Ziarul, cronică sau poveste cu final neaşteptat?
I-am numit aici pe ziarişti şi alţi analişti din mass media. Aţi citit şi dumneavoastră ziare şi v-aţi uitat la ştiri şi la talk-show-uri. Aţi văzut cum poate fi un eveniment ignorat de către unii jurnalişti şi cum poate fi el exploatat de către alţii. Unii trag cortina, în timp ce alţii folosesc lupa. Depinde de patron, interese economice, politică editorială. S-a mai văzut şi puterea presei, care a ridicat un eveniment de fapt divers la rang de tragedie naţională sancţionată printr-o lege. A fost, desigur, doar o minge ridicată la fileu, în speranţa că populaţia va uita de cianură, aurul şi ruşii de la Roşia Montană. Nu că problema câinilor vagabonzi nu ar fi şi ea la ordinea zilei. Agenda naţională e plină de probleme, mai mult sau mai puţin ocultate. Drept rezultat, se profită încă de temperaturile exterioare agreabile şi se fac manifestări, care pentru, care contra eutanasierii, pe lângă longevivul de acum protest împotriva proiectului Roşia Montană. Da, s-a văzut încă o dată cum pot reţelele sociale şi presa să-i scoată pe (unii) oameni în stradă, cum îi transformă din spectatori în actori şi invers. În loc să ne pierdem în obişnuitele dezbateri despre manipulare versus adevăr, presă cumpărată versus presa independentă, importanţa ştirilor de interes local şi naţional, vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Mi s-a întâmplat de multe ori să citesc comentarii contradictorii la materialele mele sau ale altora. Acelaşi subiect era considerat interesant de unii şi lipsit de interes de către alţii. Iar dacă subiectul era interesant pentru toată lumea, atunci autorul articolului era considerat îndreptăţit sau, dimpotrivă, neîndreptăţit să-l scrie. Exerciţiul pe care vi-l propun este următorul: imaginaţi-vă ziarul ideal, cu subiectele pe care le-aţi dori abordate, în ce frecvenţă, scrise de autorii pe care îi doriţi dumneavoastră. Dacă aţi avea puterea financiară să deţineţi un ziar, cum ar arăta şi în slujba cui (persoană, cauză etc.) ar fi? Aţi avea pretenţia ca lumea să ia de bun tot ce scrieţi? Aţi difuza o opinie unică sau aţi lăsa loc şi pentru opiniile diferite (care nu trebuie să meargă neapărat în sens contrar)? Aţi avea o viziune rigidă sau v-aţi adapta la evenimente, plătitorii de publicitate şi cititori? Cum ar veni, ziarul dumneavoastră ar fi o cronică sau o poveste cu final neaşteptat? Sau poate că deţineţi o formulă revoluţionară de agregare a informaţiei si doriţi să o puneţi în pratică. Vă aşteptăm!Un ziar este scris de jurnalişti, de specialişti care ştiu să culeagă informaţii şi să le facă publice. Dar dacă v-aţi aşeza alături de ei şi aţi pune mâna pe condei? Dacă le-aţi furniza dumneavoastră subiectele care vă interesează cu adevărat si i-aţi solicita sa prezinte în ziar evenimentele pe care le organizaţi? Zilele acestea, o mână de oameni au reuşit să-i scoată în stradă pe ziariştii care îi treceau cu vederea în mod voit. Se poate, deci, să facem istorie şi presă în acelaşi timp. Tineţi ochii presei deschişi, dragi cititori! Aida BAUMLER