Iarna care ne-a învăţat cum e cu deszăpezirea

După destule zile de coduri portocalii, galbene, constatări de situaţii de urgenţă sau de stări de alertă, se pune problema dacă se pot trage concluzii; şi mai ales, care-s acestea?

Prima ar fi că dacă asemenea fenomene apar în ani electorali - cum se ştie că e 2012 - tendinţa ca ninsorile şi mai ales deszăpezirile, cu tot ce presupun ele, să fie folosite în scopuri politice este, practic, inevitabilă. O a doua concluzie răzbate tranşant din întîmplările de prin Vrancea din ultimele zile; şi este aceea că ar trebui lămurită urgent întrebarea: mai au vreun rost contractele de deszăpezire pe drumuri naţionale şi judeţene? Aşa cum s-a dovedit că au fost ele realizate - extrem de «subţiri» la confuntarea cu realităţile meteo crude din ultimele zile - s-ar părea că-i mult mai eficientă declararea «stării de alertă» în judeţ. Şi anume, ori de cîte ori ninge în Vrancea mai mult decît firmele lui Dorinel Umbrărescu şi ale consilierului judeţean PSD Victor Roman îşi pot permite să prospere din executarea prestaţiilor de deszăpeziri, cu dotarea umană şi materială existente. Bineînţeles, cu cheltuieli minime şi încasări maxime. Mai concret: pentru ierni cum au fost cele din anii 2008-2011, care au durat de la cîteva zile la o săptămînă-două, Compania Naţională de Drumuri şi Autostrăzi din Romania (CNDAR) şi Consiliul Judeţean Vrancea să continue a face «cadouri» pe bani publici, similare celor susprezentate, societăţilor comerciale amintite. Sau altora asemenea lor, cu spate politic sau prietenesc asigurat de şefii vremelnic în funcţie ai instituţiilor de profil. Pentru ierni adevărate, ca aceasta din 2012, tactica trebuie, însă, schimbată radical. Se impune să strigăm din vreme în cor, şi cu sonorul dat la maxim: «Stare de alertă!».Pentru că după asta se rezolvă, parcă, şi mult mai simplu, totul.