Social

Motivele italienilor de a o urma în “paradisul “ dintre vii de la Varteşcoiu pe asistenta Violeta

Cristi Merchea de la ziarul emigrantul.it a continuat povestea familiei de italieni, a lui Carlo şi a Michelei, care s-au mutat la Varteşcoiu, pentru a fi alături de cea care a avut grijă de ei. Asistenta medicală Violeta Murgu l-a îngrijit pe Carlo, bolnav, şi i-a caştigat încrederea şi recunoştinţa Michelei. La Varteşcoiu a venit şi mama Michelei, de 98 de ani, care a decedat însă la începutul aceste luni. Italienii povestesc că au fugit din Italia din cauza fiicei care i-a bătut să le ia averea şi au decoperit în comuna dintre vii “paradisul”.

Ziarul emigrantul.it continuă povestea familiei de italieni care şi-a lăsat viaţa în peninsulă şi şi-a urmat îngrijitoarea în Vrancea, la Varteşcoiu. Este o poveste încurcată, plină de tragism, a unor oameni disperaţi, agresaţi şi înşelaţi de fiica şi ginerele lor, constrânşi să ia calea exilului în momente dificile ale vieţii lor şi la o vârstă înaintată. În urmă, fiica “abandonată” în Italia a trambiţat în toată presa italiană povestea „răpirii” părinţilor săi şi deznădejdea şi frustrarea de a se vedea privată de casă, de cont în bancă şi alte drepturi. O poveste cu sfârşit fericit, a unei prietenii legate şi prelungite între o româncă inimoasă şi o familie nevoiaşă care nu are nimic a face cu cele declarate de fiica Wanda, cea „abandonată” la Susa, în Italia.

Povestea Violetei, asistenta medicală din Varteşcoiu

Asistenta medicală Violeta Murgu, din Vârteşcoiu, hotărăşte în 2009, să plece în Italia. Violeta ajunge într-o structură spitalicească din localitatea Susa, la 50 de kilometri de Torino. Cunoştinţele sale dar mai ales felul său de a fi, prietenos şi profesional, al omului care dă totul pentru a face bine ceea ce face, îi aduc recunoaştere dar şi suferinţă. Violeta ne spune povestea cu sufletul la gură, plină de energie şi, de câteva ori, cu ochii în lacrimi, retrăind acele momente dificile. Alături de ea stă o doamnă trecută de tinereţe dar cu trăsături frumoase, atentă la tot ce spune Violeta, consolând-o sau strângând-o afectuos de mână la izbucnirile în lacrimi. Da, pentru că Violeta şi Michela sunt prietene, fără nici un dubiu. O prietenie legată la nevoie, acum patru ani, acolo, pe patul de spital al soţului Michelei, Carlo. Acolo s-au cunoscut şi chiar dacă la început relaţia a fost una strict profesională, lucrurile au evoluat până la venirea în România, acasă la Violeta, a Michelei, a lui Carlo dar şi a mamei Michelei, Maria Del Medico, de 98 de ani, care a decedat aici, pe 3 februarie 2016.

Povestea lui Carlo şi a Michelei

Carlo Din 2010, Michela se chinuie cu soţul care are o formă gravă de hidrocefalie.

Zardo a fost om muncitor toată viaţa sa, conducând o firmă de prelucrare a metalelor. Din 2010, Michela se chinuie cu soţul care are o formă gravă de hidrocefalie. Practic, soţul nu se poate mişca iar ea, singură, îl îngrijeşte cu multă dragoste dar cu mult efort. Vârsta nu-i mai permite să ridice un om de 80 de kilograme, să-l aşeze la masă, să-l schimbe şi toate cele. Lucrurile degenerază într-o zi şi Michela este nevoită să cheme salvarea. Pe 6 septembrie 2012 Carlo este externat din spitalul din Susa cu un previziune de 3 zile de viaţă. Fiica sa, Wanda, locuieşte în aceeaşi casă cu ei, într-un apartament dat tot de ei, despărţiţi doar de hol, fără să treacă vreodată să-i vadă, nici măcar să întrebe „mama, eşti vie, mai trăieşti?”.

Violeta: “Am strâns din dinţi”

Lucrând în sistemul sanitar la terapie intensivă, chirurgie şi urgenţe încă din 1994, Violeta se adaptează repede, deşi condiţiile de muncă nu sunt cele ideale. „Am strâns din dinţi şi mi-am spus: Tot înainte! Tot înainte!”, spune vranceanca. După 8 luni devine asistent-şef. În vara anului 2011 îşi aduce familia în Italia. În septembrie 2012, Carlo este externat cu puţine şanse de viaţă, dar soţia sa decide să-i găsească o casă pentru bătrâni unde să poată să fie îngrijit. Ajunge la sanatoriul Villa Cora, unde lucrează şi asistenta Violeta Murgu. Violeta este cea care o vede în fiecare zi pe Michela la Spitalul „San Giaccomo” plângând şi luptându-se pentru soţul său Carlo.

Aşa începe prietenia

Scrisoarea Wandei prin care îşi dă acordul pentru plecarea părinţilor în Romania

Acesta este momentul care aprinde scânteia prieteniei dintre cele două, Michela şi Violeta, soţia pacientului şi asistentă. Violeta începe să o consoleze pe Michela care vrea să-şi ducă soţul acasă. Din septembrie 2012 până în iulie 2015, Carlo va rămâne în acest sanatoriu unde, zi de zi, Michela va continua să facă pe jos doi kilometri dus, doi întors, pentru a fi aprope de soţul ei. În toată această perioadă, fiica Wanda vine doar o dată pe săptămână la tatăl său, cu pauze şi de o lună şi jumătate. Pe Wanda, fata doamnei Michela, Violeta o va cunoaşte mergând acasă la ei. Se cunosc de trei ani de zile iar Wanda ştie că Violeta nu este badantă, aşa cum a spus presei. Este mult mai mult decât o asistentă în spital. Este cea care a pus suflet şi profesionalism pentru a-i salva tatăl.

“Ce s-a întâmplat cu ei, pe mine m-a marcat pe viaţă”

Acasă la Carlo şi Michela, o clădire cu două apartamente, locuieşte şi mama Michelei, o bătrână de 98 de ani, ascunsă într-o cameră insalubră, neîngrijită şi chinuită. Violeta este cea care-i face curat şi o scoate la lumină. Condiţiile, dincolo de orice bănuială, sunt impuse de Wanda şi soţul său, care au făcut tot posibilul pentru a-şi însuşi ambele apartamente, a o trimite pe mamă într-o magazie la parter, a vinde sculele şi utilajele tatălui, a le fura caseta cu bijuterii… şi asta nu e nimic. Lucrurile au degenerat în bătăi aplicate mamei atât de fiică cât şi de ginere pentru a stoarce cât mai mult. „Nulla facente” (unul care nu face nimic) cum spun italienii, ginerele vrea şi maşina mamei, vrea şi casa, pe care o obţine printr-un contract de comodat. Practic, aceşti doi oameni, părinţii Wandei, s-au trezit la bătrâneţe fără nimic, şi maltrataţi. Toată această perioadă este un coşmar pentru toţi: pentru Carlo care vrea acasă, pentru Michela care se descurcă din ce în ce mai greu şi pentru Violeta care nu mai doreşte viaţa de emigrant, dar i se rupe sufletul pentru famila de care s-a ataşat iremediabil.  „Ce s-a întâmplat cu ei, pe mine m-a marcat pe viaţă, spune Violeta”. Într-un moment de acalmie, se decide plecarea bunicii de 98 de ani în România, după ce în iunie, Violeta Murgu părăseşte Italia pentru totdeauna. Mai mult, Wanda îşi dă acordul scris pentru plecarea lor, a tuturor. Cu câteva luni înainte, Michela mai făcuse un voiaj în România în care-şi rezolvase problemele cu dinţii rupţi de ginere şi fiică într-una din bătăile aplicate.

“Aici e Paradisul, Carlo! Vino aici”

Conştienţi că nu mai au unde locui, că fiica lor le creează zilnic probleme şi că nici boala tatălui nu-i poate îndupleca sentimentul de fiică, cei doi hotărăsc să vină în România. Mai înainte ajunge mama Michelei, Maria Del Medico, doamna de 98 de ani, care a fost atât de fericită în casa dintre vii că, într-un mesaj video transmis, îi roagă să vină aici: „Aici e Paradisul, Carlo! Vino aici! Eu mă gândesc mereu la tine dar nu pot să fac mai mult. Îţi doresc să ajungi la anii mei!”. Bunica Wandei şi-a dat sfârşitul aici, în noul său „paradis”, departe de locurile natale dar fericită că este iubită de cineva.
Acestea şi multe, multe altele sunt motivele pentru care această familie italiană a decis să vină departe, în sătucul dintre vii, într-o familie mare dar primitoare, alături de Violeta, cea care le-a stat alături mai mult decât a făcut-o fiica lor naturală. Iar Violeta este fericită că a făcut acest gest, că Michela şi Carlo pot fi fericiţi şi liniştiţi, îngrijiţi şi fără sentimentul fricii că vor fi daţi afară, bătuţi sau înşelaţi de fiica sau ginerele lor. (Cristi MERCHEA - emigrantul.it)

---