decizii care dacă sunt corecte îi vor asigura un control glicemic adecvat”, ne-a spus dr. Gina Scutaru.
Un psiholog în sprijinul pacienţilor diabetici
Acceptarea diabetului nu este întotdeuna foarte simplă. Neacceptarea , neînţelegerea diagnosticului poate duce anxietate, depresie, care decurg din conştientizarea faptului că diabetul este o boală cronică, care presupune adoptarea unui regim alimentar mai restrictiv şi nu numai faţă de restul anturajului, pentru tot restul vieţii, lucru nu întotdeuna uşor de acceptat. “Aici intervin educaţia şi suportul psihologic. Psihoterapia în diabet este foarte importantă, de aceea, pe secţia de diabet avem un psiholog, care sprijină pacienţii, mai ales pe cei care au depistat recent că au diabet şi se confruntă cu o stare de negare, pe care nu o pot depăşi singuri, dar şi pacienţii cu durată lungă de evoluţie a bolii, care se confruntă cu diverse complicaţii. Adeseori pacienţii sunt mai puţin complianţi atunci cand tratamentul presupune administrarea subcutană de insulină. Paradoxal, uneori copiii aderă mai uşor la tratament decat pacienţii adulţi, chiar dacă trebuie să-şi administreze insulina de 3 sau 4 ori pe zi ”, spune dr. Gina Scutaru.
Diabetologul este asemenea unui antrenor de fitness
Pacientul cu diabet zaharat este ajutat de către medicul specialist diabetolog să-şi înţeleagă boala cat mai bine şi mai ales să întocmească un plan terapeutic cu ţinte bine definite, măsurabile, dar, trebuie precizat că acesta face parte dintr-o echipă medicală complexă, care cuprinde şi medici din alte specialităţi , asistente, dietetician, psiholog etc . Din acest punct de vedere rolul medicului diabetolog poate fi comparat cu acela al antrenor de fitness, pentru că le ofera pacienţilor informaţiile necesare dezvoltării uno rabilităţi necesare pentru a-şi putea controla singur diabetul. Medicaţia corect administrată, activitatea fizică, planificarea corectă a meselor, sunt la fel de importante în tratamentul diabetului zaharat. Insă la fel de important este şi controlul stresului familial şi/sau profesional, care poate avea un impact major asupra evoluţiei bolii. Deşi în diabet există o predispoziţie genetică, un stres puternic reprezintă în multe cazuri factorul declanşator al bolii. De aceea, trebuie luat în considerare orice eveniment semnificativ care poate influenta existenţa pacientului şi care ar putea dezechilibra secundar diabetul, crescand riscul de apariţie a complicaţiilor. De asemenea, în cazul tratamentului diabeticilor, nu trebuie neglijată nici importanţa pe care familia, anturajul o poate avea asupra pacientului. Rezultatele terapeutice la care poate ajunge un bolnav de diabet depind de reacţia pacientului faţă de această boală cronică şi faţă de tratamentul care trebuie administrat zilnic, de capacitatea acestuia de a depăşi provocările care pot apărea pe parcursul bolii. De aceea, o atitudine pozitivă a pacientului este foarte importantă, pentru că poate influenţa în mod direct nu numai calitatea vieţii, dar si gradul de autonomie, capacitatea de a lua decizii cu privire la terapie şi, implicit, poate reduce riscul de complicaţii, prin menţinerea unui control glicemic optim în diferite situaţii. Numărul pacienţilor bolnavi de diabet la nivel naţional este în continuă creştere. Numai aîn Vrancea sunt mii de pacienţi care necesită tratament pentru diabet zaharat , fie că este vorba de administrarea de insulină sau a unui tratament oral. Circa 12.000 de vranceni sunt diabetici, din care 2.100 pacienţi sunt dependenţi de insulină.
Dispozitivele medicale pot face viaţa mai uşoara pacientilor cu diabet zaharat
Ultimii ani au adus descoperiri tehnologice revoluţionare în administrarea şi monitorizarea tratamentului la pacientul cu diabet zaharat (pompe de insulina, glucometre performante, dar şi dispozitive de automonitorizare continuă a glicemiei). În prezent, pe piaţa internaţională există asemenea aparate care permit monitorizarea glicemiei fără înţepătură permanentă, iar un parteneriat Google – Novartis încearcă chiar să dezvolte lentile de contact capabile să măsoare nivelul glucozei.
Raisa este fericita posesoare a unui dispoizitiv pentru măsurarea glicemiei fără înţepătură
În Romania însă asemenea dispozitive inovative ajung mai greu, ca să nu mai vorbim de Vrancea, unde singura persoană care dispune de un aparat performant este Raisa, o fetiţă de numai şase ani, fericita posesoare a unui Dex-com, un dispozitiv cu senzori de monitorizare care transmite în mod real pe un smartphon glicemiile micuţei. Dispozitivul a fost dificil de procurat, pentru că nu se comercializează în Romania şi nu este decontat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, costand între două şi trei mii de euro. Chiar şi aşa, părinţii fac eforturi foarte mari pentru a achiziţiona consumabilele necesare, care costă circa 50-70 de euro pe săptămană. Cele mai utilizate aparate de măsurare a glicemiei răman tradiţionalele glucometre, care presupun o înţepătură în deget de mai multe ori pe zi. “Sunt pacienţi care au nevoie de trei- patru teste pe zi, şi ei trebuie să acopere acestă diferenţa de teste din resurse financiare proprii. Copiii au la dispoziţie 350 de teste la 3 luni, asta însemand trei-patru teste pe zi. Sunt copii care fac cate 7 teste pe zi. Sunt părinţi care fac testări copiilor şi la 2 dimineaţa şi la 5 dimineaţă pentru că micuţii pot face hipoglicemie în timpul nopţii”, ne-a declarat dr. Scutaru. (Dana LEPĂDATU)
