Opinii

Romania la export

De ani de zile ne chinuim să-i facem României o imagine bună “afară” prin campanii oficiale care mai de care mai costisitoare, mereu surprinzătoare şi purtătoare de frunză. Ba mai mult, punem şi noi umărul, cetăţenii de rând, prin distribuirea de fotografii cu frumoasa noastră ţară. Sunt sigură că nu există calculator de român care să nu aibă un dosar sau măcar o poză, două cu peisaje din România. Cel puţin una cu troienele pe acoperiş, marturie a iernii trecute.

Descoperim România prin ochiul turiştilor încântaţi de oaza sălbaticä aflată la margine de Europa. O mai descoperim o dată prin ochiul românilor care au fost “afarä” şi-şi dau seama că e frumos şi la ei în ţară. Ia uită ce peisaje, ce ape, ce munţi, ce mănăstiri în nordul Moldovei, ce cimitir vesel avem la Săpânţa, ce litoral ne amenajează primarul Mazăre, mai tare ca la Rio. Cu drumurile stam mai prost, da’ tot merită efortul să facem un tur al ţării, avem ce vedea, şi-apoi traiul e bun la localnici. Facem din nou turism în propria noastră ţară, un gest civic care face bine la visteria naţională.

E clar că ne iubim ţara! Am revendicat-o bucată cu bucată (proprietăţile confiscate de comunişti). N-am vrut cu nici un preţ s-o vindem străinilor, dar am privatizat-o pe 1 leu plus multe comisioane, ca aşa ni s-a spus că ar fi profitabil pentru noi. E frumoasă şi unică ţara noastră, după cum susţin toate compunerile de la şcoală, campaniile de popularizare de pe diverse reţele de socializare şi unele bloguri. Cum să nu te mândreşti cu ea?! Zici “România”, zici – de exemplu - Babele, Dunărea, Voroneţ şi Coloana Infinitului.

Pe lângă peisaje, forme de relief şi monumente celebre, mai există şi românii celebri. Aceştia se împart în două categorii: cei care au lăsat ceva urme în Istoria ţării (ştiinţifică, artistică, politică, sportivă şamd) şi cei care ocupă ecranele televizoarelor între două reprize de publicitate
Avem, deci, cu ce ne lăuda, dar nu cumva am uitat ceva? Am uitat să vorbim de românii obişnuiţi, nu doar de arhetipuri: ea basma-ie-fotă, el cuşmă-chimir-opinci. Sau ea 20 de ani, el 50. Sau el poet nepereche, ea poetesă măritată cu altul. Străinii, cei pe care vrem să-i aducem să-şi cheltuiască banii în ţara noastră, vor să ne cunoască. Casa Poporului, Ceauşescu, Basarabia, Mihai Viteazul, ok, dar românii din spatele lor cum arată? Cum o duc? Cum gândesc? Unde se văd peste 5-10-20 de ani?

Ce reprezentare ni s-ar mai potrivi astăzi, când modelele din trecut cad unul după altul? Ţăranul român e din ce în ce mai mult un exponat al muzeului cu acelaşi nume. Pe “Mioriţa” am vrea-o afară din manuale, că prea ne-a facut defetişti. Din mitul “dacii şi romanii” a rămas doar filmul. Cum ne mai definim noi, în ce mai credem şi cât ne (mai) iubim? Să fim tot doar fatalişti, săraci, minţiţi, datori la bănci, coruptibili şi corupători, doritori de înavuţire peste noapte, miştocari, văicăreţi, slobozi la gură şi la pumni, intoleranţi (mai ales dacă sunt criticaţi), descurcăreţi, la mâna şefului şi, în general, a celui care dă mai mult? Cam acestea sunt atributele pe care le aud în conversaţiile cu şi despre români. După minutul de nedumerire, continuu să mă întreb: aceştia să fim noi, românii?

De-afară se văd câteva paradoxuri: ne străduim sa trimitem la export imaginea unei ţări gen “colţ de rai”, dar din care vrem să emigrăm în număr din ce în ce mai mare. Ne prezentăm drept un popor prietenos şi primitor, dar între noi ne duşmănim şi, cum ieşim afară din ţară, ne facem că nu ne cunoaştem. Hmm... Ceva nu se leaga si nu reuşim sa fim credibili. Poate că ar trebui să mai lucrăm la campania asta de imagine a ţării. Şi-n mod sigur la noi înşine.

De loc din Focşani, Aida Baumler este absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine la Universitatea Bucureşti şi a urmat un program de master în comunicare la SNSPA. În prezent trăieşte cu familia în Suedia şi scrie pe blogul http://calimara-cu-cerneala.blogspot.ro.

---